N-am reusit sa invat limba rusa cantand

Autor: Mircea Cosea - profesor universitar
Miercuri, 01 Iunie 2016, ora 15:13
9349 citiri

Desi sunt batran, nu am dat in mintea copiilor, cu toate ca ma gandesc deseori la copilaria mea, mai ales intr-o zi de 1 Iunie. Am avut o copilarie pe care as numi-o azi, dupa atatia ani, ca fiind mai mult interesanta decat fericita.

Nu putea fi vorba de fericire intr-o perioada a penuriei de dupa razboi, mai ales, intr-o familie de "chiaburi", considerata de catre regimul de atunci ca fiind "dusman al poporului".

A fost, insa, o copilarie interesanta nu atat pentru copilul care eram atunci, ci pentru ca s-a petrecut intr-o perioada istorica dramatica pentru Romania. Am copilarit in perioada ocupatiei sovietice si a politicii de rusificare cu forta a poporului roman.

Imi dau seama ca o descriere doar a catorva zile obisnuite din copilaria mea in Bucurestiul anilor 1950-1955 ar putea da tinerilor de azi imaginea unei epoci pe care cu greu si-ar imagina-o. Iata de ce am sa incerc sa pun laolalta evenimente si trairi cu speranta ca vor sugera viata si atmosfera acelor ani.

Singura sursa de informare, de distractie si chiar de educare era radioul. Existau numai doua posturi: Bucuresti I si Bucuresti II. Dimineata, la ora 6:45, ascultam cu regularitate "Ora satului", pentru ca imi placeau scurtele dramatizari care aveau ca scop propagarea unor metode si practici de lucru in agricultura sovietica. Micile scenete erau interpretate de actori bine cunoscuti si apreciati la acea data, cum au fost Sandu Sticlaru si Constantin Ramadan.

Dupa ora 9:00, urma emisiunea "Din lirica universala", in care se recitau versurile unor poeti clasici, de obicei rusi, dar si ale unor poeti contemporani, considerati "luptatori pentru pace si libertate". Imi amintesc printre acestia numele chilianului Pablo Neruda, care era foarte laudat dupa ce i se acordase la Moscova premiul Lenin pentru pace (sau asa ceva).

In majoritatea cazurilor, versurile erau recitate de actorii Ludovic Antal si Dinu Ianculescu.

Stateam pe strada Cihoski in Piata Romana, iar clasele primare le-am urmat la Scoala Elementara Nr.18 de pe strada Cometa, actualmente Caderea Bastiliei.

Orele incepeau la ora 11, deoarece de la 8 la 10 se tineau cursuri de limba romana pentru orfanii de razboi din Coreea. Dupa aceste ore de pregatire, orfanii coreeni veneau cu noi in clasa. Este o amintire care ma intristeaza si acum. Coreenii stateau la un camin, erau imbracati la fel, nu vorbeau cu noi, ci doar intre ei, erau foarte maturizati, foarte seriosi si ursuzi. Nu ieseau in curtea scolii in recreatii si nu se jucau cu noi ceilalti de-a hotii si vardistii sau lapte gros.

Nu s-a putut face cu ei legatura de colegialitate pe care o au elevii din aceeasi clasa, desi invatatoarea, tovarasa Paslea, facea mari eforturi in acest sens.

Pana cand plecam la scoala, aveam in fiecare dimineata "obligatii casnice". Trebuia sa ma duc la "Paine" si la gheata (doar vara). Painea se dadea pe cartela. Noi, nefiind muncitori, nu aveam cartela rosie care autoriza cumpararea pe bonuri zilnice (care se rupeau din cartela) o mai mare cantitate de paine.

