Exista cenzura pe Facebook?

Zilele acestea, odata cu suspendarea permanenta a contului lui Donald Trump de catre Twitter si cu blocarea sa temporara de catre Facebook, s-a reactivat un subiect mai vechi. Se poate oare vorbi despre cenzura privata? Sau cenzura, adica interzicerea si filtrarea anumitor persoane sau discursuri considerate inconvenabile, este doar apanajul statului?

In privinta suspendarii virtuale a lui Trump, taberele au fost pozitionate, in mod previzibil, pe linia clivajului dintre conservatori si progresisti. In tabara conservatoare, alcatuita in mare parte - dar nu in totalitate - din sutinatori ai lui Trump, s-a afirmat categoric si infocat ca retelele sociale practica cenzura. In celalata tabara, alcatuita in totalitate din critici vehementi ai presedintelui, doua par sa fie cele mai frecvente raspunsuri.

Primul este ca a existat cenzura, dar ca e firesc ca Twitter sau Facebook sa cenzureze persoanele care sunt responsabile pentru crearea unei climat de ostilitate, frica si nesiguranta in mediul. Al doilea raspuns a fost ca nu poate exista cenzura privata. Adica asa cum o editura isi creeaza o un profil editorial, alegandu-si colaboratorii (carora le redacteaza manuscrisele), tot asa Facebook isi modeleaza o identitate comunitara, moderandu-si utilizatorii. Acest rationament nu a aparut pentru prima data acum.

In ultimii ani, s-a tot rostogolit ideea ca nu se pune problema unei cenzuri practicate de Facebook si alti giganti din social media, din moment ce acestia sunt actori privati. Actul cenzurii ar fi, potrivit acestui rationament, un apanaj al guvernelor. Cenzura e ceea ce faceau nazistii cand declarau cubismul "arta degenerata" (Entartete Kunst); cenzura e vanatoarea comunista de "soparle"; sau, in sens invers si intr-un sistem mai democratic, cenzura era vanatoarea de idei si persoane "comuniste" pe vremea senatorului McCarthy din SUA.

In schimb, privatul nu poate cenzura. Trei idei suplimentare vin sa intareasca concluzia ca nu exista cenzura pe Facebook. In primul rand, se spune ca, daca nu iti mai place FB, esti liber sa pleci pe alte retele sociale. In al doilea rand, nu se poate pune problema cenzurii atat timp cat accesul e oricum gratis. In al treilea rand, exista un acord de respectare a regulilor "comunitatii", pe care fiecare utilizator il da (chiar daca nu il citeste) inainte de a-si face cont pe FB. Deci, cu atat mai mult - spun aparatorii retelei - nu ar fi vorba de impiedicarea libertatii de exprimare.

Intregul rationamentul e subred din mai multe motive:

1) Cand un gigant ca Facebook sau Twitter are un monopol atat de extins asupra comunicarii, acestia nu difera prea mult de stat. Adica difera, doar ca singura deosebire intre controlul guvernamental si cel corporatist este ca primul se exercita intre granitele unui stat, pe cand al doilea e global. La fel ca in cazul altor actori multinationali, puterea financiara si parghiile de influenta ale unei companii Facebook sunt mai mari ca ale multor state.

2) Din perspectiva legala, Facebook si restul retelelor sunt considerate publice, chiar daca e vorba de o companie privata. Pare paradoxal, insa nu e nicio contradictie aici; difera doar perspectiva din care privim acelasi obiect. Vazuta ca entitate juridica, adica din perspectiva actionariatului, Facebook e o entitate privata. Vazuta ca "spatiu", adica din perspectiva accesului indivizilor, FB este un loc public. Si e firesc sa fie asa, caci si un magazin e o entitate privata, dar e considerat totodata spatiu public, din care nu poti fi dat afara doar pentru ca patronului nu ii place de tine.

3) Faptul ca esti liber sa pleci pe alte retele se bazeaza pe asumptia ca iesirea benevola este o optiune facila si legitima. Sa ne gandim insa la o analogie simpla. E ca si cum ai spune ca esti liber sa pleci din tara unde ai familia si prietenii sau ca esti liber sa faci cumparaturile de la alt magazin, atunci cand nu iti place cum esti tratat in tara ta, respectiv in magazinul de vis-a-vis de casa.

Nu comentez cat de buna e turnura pe care a luat-o viata multor oameni de cand exista FB, insa este o realitate faptul ca o mare parte din viata lor se desfasoara in online. A-i priva de accesul la o "comunitate" in mijlocul careia traiesc zilnic, ore in sir, nu e foarte diferit de a-i exila dintr-o comunitate offline.

Ca o adaugire, ar merita amintit si faptul ca - in contextul in care gigantii social media impartasesc acelasi consens moral si ideologic si care au aproximativ aceleasi politici privind exprimarea - a migra catre alte retele nu este, in fond, decat o intoarcere la 360 de grade. Iar daca totusi exista si actori mai mici, care au alta viziune asupra libertatii discursului, lucrurile nu devin neaparat mai simple. Vezi, de exemplu, decizia Amazon de a suspenda serviciile de ale retelei Parler, o retea cu o politica mai laxa in privinta libertatii de exprimare.

4) Faptul ca accesul e gratis e o afirmatie si mai subreda ca ultima. Nu este un serviciu gratis, atat timp cat utilizatorii isi ofera datele personale, care ulterior sunt monetizate. Povestea e arhicunoscuta: daca ceva e gratis, atunci produsul esti tu. In fond, prestigiul, influenta si forta economica a FB sunt conferite tocmai de numarul mare de utilizatori, care au investit timp facand ca reteaua sa fie dinamica si in continua expansiune.

