Adrian Paunescu, despre viata si moarte

"E prea liniste, tata, in casa. Nu-mi place sa latre cainii si sa-i aud doar eu. (...) Te rog, tata, gaseste optimismul de care e nevoie pentru lupta. Nu am facut destule impreuna. Asa ca, haide, tata, ridica-ti ochii tristi si ia-o de la capat. Te rog sa vrei sa fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau sa fie liniste in casa. Vreau sa iubesc din nou timpul. Vreau sa ma simt in siguranta. E noiembrie. Nu-mi place toamna, cand tie nu ti-e bine".

Sunt rugamintile triste ale fiicei poetului Adrian Paunescu. Zdruncinata ca tatal ei se afla in spital, Ana-Maria il roaga, intr-o scrisoare, sa nu abandoneze lupta.

Fata ii vorbeste tatalui sau despre oamenii care se intereseaza de starea de sanatate a poetului si ii aminteste de planurile lor de calatorie.

Adrian Paunescu - posibil transplant de inima

"Suna telefoanele, toti intreaba de tine.(...) Le spun ca te vei face bine. Le spun ca lupti. Le spun ca avem treaba. Si ei ma cred. Au nevoie sa ma creada. Se linistesc si ma roaga sa-ti transmit ca se gandesc la tine. (...)

Mai sunt atatea de facut! Vine iarna, vine frigul si trebuie sa te gaseasca bine. Vin sarbatorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani si vreau sa fii puternic. La vara avem de mers la Barca, sa mancam lubenita si ciorba de stevie si sa stam pe terasa de acasa, sa luceasca in ochii nostri gradina si sa miroasa a ploaie. Mai e si drumul la Vatra Dornei, pe care-l planuim de atata vreme si pe care mi-ai promis ca-l vom face in tihna, cu opriri multe si vesele, ca atunci, cand eram mica si credeam ca toate-s pentru totdeauna. Am vorbit de curand de tara Hategului. Vreau sa merg cu tine in Apuseni. Vreau sa ma inveti din nou sa umblu prin tara noastra", scrie Ana Maria.

De la un cardiac, cordial

Si Adrian Paunescu vrea sa traiasca si il roaga pe Dumnezeu sa ii mai dea multi ani de viata. Marturie stau cele mai recente versuri scrise de marele poet. Versuri scrise chiar pe patul de spital, in 31 octombrie.

Adrian Paunescu a scris o poezie pe patul de spital

"(...) Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,/ Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!", scrie Paunescu in poezia "De la un cardiac, cordial".

Poetul Adrian Paunescu nu uita de romani si le transmite un mesaj in care ii indeamna sa-si poarte de grija, sa-si pazeasca "si inima, si gandul".

"Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,/ De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l".

Fiul poetului, Andrei Paunescu, a acceptat ca poezia, care a fost data doctorului Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie cardiovasculara a Spitalului de Urgenta Floreasca, unde Adrian Paunescu este internat, sa fie facuta publica.

Redam integral poezia semnata Adrian Paunescu, in 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta "De la un cardiac, cordial":

"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".

Scrisoare catre urmasii mei

In cursul verii, Adrian Paunescu a vorbit despre starea sanatatii sale insa nu a facut public diagnosticul care i-a fost dat de medici. "Ma simt destul de rau, dar sper ca nu e definitiva sentinta. Sunt si semne de regasire, de mai bine, dar e greu sa le reiei pe toate de la punctul lor bun. In acest moment, situatia e grava", declarase Paunescu la acea vreme.

Poetul a publicat in presa, in luna iunie, un articol care a fost interpretat ca fiind testamentul facut dupa ce a aflat despre problemele de sanatate pe care le are.

In editorialul intitulat "Scrisoare catre urmasii mei", poetul Adrian Paunescu a vorbit despre starea precara a sanatatii sale si si-a avertizat familia ca se poate intampla orice cu el.

Adrian Paunescu, in spital - inima i-a repornit, dar este in stare grava

"Ma adresez voua, Ioana, Andrei si Ana-Maria, pentru ca, sentimentul care m-a cuprins in ultimele saptamani si asupra caruia n-am insistat in discutiile noastre, n-ar trebui sa va ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea ca nu va trece mult, dupa plecare mea, si oamenii vor intelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevarat, va avertizez ca, de acum incolo, cu mine se poate intampla orice", scria Paunescu in editorial.

Dragostea e calea contra mortii

Adrian Paunescu a crezut intotdeauna ca iubirea poate invinge totul si ii indemna pe romani, in poeziile sale, sa se iubeasca.

"Dragostea e calea contra mortii/ Dragostea e un atac sublim/ Va propun o noua strategie/ Sa ne iubim./ Sa ne iubim, sa ne iubim/ Sa terminam al mortii haos/ Sa ne iubim, sa ne iubim/ Indragostiti pe loc repaos", scria poetul in poezia "Sa ne iubim".

Ruga pentru parinti

Adrian Paunescu si-a iubit foarte mult parintii si si-ar fi dorit sa fie nemuritori. "Au platit cu viata lor/ Ale fiilor erori,/ Doamne fa-i nemuritori/ Pe parintii care mor, scrie Adrian Paunescu in poezia "Ruga pentru parinti".

Enigmatici si cuminti,

Terminandu-si rostul lor,

Langa noi se sting si mor,

Dragii nostri, dragi parinti.

Chiama-i Doamne inapoi

Ca si-asa au dus-o prost,

Si fa-i tineri cum au fost,

Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut

Da un ordin, da ceva

Sa-i mai poti intarzia

Sa o ia de la inceput.

Au platit cu viata lor

Ale fiilor erori,

Doamne fa-i nemuritori

Pe parintii care mor.

Si in poezia "Telefon peste moarte", Adrian Paunescu marturiseste dragostea pentru parintii sai. Poetul spune ca ii este dor de ei si le promite ca atunci cand va muri ii va cauta.

"Mi-e dor de voi, parinti din moarte,/ Cu lacrimi bine va cuvant,/ Si uit ca ati plecat departe/ Si n-aveti roaming, sub pamant./ Formez un numar, oarecare,/ Intreb precipitat de voi,/ Dar stiu ca mort e cel ce moare/ si nu mai vine inapoi.

Si, vai, de-atita timp incoace,/ Va chem si-n visuri, sa v-ascult,/ Dar iarba pe morminte tace,/ Cu numar desfiintat demult./ Si, daca o sa tinem minte,/ Probabil, cand o fi sa mor,/ Am sa va caut in morminte,/ Pe-un numar de interior".

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...