Aveam o cartela de culoare cafenie, care permitea o cantitate mai mica de paine, dar era suficienta si niciodata nu am dus lipsa. Painea nu se vindea ca acum, la bucata, ci la kilogram, fiind cantarita de vanzator. Nu erau frigidere, ci doar "racitor" cu gheata, adica un fel de dulap in care se punea gheata. Cumparam gheata de la doamna Veta care vindea bors si gheata la coltul strazii Cihoski, colt cu Piata Romana, pe locul in care se afla azi cladirea Facultatii de Cibernetica a ASE, langa fosta casa memoriala Alexandru Macedonschi.

Gheata venea de la fabrica in blocuri paralelipipedice de cca 2 m si, de obicei, se cumpara un sfert de bloc care se punea in racitor si se topea pana a doua zi, cand trebuia sa versi apa provenita din topire.

In drum spre magazinul de paine, ma opream in Piata Romana (in statia autobuzului 47, care avea inca masini Renault cu caroseria din lemn fabricate prin 1925. Mai tarziu au venit autobuzele sovietice ZIL) ca sa vad "caricatura zilei". Pe un fel de avizier cu geam se punea desfacut ziarul Scanteia pentru a fi citit de trecatori.

Zilnic, ziarul avea o caricatura politica la adresa "imperialismului anglo-american". Erau desene foarte reusite, de multe ori preluate din revista sovietica Krokodil si semnate de un colectiv celebru de pictori numit Kukriniski. Mai erau si caricaturi de autori romani (Cik Damadian, Eugen Taru, Matti). Fiind pasionat de desen si pictura, savuram caricaturile, chiar daca nu le intelegeam intotdeauna mesajul.

La scoala se invata in mare parte dupa manuale traduse din limba rusa, dar am avut sansa sa am o invatatoare de exceptie, care ne povestea aproape zilnic despre Traian si Decebal, despre Stefan cel Mare sau Ecaterina Teodoroiu. Mai tarziu, mi-am dat seama ca probabil incerca sa echilibreze in mintea noastra de copii ofensiva rusificarii cu elemente din istoria noastra.

Ii datoram foarte mult tovarasei Tatiana Paslea pentru povestirile ei, caci fara ele am fi plecat in viata cu ideea ca tot ceea ce este mai bun pe lumea asta a fost facut de sovietici. Manualele erau pline de inventiile si succesele sovieticilor, de la marele savant Miciurin care inventase altoitul pomilor la marele pedagog Makarenco si la genialii Lomonosov si Popov, care "in mod independent si concomitent" inventasera si ei legile lui Lavoisier si radioul lui Marconi.

Cea mai usoara zi a saptamanii era sambata, cand nu se preda si nu se asculta, pentru ca trebuia sa-i trimitem scrisori tovarasului Stalin. Se proceda astfel: aduceam de acasa o foaie de hartie A4 sau ne dadea tovarasa Paslea dintr-un caiet de desen al ei (procurarea hartiei sau a caietului era o problema, deoarece librariile nu aveau marfa. Caietele se distribuiau prin scoala - cate unul pe luna - iar creioanele sau gumele fabricate la Flaro Sibiu erau de o calitate aproape inutilizabila. Eram norocosi daca gaseam pe la rude cate un creion sau o guma "dinainte de razboi").

Pe foaie se desena - ca un en tete - un fel de ghirlanda de flori sub care trebuia sa scriem urmatoarele: Iubite tovarase Stalin, ma numesc....elev la scoala nr.. din Republica Populara Romana. Va raportez ca in aceasta saptamana am invatat bine si ma pregatesc sa devin un pionier devotat socialismului si apararii pacii.

Dupa aceste cuvinte, se insirau notele bune obtinute si se ura tovarasului Stalin viata lunga si victorii pe calea construirii socialismului.

Dupa scoala, ma intorceam acasa tot la singura distractie posibila: radioul. Eram pasionat de emisiunile "Teatrul la microfon" si "Sa intelegem muzica". Erau emisiuni extraordinare de adevarata cultura, desi erau predominant bazate pe dramaturgia rusa si sovietica. Chiar daca se prezenta dramaturgia "de razboi" a lui Arbuzov sau proletcultisme de genul "Femeia Comisar" sau "Crucisetorul Potemkin", existau si dramatizari exceptionale dupa Cehov, Gorki, Puskin si Lermontov.

