Opinii: Plans de Paunescu

Nu am putut scrie pana acum despre Adrian Paunescu. Am facut un lucru mult mai simplu: am plans. Suprema, la indemana si mult prea simpla refulare, plansul!

N-am anvergura, nici luciditatea sau viziunea de a trasa granite in timp istoric. Nu posed aceasta cuprindere.

Dar stiu ca azi nu pot asterne macar o virgula de nesinceritate. Eu imi asum judecati din simplitate, din iubire, din bun simt. Nici nu sunt deasupra sistemului, sunt aici, pierduta in el, il vad, il traiesc, il alcatuiesc.

Ciudat reflex avem noi, ca natiune. Cred ca niciodata nu s-a luptat mai tare cu comunisul decat dupa ce acesta n-a mai fost. Este facil sa te razboiesti cu un mort: nu se apara, nu vorbeste si mai ales nu te mai poate contrazice. Spui despre el orice. Este absurd sa pretinzi eroisme certandu-te cu-n mort.

Citeam - sincer, nu m-a interesat sa lecturez pana acum - un paragraf din raportul pentru condamnarea comunismului, privindu-l pe Paunescu: "Dar nu putem uita ca a atras intr-o cursa propagandistica sufletele candide ale adolescentilor, izbutind sa deverseze energiile lor explozive in numele supravietuirii unui regim odios".

Si-mi vine in minte un alt raport, de data aceasta al unui procuror, in rechizitoriul pentru trimiterea in judecata a patronului OTV, personaj pentru care nu manifest nicio simpatie, in afara de a-l fi gazduit inclusiv pe Paunescu, in cateva emisiuni: "Inculpatul Dan Diaconescu ne face sa credem ca este de fapt un ventriloc (...), niste buze care se misca eliberand in atmosfera unde acustice scapate cu totul din constrangerile neadecvate ale mentalului propriu".

Mergeam din dragoste la Flacara

Fara noima stiintificele condamnari! Uriasa lipsa de noima. Dumnezeule, nimeni nu obliga pe nimeni sa mearga la "Flacara". Mergem din eliberare. Mergeam din dragoste. Din iubire de splendoare. Nevoia noastra de frumos sa fi insemnat ca am participat la intretinerea regimului odios? Daca a-l iubi pe Paunescu inseamna asta, da!

Regimul a fost posibil din cauza noastra, a tuturor celor care am trait atunci. Toti cei care au (nu mai spun "am", fiindca chiar n-am o asemenea culpa) consimtit sa minta, sa falsifice realitatea, pentru o pozitie buna in sistem, au compus trainicia comunismului.

Imi amintesc de-un episod marunt. Germania a refuzat un lot de cartofi din Romania, descoperindu-se urme de gandac din Colorado. Ceausescu a facut o criza de isterie. A convocat sedinta la nivel inalt. Cum, noi, in Romania, avem gandac din Colorado? Cineva s-a incumetat sa spuna ca da. A fost data afara imediat. Ceilalti, ca sa supravietuiasca, au negat existenta daunatorului.

Oportunismul face ravagii

Este exact ceea ce facem astazi. Vi se pare ca este altfel? Si nu ne obliga nimeni, nu mai avem Ceausescu pe cap, nici puscarii politice, nici comunism. Si totusi oportunismul face ravagii in noi. Nu va faceti iluzii, suntem contributori prin indiferenta sau interes la tot ceea ce a ajuns, azi, Romania. Si de aici ridicam piatra s-o aruncam!

Mii de oameni i-au aprins, sambata si duminica, lumina lui Paunescu. S-au inchinat la catafalc. S-au inchinat pur si simplu. In tacere. Au mers sa-l petreaca fiindca asa le-a spus inima. Nu i-a fortat nimeni sa...Doamne, "intretina supravietuirea unui sistem odios"?

E-un gest, l-am vazut repetat: oameni cu mana la gura. La tarani, inseamna inmarmurire. Cand cuvinte nu mai sunt, isi acopera gura cu palma. Poti cadea in incremenire fiindca e ireal sa nu mai fie Adrian Paunescu. Era nu al lui, era al nostru. Ni l-am insusit, asa cum i-am insusit iubirea si tulburatoarea, aproape salbatica si dureroasa sa poezie.

Doare timpul fara poet. O flacara pe care n-am vazut-o pe de-a-ntregul, fiindu-i contemporani. Ne-am impiedicat de om si de marginirile noastre si-am pierdut plamadirea capodoperei. Ma intorc, din nou, in simplitatea manifestarii la indemana, plansul. Plans de Paunescu.

Viorica Dăncilă, după ce a intrat în PNCR, partidul lui Cristian Terheș: „Nu mi-am trădat partidul. Oamenii aflaţi azi la conducere m-au trădat”

Viorica Dăncilă, care urmează să candideze pe listele PNCR, partidul lui Cristian Terheș, la alegerile parlamentare, a ținut să precizeze că nu și-a trădat partidul, PSD, ci conducerea...

Paradoxurile lui Geoană între SUA și (post)nomenklatură

Analiză: Mircea Geoană și-a lansat candidatura cu un clip electoral în stil american, în care i se văd cearcănele adânci și în care își asumă, pornind de la aspectul fizic, că nu e...