Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
In 1990, Adrian Paunescu tocmai isi vazuse ruinata principala ocupatie, sursa de venit si de popularitate: adularea publica a familiei Ceausescu si scrierea de imnuri de slava si de ode patriotice la orice eveniment marcant, precum aniversarea Elenei, congresul PCR sau vizita vreunui presedinte al unei tari "vecine si pretene".
De cand Luceafarul Carpatilor si savanta primisera glontul patriei la Targoviste, intr-o zi in care poporul roman, nascut crestin, sarbatorea nasterea dumnezeului iertarii, viitorul lui Paunescu parea mai intunecat chiar si decat hainele unui miner proaspat iesit din mina si pornit in mars asupra Capitalei.
Tot in 1990, Cristian Paturca devenea cunoscut tocmai prin sustinerea dorintei romanilor tineri de a scapa odata pentru totdeauna de mizeria politica, morala si sociala pe care o celebrase Paunescu: "Mai bine haimana, decat tradator, mai bine huligan, decat dictator, mai bine golan, decat activist, mai bine mort, decat comunist".
In ciuda batelor de miner ajuns in Capitala, viitorul lui parea mai luminos decat privirea optimista a unui naiv care il vota pe Iliescu, pentru ca mancase salam cu soia.
Peste doua decenii, cele doua viitoruri au ajuns sa se confrunte in fata celui mai aprig judecator: moartea.
Disparitia lui Adrian Paunescu a trezit lacrimi intr-o tara intreaga. Inmormantarea lui a fost urmarita de milioane de oameni, la televizor, poeziile au fost recitate cu ochii in lacrimi, inclusiv de fostii votanti ai lui Ratiu si Coposu, iar oficiile postale din orasul Revolutiei au fost inundate intreaga toamna de melodiile Cenaclului Flacara.
Disparitia lui Cristian Paturca, in schimb, a aparut in cateva ziare, la rubrica Diverse. Inclusiv cei care pe vremuri erau mandri ca sunt golani au ridicat din umeri, unii dintre ei intreband: cine o mai fi fost si asta?
Si totusi, in 1990, Adrian Paunescu reprezenta trecutul - si nu unul frumos -, iar Cristian Paturca era exponentul tineretii care trebuia sa construiasca viitorul - neaparat, unul frumos.
Intre timp, niciunul dintre ei nu s-a transformat radical. Atunci, ce s-a schimbat atat de radical incat tinerii din 90, ajunsi acum la maturitate, sa il planga pe cel injurat atunci si sa il ignore pe cel ale carui versuri le fredonau?