Am vrut sa incep cu alte calificative in loc de "nerozii"; ma gandeam la un limbaj mai dur, mai aproape de ce imi inspira doua episoade la care ma voi referi: am in vedere nereusita capitalizarii CEC si achizitiei de material rulant la CFR Calatori.
Cazuri similare pot fi intalnite nu arareori in modul in care treburi de interes public sunt gestionate.
Cunosc situatia la CEC inca din perioada in care am fost europarlamentar si am pledat ca Banca sa fie mai bine capitalizata avand in vedere criza financiara adanca, nevoia de a finanta economia interna, cand grupuri straine aveau dificultati foarte mari si reduceau operatiunile in Romania.
Nici acum nu inteleg cum de a fost posibil ca, in conditiile in care nu putine state din UE au intervenit in protejarea sectoarelor bancare de acasa mergand pana la nationalizari partiale si capitalizari masive, noi sa nu reusim macar o marire de capital la CEC.
Argumentul ca demersul ar fi fost interpretat de Comisia Europeana ca ajutor de stat mi s-a parut si mi se pare neconvingator, in conditiile in care piata bancara europeana era zguduita, amenintata de caderi de banci.
Iar cand banci straine taiau finantari in Romania in mod drastic (in pofida Initiativei de la Viena) era de bun simt sa gandesti ca o capitalizare mai buna a CEC poate ajuta economia interna, ca nu este impotriva unui spirit de fairplay economic.
Se mai afirma ca nu se putea face o capitalizare mai buna din cauza acordurilor in derulare ale Romaniei cu UE si FMI. Este un argument putin spus discutabil (eu consider ca nu s-a discutat in mod temeinic aceasta chestiune).
Dar sa admitem ca asa ar fi. Ce a impiedicat autoritatile sa procedeze la marirea capitalului CEC dupa ce s-a incheiat acordul cu FMI si UE? La finele lui noiembrie 2015, executia bugetara era pe plus, cu 0,76% din PIB.
Ne-am dat peste cap si deficitul bugetar pentru 2015 va trece de 1% din PIB. Adica s-au cheltuit cca 2% din PIB intr-o luna, care este un "record" in materie de executie bugetara publica dupa 1989. Cand ai o asemenea pletora de cheltuieli publice, este de neinteles cum de nu s-a putut aloca o cantitate de resurse pentru capitalizarea CEC.
Avem aici de-a face cu nerozie, cu iresponsabilitate
Fiindca o capitalizare mai buna a CEC este de interes public. Exista situatii cand ce este de facut este informarea Comisiei si atat. Slabiciuni interne diverse nu trebuie sa descurajeze sustinerea unor pozitii rationale.
Daca nu am fost capabili sa capitalizam, inca, CEC Bank mai bine din nerozie, iresponsabilitate, este legitima intrebarea daca am reusi in constructia unei banci de dezvoltare - fie pe calapodul Eximbank.
Ma numar printre cei care, de ani de zile, cred ca este nevoie de o banca de dezvoltare; am si invocat de cateva ori modelul KfW din Germania, banci similare din alte tari, chiar daca unii sustin ca intr-o tara cu institutii slabe un asemenea obiectiv nu ar avea sens.
Episodul capitalizarii CEC este un avertisment in plus; fara oamenii responsabili si cu minte, o intentie buna devine un esec.
Al doilea episod priveste achizitii facute de CFR Calatori pentru refacerea/modernizarea parcului rulant - este vorba de automotoare. Grosul este constituit acum de masini din strainatate, ceea ce nu este surprinzator avand in vedere excelenta unor tari europene in domeniu.
Dar ca managerul CFR Calatori sa declare, citez:
"Compania de stat asteapta la licitatie atat companii straine, cat si romanesti, desi cele din urma nu prea au sanse" este de neinteles... Sunt erori de gandire si actiune in aceasta declaratie.
O licitatie trebuie sa acorde sanse egale participantilor. Acest deziderat si principiu, totodata, descalifica o asemenea declaratie ab initio.
Mai mult, daca ai in tara un producator care raspunde exigentelor de ordin tehnologic si de competitivitate (inclusiv ca pret), este cu atat mai grava declaratia respectiva.
Reprezentantul CFR spune el insusi ca exista o companie autohtona Softronic, care ar raspunde cerintelor de participare. Culmea este ca exista si finantare de la bugetul public pentru achizitia de automotoare. Si atunci cui serveste acest gen de declaratii, care, unora, le pot sugera ca jocurile sunt deja facute?
Si mai este un considerent, ce tine de strategia de dezvoltare a unei tari. O fi Romania in UE, unde opereaza piata unica, dar exista lectii ale istoriei, care spun ca dezvoltarea economica inseamna sa folosesti si, in acelasi timp, sa invingi pietele (sa iti construiesti avantaje competitive - cum au facut toate tarile dezvoltate europene), fara productie autohtona nu te poti dezvolta, fara industrie moderna (ce include servicii in domenii cu valoare adaugata inalta) ramai la coada plutonului, nu ai robustete.
Este posbil ca la licitatia organizata de CFR Calatori tot o firma straina sa castige, dar a nu acorda sanse egale producatorilor autohtoni (mai cu seama cand cel putin unul are acreditare tehnca si de pret) este inacceptabil, iresponsabil.
Pe un plan mai larg, a nu acorda sanse egale producatorilor interni trebuie sa nu faca parte din "regulile" economiei reale, trebuie sa fie sanctionata ca practica. Deci este valabil si in ce priveste sansele CEC pe piata bancara interna.
Un stat care nu are o politica industriala, de incurajare a producatorilor autohtoni, este infirm si lovita este economia interna, sunt lovite veniturile oamenilor.
Fara economie libera nu exista libertate, dar corecta este si afirmatia ca, daca nu esti cu picioarele pe pamant, ristisa nu le mai ai. Este un fel de "sindrom al lui Anteu", cu un paradox in sensul ca economia nu poate decola in mod sustinut fara a avea combustie interna.
Se impletesc doua aspecte aici. Unul priveste luciditatea, priceperea si responsabilitatea celor care decid; al doilea aspect priveste radacinile economiei, forta productiei autohtone (nu iluzii, ca atunci cand importul de completare este de 90% si folosesc local numai forta de munca ieftina - ex: fabrica Nokia de la Jucu).
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.