Era o incantare sa asculti voci ca cea a Luciei Sturza Bulandra, Ion Manolescu, Fory Etterle, Willi Ronea, Costache Antoniu, Nicolae Baltateanu, Sibeliu George Calboreanu, Mircea Septilici, Radu Beligan, Marcel Angelescu, Ion Talianu, Mihai Popescu, Ion Fintesteanu si multi altii.

O alta emisiune interesanta pentru mine era "Sa intelegem muzica", in care se explica ce trebuie inteles din ideea melodica a unor concerte si simfonii in paralel cu prezentarea biografica a compozitorilor.

Desigur, poate se exagera importanta in cultura mondiala a "grupului celor cinci", dar se vorbea si despre Bethowen, Mozart, Vivaldi, Chopin sau Sibelius. Sunt convins ca anii pe care i-am petrecut in copilarie ascultand la radioul cu lampi marca AEG aceste doua emisiuni au contribuit mult la educatia mea.

Mai era o emisiune care se difuza zilnic. Se intitula "Sa invatam limba rusa cantand". Era o autentica lectie de limba rusa folosind melodii celebre la acea vreme. Nu mi le amintesc pe toate, dar pe unele nu le pot uita. Imi reamintesc celebra melodie Moskovskie Vecera de Soloviev Sedoi si Kalinka in interpretarea corului Armatei Rosii.

Muzica era frumoasa si ascultata, dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi invatat si limba rusa. Poate explicatia se gaseste si intr-o anumita forma de protest, de multe ori inconstienta, a celor care am trait atunci, adulti sau copii, fata de ocupatia sovietica si presiunea permanenta de a ne rusifica.

Nimeni nu poate nega imensa valoare universala a culturii rusesti si nici meritul acestui popor in civilizatia mondiala, dar exista in societatea romaneasca o permanenta reactie de respingere a tot ceea ce era rusesc. Ascultam Ceaikovski, Glina sau Borodin, citeam Cehov sau Puskin, dar niciodata in perioada copilariei mele nu am simtit in jurul meu si nu am trait sentimentul admiratiei fata de ceea ce venea de la rasarit.

Atunci, in acei ani ai copilariei mele, pentru toti adultii pe care i-am intalnit, rusii nu erau decat "davai ceas" si se ironiza (desigur, pe ascuns de frica puscariei) tot ceea ce faceau. Imi amintesc de zeflemeaua la adresa masinilor rusesti: "Asta-i ZIS-ul lui Ivan, merge un ceas si sta un an", pe care o auzeam deseori, dar mi se spunea autoritar sa nu o spun la scoala ca "ne vor inchide".

Acum, privesc cu detasare copilaria mea, dar ma tem de copilaria copiilor si nepotilor nostri. Iar vin vesti proaste si ingrijoratoare din rasarit.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Ministrul Digitalizării anunță când vom scăpa de dosarul cu șină. „Semnez zilnic munți de documente”
Ministrul Digitalizării anunță când vom scăpa de dosarul cu șină. „Semnez zilnic munți de documente”
Ministrul Digitalizării, Sebastian Burduja, a declarat sâmbătă, 13 august, că zilnic semnează ”munţi de documente” pe hârtie, dar afirmă că a semnat şi electronic contractul de...
Sectorul Capitalei abandonat de partidele politice. Rămași fără primar, cetățenilor li se propun candidați necunoscuți
Sectorul Capitalei abandonat de partidele politice. Rămași fără primar, cetățenilor li se propun candidați necunoscuți
La trei luni după ce primăria Sectorului 5 din Capitală a rămas fără primar ca urmare a condamnării lui Cristian Popescu-Piedone, partidele nu s-au grăbit să facă propuneri de...