Opinii: Moartea unor valori si obsesia romanilor de a le zidi statui fragile

Vineri, 05 Noiembrie 2010, ora 17:45
2976 citiri
Opinii: Moartea unor valori si obsesia romanilor de a le zidi statui fragile

Trecerea in nefiinta a poetului Adrian Paunescu ne dovedeste din nou, daca mai era cazul, ca valorile sunt recunoscute abia dupa ce ele devin parti ale eternitatii.

Neintelesi si deloc apreciati in timpul vietii, cei care au facut ceva bun pe lumea aceasta trebuie sa moara pentru a le fi recunoscute meritele.

Se pare ca moartea ramane singurul element capabil sa lege punti intre oameni, fie ca vorbim despre artisti, oameni de stiinta, sportivi sau jurnalisti, fie ca vorbim despre oameni simpli.

Multi dintre cei care au scris istorie si au demonstrat ca merita sa faca parte din ea au fost marginalizati si uitati de lume pana in ultima clipa, exact ca in cazul maestrului Giga Petrescu care murea de foame in casa, fara ca nimanui sa-i pese.

Totodata, putem aminti de Jean Constantin, care a fost plans doar cateva zile de la moarte, apoi absolut nimeni nu s-a mai ingrijit de mormantul sau.

Sa nu mai aducem in discutie faptul ca nu exista nici macar o cruce, in afara de cea de lemn care va putrezi, la capataiul actorului.

S-au facut remarcati cu adevarat si si-au pus in valoare calitatile pe care le-au primit in dar atunci cand au rasarit.

Au fost inzestrati cu ele pentru ca mai tarziu sa straluceasca pe cer, si nu pentru a le da ocazia celor din jur sa semene ura si dispret in dreptul lor. In viziunea unora, daca esti diferit inseamna ca te imbraci cu alte "haine" decat ceilalti.

Si tot in viziunea unora, valorile sunt incadrate la categoria "diferiti". Din nefericire, de cele mai multe ori, acest fapt va aduna in jurul oamenilor cu valoare o serie de opozanti in raport cu opiniile, gandurile, scrierile, actiunile, initiativele, principiile si dorintele lor.

Buni sau rai, acesti oameni s-au dedicat pe tot parcursul vietii unor cauze, mai mult sau mai putin importante pentru ceilalti, au daruit un suflu proaspat si o viziune revolutionara domeniului in care au activat si au facut sacrificii pentru eliminarea obstacolelor din prezentul trait de ei, facand mai accesibil viitorul in care vor trai fiii poporului ce vor urma sa vina.

Ca drept rasplata, ne-am permis sa-i judecam atunci cand au gresit, desi poate greseala s-a infaptuit doar in acceptiunea noastra.

Le-am dat voie sa alerge prin mintile noastre abia cand picioarele lor au intepenit, le-am deschis lacatul de la poarta sufletului nostru cu mare intarziere, tocmai cand ei si-au pus definitiv lacat pe cuget, le-am aratat ca au loc in inimile noastre doar in momentul in care inimile lor au refuzat sa mai bata si i-am facut celebri dupa moarte, desi isi castigasera celebritatea inca din momentul nasterii.

Revenind la moarta lui Adrian Paunescu, poetul care s-a luptat, printre altele, cu boala numita "tara", observ ca foarte multi dintre noi si-au facut un obicei din a scoate pe gura cuvinte mari, "fabricate" la minut. Culmea, doar in astfel de momente suntem capabili sa rostim vorbe frumoase si marete, vorbe ce ar fi putut fi auzite chiar de ei, caci poate urechile lor si-ar fi dorit sa le auda.

Specialist in discursuri funebre, romanul nu rateaza niciodata ocazia de a isi arata parerea de rau fata de cel care pleaca dintre noi. Intotdeauna m-am intrebat daca reactia este sau nu una falsa. Oricum, chiar daca este sincera, este una trecatoare, de moment.

Un exemplu concludent este afirmatia unui domn, invitat mai devreme la un post de televiziune. Acesta spunea ca nu ar indrazni sa mearga pana la ideea de a il pune pe Paunescu pe aceeasi treapta ierarhica cu Eminescu, insa poate fi comparat fara dificultate cu poeti de teapa lui Cosbuc, Arghezi sau Alecsandri.

Personal, cred ca incercarea de a il aseza pe Adrian Paunescu pe un piedestal ce nu i se cuvine este un gest de fatarnicie pura, care mai degraba da senzatia de batjocura, decat de pretuire sincera a celui care a fost omul Adrian Paunescu.

Nu contest valoarea liderului de la Cenaclul Flacara, insa consider ca pomenirea lui Eminescu in acest context, prin incercarea de a gasi similitudini intre cei doi, este un gest exagerat care nu reflecta deloc realitatea si respectul pentru valorile ce reusim sa le ingropam in indolenta.

Citeste si:
Dan Barna își anunță susținerea pentru Cătălin Drulă la şefia USR: ”Am încredere în capacitatea lui de a duce organizaţia mai departe”
Dan Barna își anunță susținerea pentru Cătălin Drulă la şefia USR: ”Am încredere în capacitatea lui de a duce organizaţia mai departe”
Dan Barna, fost președinte al USR, a declarat, după ce Cătălin Drulă şi-a anunţat candidatura la şefia USR, că ”lupta pentru destinul României va fi una grea”. Barna apreciază că...
Scandal în PNȚCD. Aurelian Pavelescu, acuzat că a produs multe ”găuri negre” legate de vânzarea unui sediu
Scandal în PNȚCD. Aurelian Pavelescu, acuzat că a produs multe ”găuri negre” legate de vânzarea unui sediu
Comitetul Naţional de Conducere al PNŢCD îl acuză, sâmbătă, pe Aurelian Pavelescu de ”management defectuos” şi de multe ”găuri negre” legate de vânzarea unui sediu. Imobilul ar fi...