Adrian Nastase si PSD - Mai curat, mai uscat! (Opinii)

S-a terminat zilele trecute inca un episod din epopeea judiciara ce l-a avut ca erou pe unul dintre fostii prim-ministri, calificat de catre unele voci, am zice autorizate, drept cel mai bun dintre cei care s-au perindat pe scena publica romaneasca de la 1989 incoace.

A fost o etapa a asa numitului "dosar Zambaccian" in care au fost inculpati Adrian Nastase, sotia acestuia, Dana, Irina Jianu, presedinte al Consiliului de Conducere al Inspectoratului de Stat in Constructii si Ion Paun (acarul?), consulul general al Romaniei din Hong-Kong.

Acuzatiile, diferentiate, au fost de dare si luare de mita, santaj, fals in inscrisuri, utilizarea acestor inscrisuri pentru eludarea unor norme vamale, abuz in functie etc., o garnitura de fapte penale prestigioase si asortate cu rangurile inalte ale inculpatilor in cauza.

Mai pe scurt, acuzatiile sunau in felul urmator: Adrian Nastase si-a folosit puterea si influenta spre a o determina pe Irina Jianu, cu pretul mentinerii in functie, sa-i livreze o seama de bunuri, unele avand ca provenienta China, bunuri necesare constructiei si echiparii casei sale din str. Zambaccian. Cu complicitatea consulului general mentionat si a consoartei sale, Dana.

Valoarea bunurilor importate din China ar fi fost de 100.000 de dolari, iar cea a tamplariei de termopan executate tot in folosul susnumitului a fost de 1.200.000 lei noi, adica de vreo 250.000 euro. Ce-i drept, un mizilic la valoarea lui Adrian Nastase.

Cercetarea penala a debutat, hat, in februarie 2006, dar actiunea a trenat, probabil gratie talentelor inculpatului si relatiilor sale in bransa, pana acum, intre timp acesta jeluindu-se copios ori de cate ori avea ocazia despre modul in care este hartuit de justitia romana aflata la cheremul adversarilor sai politici. Iata insa ca aceasta justitie s-a dovedit destul de clementa cu impricinatii.

Sentintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt aiuritoare pentru orice om inzestrat cu un minim de logica. Deci: Irina Jianu a fost condamnata cu executare, deoarece a dat mita lui Adrian Nastase. Adrian Nastase, cel care a beneficiat de respectiva mita (ca doar n-am incasat-o noi), a fost achitat de aceasta acuzatie, dar condamnat, fireste cu suspendare, pentru santaj (!!), iar doamna Dana, cea care a folosit inscrisurile false la autoritatea vamala, a fost absolvita de aproape orice vina. Probabil pentru ca a lacrimat artistic si cu multa simtire la proces.

Desigur, Adrian Nastase va face recurs, ultimul posibil, tot la ICCJ, si, mai ales daca USL va castiga, ceea ce se poate anticipa, atunci achitarea este aproape asigurata pentru ca, nu-i asa, justitia este libera si independenta mai ales fata de guvernarea pedelista...

Este de crezut ca tocmai asta a si urmarit Nastase, ca verdictul sa fie impins inspre o perioada in care puterea este in mana alor sai. Sa vezi atunci la achitari si reabilitari! Poate si despagubiri pentru suferintele indurate. In valoare cel putin echivalenta cu cifrele vehiculate de acuzatori.

O fi Nastase aproape atat de curat si uscat, cum zice instanta, dar noi, oamenii de rand, nu putem sa nu meditam la modul preferential in care lucreaza onorabilii. Cu cata decizie si celeritate in cazul unor pungasi marunti si cat de alene si caznit in cazul infractorilor cu gulere albe. Daca furi o paine, infunzi pe data puscaria, iar daca palmezi un miliard, devii aproape erou national.

E adevarat insa ca acest lucru nu e caracteristic doar spatiului mioritic. Poate, insa, cu deosebire pe la noi.

Ceea ce este mai trist si descumpanitor este ca un asemenea personaj continua sa se fataie in spatiul public, in loc sa se ascunda in barlogul sau luxos si sa-si savureze pe indelete "realizarile". Orice idee de onorabilitate publica sau politica ar fi trebuit sa-l determine sa se retraga.

Chiar daca ar fi fost de zece ori mai putin vinovat decat se spune si se presupune. Ori el ne asigura ca nimic si nimeni nu-l pot atinge, ca totul este o facatura basesciana si ca va candida bineinteles la viitoarele alegeri. Foarte probabil va fi si ales, zicem noi.

Motivele pentru care nu se da dus din spatiul public si pentru care insista sa candideze sunt de fapt mai complicate. Cum se spune: "Cine a calarit pe un tigru nu s-ar da jos niciodata!" Pe langa faptul ca sursa prosperitatii si bunastarii este dupa cutumele noastre mai ales politica, tot ea iti asigura, asa cum ne demonstreaza cele de mai sus, cea mai eficienta protectie in caz de primejdie.

Pana una-alta, cazul Adrian Nastase demonteaza in chip elocvent afirmatiile noilor lideri ai PSD despre o anume reforma morala pe care partidul ar fi imbratisat-o in ultima vreme. El transfera in derizoriu si criticile lor la adresa unor fapte ilegale ale adversarilor lor.

Halal reforma morala cu personaje precum cel de mai sus!