Ziare.com

Am trait atat de intens copilaria, incat nu am incetat niciodata sa-mi doresc sa raman copil

de Corina Neagu, Trainer & HR Consultant
Miercuri, 01 Iunie 2016, ora 17:24

   

Am trait atat de intens copilaria, incat nu am incetat niciodata sa-mi doresc sa raman copil
Corina Neagu
Intotdeauna am abordat cu mare drag amintirile copilariei, deoarece pentru mine copilaria a insemnat o perioada extrem de frumoasa a vietii mele.

Citeste toate textele scrise de Corina Neagu pentru Ziare.com

Nu pot sa mint si sa spun ca totul a fost roz si ca nu am beneficiat, ca multi alti copii din "epoca de aur", de corectii fizice, si mi le amintesc mai ales citind articole despre gimnastele noastre, si nu numai, care erau batute crunt pentru a face performanta. Dar sunt lucruri, oameni, povesti care compenseaza si care m-au facut sa depasesc de mult timp acele momente.

Se pare insa ca avem un adevar absolut, si anume acela ca nu uitam niciodata ca am fost batuti sau agresati, pentru ca poate urmele de pe corp se sterg, dar urmele din suflet niciodata.

Copilaria, pentru orice copil, ar trebui sa insemne veselie, bucurie, natura, armonie, iubire, enorm de multa iubire, miscare, prietenie, inceputuri, curiozitati, animozitati, educatie, descoperiri...

Pentru mine copilaria a insemnat mult mai mult de atat. Nu am fost un copil privilegiat, nici rasfatat, dar nu mi-a lipsit nimic. Sau cel putin la momentul acela nu simteam ca-mi lipseste ceva.

Stiu ce inseamna sa mergi prin viscol si zapezi inalte la minus 20 de grade la scoala, stiu ce inseamna sa inveti si sa scrii la lumanare, stiu cum e sa stai noptile sa citesti cartile care-ti plac, stiu cum e sa te trezesti in fiecare dimineata la ora 6.00 sa te duci la scoala si sa te intorci seara, stiu ce inseamna sa stai pe calorifer sa te incalzesti si sa mananci un colt de paine si sa bei un ceai, stiu cum e sa stai la cozi, cum e sa primesti ratie lunara, cum e sa ai televizor alb-negru, stiu cum e sa te pregatesti zilnic pentru "Cantarea Romaniei" si sa-ti schimbi repede uniforma scolara in costum popular, stiu cum e sa astepti cu nerabdare sarbatorile cu micile lor bucurii...

Dar asa era normalitatea la vremea aceea, de aceea nu am de ce sa ma plang. Toate astea m-au facut sa apreciez ceea ce am si sa ajung cine sunt.

Copilaria pentru mine mai inseamna vacante la bunici la Iasi, tabere scolare, carti citite pe ascuns, peripetii, experiente, prieteni in toata tara, aventuri amuzante, descoperirea pasiunii pentru sport, parinti fermi (pentru ca asa intelegeau ei pe vremea aceea ca se cresc si se educa copiii intr-o societate care nu-ti oferea multe optiuni), dar iubitori si buni, dulceata si serbet de trandafiri, moartea bunicii pe care o iubeam enorm si care m-a durut profund, o invatatoare care scotea la suprafata rebela din mine, pana in clasa a treia, si o invatatoare care m-a facut sa iubesc sa invat in clasa a patra si cu ajutorul careia am luat primul meu premiu intai.

Cred ca expresia "cei sapte ani de acasa nu se limiteaza la sapte". De fapt, sunt mai multi si sunt doar inceputul dezvoltarii noastre, accesul la din ce in ce mai multe informatii, oameni, situatii. Copilaria e un capitol menit sa fie cat mai frumos, sa starneasca imaginatia, creativitatea, sa stimuleze invatarea si cunoasterea, sa determine copilul sa-si doreasca sa se cunoasca mai bine si sa-i iubeasca si sa-i respecte pe cei din jur.

Am trait atat de intens copilaria incat nu am incetat niciodata sa uit cum este sau sa-mi doresc sa raman copil, mai ales de cand am si rol de mama. Si am ajuns la 40 de ani sa simt ca putem fi fericiti daca luam din tot si din toate ceea ce ne imbogateste, ce ne place, ce ne face sa ne simtim bine si ne aduce valoare, ca oameni.