5) Mai exista, cum aminteam mai sus, si cei care spun ca utilizatorii si-au dat consimtamantul pentru a respecta regulile comunitatii. Insa astfel de aparatori ai cenzurii par sa uite faptul ca regulile pe care iti dai acordul ca le respecti sunt atat de vagi si - in cele mai multe cazuri - sunt vegheate de algoritmi imperfecti, incat practic oricine poate fi cenzurat pentru ca nu respecta regulile. Au fost atatea cazuri in care diversi utilizatori au fost blocati doar pentru ca au criticat persoane care intr-adevar nu respectau regulile "comunitatii". Nici macar ghilimele sau dezacordul subtil fata de iesirile in decor ale celorlalti nu te pot salva de inevitabila suspendare.

6) Un alt mod de a pune la indoiala existenta cenzurii pe FB este de a opera cu o definitie foarte specifica, foarte restransa a acestui concept, care ar exclude astfel monitorizarea discursului pe retele de socializare. Cineva mi-a atras atentia zilele trecute ca cenzura nu exista decat atunci cand discursul este controlat "cu scopul mentinerii puterii, care altminteri ar fi subminata de libera circulatie a informatiilor si opiniilor". Las la o parte faptul ca marii giganti din social media manifesta cam aceleasi inclinatii politice (centriste, neoliberale, multiculturaliste) si ca tipul de discurs cenzurat este, de obicei, cel conservator si cel al stangii economice.

Citeste si https://ziare.com/donald-trump/stiri-donald-trump/twitter-donald-trump-a-fost-sau-nu-cenzura-1656041

Asta este o discutie mult prea lunga, pentru a fi purtata aici si pentru a strange suficente date convingatoare. Insa, daca definitia cenzurii ar include mentiunea de mai sus ("cu scopul mentinerii puterii, care altminteri ar fi subminata de libera circulatie a informatiilor si opiniilor"), atunci am ramane cu un concept mult prea ingust si mult prea restrictiv, care ar lasa deoparte cazuri clare de cenzura. Sa ne imaginam ca un guvern ar cenzura opiniile false, de pilda credinta ca Pamantul e plat.

Intr-un astfel de caz, am avea un exemplu tipic de cenzura, dar nu am putea vorbi despre un scop al "mentinerii puterii, care altminteri ar fi subminata de libera circulatie a informatiilor si a opiniilor". E adevarat ca, in cele mai multe cazuri, cenzura apare atunci cand puterii ii este teama ca si-ar putea pierde autoritatea si controlul. Insa, cum tocmai am vazut, ne putem gandi la cazuri in care cenzura ar putea exista fara teama de subminare a autoritatii politice.

7) Unii spun totusi ca trebuie sa fie trasata o limita, pe care utilizatorii sa nu o poata depasi. De exemplu, discursul de instigare la crima, la violenta etc. Acest lucru este perfect acceptabil, chiar dezirabil. Iar astfel de discursuri sunt, in mod legitim, interzise inclusiv de guverne si nu se pune problema unui control arbitrar al comunicarii publice. Insa odata ce admitem ca instigarea la violenta trebuie cenzurata, admitem ca exista cenzura. O astfel de acceptare ne arata, intre altele, ca cenzura nu este neaparat un rau in sine si ca discursul public trebuie sa aiba niste limite morale. Insa, de multe ori, Facebook se comporta discretionar aplicand regulile intr-o maniera mult mai dura si mai arbitrara decat statul, care se dovedeste mai ingaduitor cu discursul public.

Nu in ultimul rand, trebuie spus ca tocmai acest exemplu al instigarii la violenta ne duce cel mai aproape de ideea ca poate exista cenzura privata. Daca utilizatorului ii este interzisa instigarea, atunci inseamna ca prezenta sa pe Facebook vine la pachet cu o serie de obligatii. Insa corelatul democratic al obigatiilor sunt drepturile si libertatile. Asa cum am obligatia sa respect standardele comunitatii virtuale, tot asa am drepturi care deriva din semnarea contractului virtual. Iar, in acest caz, vorbim despre unul dintre cele mai controversate drepturi ale zilelor noastre: dreptul la libera exprimare.

Citeste si https://ziare.com/facebook/stiri-facebook/facebook-revine-cu-clarificari-privind-noile-conditii-de-utilizare-ale-whatsapp-speriata-de-exodul-utilizatorilor-1656142

Daniel Nica este lector universitar la Universitatea din Bucuresti unde preda Etica. Este doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti si membru al Centrului de cercetare in etica aplicata. In 2012 si in 2015, a fost invitat ca visiting researcher la Universitatea Oxford. A publicat doua carti (Pastila rosie. Eseu despre moralitate si fericire, 2015 si Etica fara Principii. Generalism si Particularism in filosofia morala cotnemporana). A publicat, de asemenea, mai multe articole stiintifice pe teme de etica si istoria filosofiei.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

TikTok testează utilizarea influencerilor virtuali. Cum funcționează

TikTok, platforma cunoscută pentru clipurile sale virale, pare să se îndrepte către o nouă etapă de dezvoltare, introducând inteligența artificială (AI) în crearea de conținut și...

Elon Musk vrea să-i taxeze pe utilizatorii care postează și dau ”like-uri”

Elon Musk, cunoscut pentru abordările sale inovative și adesea controversate în tehnologie, a avut în vedere transformarea platformei de social media Twitter, acum redenumită X, într-un...