Asta nu inseamna ca nu vom avea si experiente neplacute, tragedii sau evenimente nedorite, dar vom putea trece altfel prin ele constientizand ca viata nu e decat un carusel in care urci si cobori si din care, la un moment dat, trebuie sa te dai jos si sa faci loc altcuiva.

Corina Neagu este fondator al DARE Development Advice & REsources, Trainer si HR Consultant.

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 8439 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Frumos articol. Am trait aceeasi copilarie. Lipsurile erau

doar mici accidente fara importanta. Citeam cu nesat colectia stiintifico-fantastica, fiecare brosura costa 1 leu si aparea odata pe saptamana... totul ma interesa.
Nu aveam apa curenta, dar aveam un televizor Rubin 102, cumparat de tata... acolo am vazut-o si auzit-o pe Ima Sumak, cantareata care acoprea nu stiu cate octave...
Tata cara bagaje in Gara de Nord si mama era casnica. Dar eu puteam citi PIF si alte reviste si comicsuri franceze. Am gusta si caviar, si sunca de Praga, si muschi tiganesc, ... si bataie cand facema prostii! Dar am avut si patine cu "ghiare" pe care le puneam pe bocancii de iarna :) Cumparam bors de la o armeanca si sifoane, ma jucam cu toti copii evrei care au plecat cam prin 57... strada s-a golit brusc. Erma vecin cu tigani, cu care ma jucam absolut la fel ca si cu cei care au emigrat in Israel sau in America...

Am inceput sa fiu constient de aspectul comunist al vietii, doar dupa ce m-au facut pionier... cam prin clasa a IIa daca imi aduc bine aminte. Doar ca tot atunci, au inceput sa functioneze si hormonii, care mi-au adus primele "dragoste" si deziluziile clasice varstei !!!

Am avut o copilarie fericita, petrecuta intre Bucuresti si familiile noastre din Ardeal, in toate vacantele. As retrai toata perioada cu mare placere.

Am un gand respectuos pentru parintii mei, care nu mai exista, dar care mi-au oferit tot ce putea sa visesze un copil, dar in special dragostea si incurajarea permanenta, in ciuda modestiei lor. As vrea sa ma vada astazi, sa stie ce am ajuns si cum traiesc! Este gratie lor, Dumnezeu sa ii odihneasca!

 

Cei sapte ani de Acasa...

Acasă...
Oh, cand spui Acasă parcă spui ceva de genul dorinței de-a regăsi paradisul copilăriei de odinioară sau, mai mult, acea OAZĂ de mici bucurii scăldate in iubirea caldă a mamei, a tatei, a bunicii ori a bunicului, a fraților și surorilor cu care ne harjoneam pe corhană cind fanațul era in floare ori culegand ghiocei de prin pădure sau frăguțele dulci și aromate de prin lăstarii copilăriei noastre neprihănite !...
Cei șapte ani de-acasă reprezintă de fapt tezaurul nostru, izvorul de viață lungă, de unde ne tragem seva ce ne revigorează sufletul și mintea, izvorul care ne dă forța și tăria să mergem mai departe, in ciuda stihiilor sorții, cu fruntea sus, demni și plini de căldura căminului de-Acasă de-odinioară!...
Cei șapte ani de-acasă spun totul despre tine, oriunde te-ai afla prin lume. La mulți ani tuturor copiilor atat de nevinovați și de frumoși ai Romaniei!
S-auzim numai de bine,
Ariana din Carpați

 

Cei sapte ani de Acasa...

Acasă...

Oh, cand spui Acasă parcă spui ceva de genul dorinței de-a regăsi paradisul copilăriei de odinioară sau, mai mult, acea OAZĂ de mici bucurii scăldate in iubirea caldă a mamei, a tatei, a bunicii ori a bunicului, a fraților și surorilor cu care ne harjoneam pe corhană cind fanațul era in floare ori culegand ghiocei de prin pădure sau frăguțele dulci și aromate de prin lăstarii copilăriei noastre neprihănite !...

Cei șapte ani de-acasă reprezintă de fapt tezaurul nostru, izvorul de viață lungă, de unde ne tragem seva ce ne revigorează sufletul și mintea, izvorul care ne dă forța și tăria să mergem mai departe, in ciuda stihiilor sorții, cu fruntea sus, demni și plini de căldura căminului de-Acasă de-odinioară!...

Cei șapte ani de-acasă spun totul despre tine, oriunde te-ai afla prin lume. La mulți ani tuturor copiilor atat de nevinovați și de frumoși ai Romaniei!

S-auzim numai de bine,
Ariana din Carpați

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor