Blestemul tarilor bogate cu oameni saraci

Sambata, 11 August 2012, ora 18:30
6217 citiri
Blestemul tarilor bogate cu oameni saraci

De multe ori, tarile bogate in resurse nu stiu sa adopte strategii de crestere economica durabila.

Aceste state nu inteleg ca, daca nu reinvestesc profiturile obtinute din bogatia subsolului in investitii productive la sol, bogatia nationala va deveni iluzorie, iar poporul va ramane sarac sau chiar va saraci si mai mult.

Mirajul resurselor naturale

Adesea, disfunctiile politice exacerbeaza problema, iar accesul la resurse se transforma in conflicte sociale, pe fondul unor carmuiri corupte si nedemocratice.

Asa se face ca unii ajung sa se intrebe in ce masura numeroasele resurse naturale gasite recent in tari africane, ca Uganda, Ghana, Tanzania si Mozambic, vor fi o binecuvantare pentru popoarele sarace ale acestor tari si in ce masura vor fi un blestem, menit sa adanceasca si mai mult saracia, comenteaza Project Syndicate.

Experienta de pana acum a aratat ca, in multe tari bogate ca resurse, viata este mai grea decat in altele, fara rersurse.

In principiu, bogatiile naturale ar trebui sa permita statului incasarea de impozite pentru a finanta educatia, sanatatea, dezvoltarea si asigurarea locurilor de munca. In realitate, adesea impozitele iau calea coruptiei in buzunarele functionarilor, iar profitul paraseste teritoriul statului cel bogat in resurse.

Numeroasele studii facute pe aceasta tema au ajuns la concluzia ca economia tarilor bogate, dar cu oameni saraci se loveste de trei factori greu de surmontat:

Problema cu marile contracte "batute in cuie"

Primul. Resursele bogate ale tarii duc la intarirea propriei monezi, ceea ce loveste in celelalte exporturi ale tarii - in afara materiilor prime - respectiv produsele prelucrate.

Al doilea. Extractia se realizeaza cu forta de munca putina si ieftina. Patronatul n-are interesul sa dezvolte alte sectoare, cu forta calificata, scumpa si numeroasa. Ca urmare, se dezvolta somajul.

Al treilea. Volatilitatea preturilor genereaza instabilitate, intrucat bancile sunt atrase atunci cand preturile sunt mari si devin rezervate atunci cand ele scad.

Exista un vadit conflict de interese intre companiile straine care exploateaza resursele nationale ale unui stat putin dezvoltat si interesul national al acelui stat. Primele doresc sa plateasca pe cat se poate mai putin, in timp ce statul este interesat sa incaseze cat mai mult.

Formulele de rezolvare a conflictului sunt cunoscute: licitatiile, competenta, transparenta si buna credinta. Toate conteaza pe desavarsita moralitate a tuturor participantilor la aceasta partida, unde fiecare este interesat sa traga spuza cat mai mult pe turta lui.

Adesea, transparenta contractelor nu impiedica marile concernuri sa incheie contracte rigide, fara clauze privind eventuala explozie a preturilor. Multi se considera pusi la zid, printr-un asemenea contract, care nu prevede vreo renegociere.

Amenintarea cu plecarea nu e de speriat

Imuabilitatea contractelor este totusi discutabila, cand intervin neprevazutele sau cauzele de forta majora, chiar daca nu sunt specificate ca atare. Ca sa excluda orice discutii, adesea partenerul "joaca tare": ameninta ca, in caz de neintelegere, pleaca.

Trebuie sa stii sa evaluezi ce costa mai mult: propria paguba, in cazul cand iti pleaca partenerul, sau paguba partenerului, daca, plecand, se va izbi de noi parteneri, alte conditii, alte preturi si alte nevoi de investitii, inclusiv infrastructura, pe care aici o are gata facuta.

Se cunosc multe cazuri cand partenerul a acceptat renegocierea contractelor, ca sa nu-si piarda furnizorii, chiar din tari aflate in curs de dezvoltare, ca Botswana, Bolivia si Venezuela.

Au fost si cazuri in tari dezvoltate, ca Israel, Australia si Statele Unite, acestea din urma actionand pe calea unor impozite pe venituri exceptionale.

Marea abilitate de a contracta

Cu ocazia renegocierii, tarile-gazda isi pot apara si alte interese, de exemplu pot stavili tendinta investitorului de a dezvolta numai in scop propriu infrastructura (feroviera, rutiera si navala).

Angajarea contractelor si renegocierea lor sunt momente cheie, cand statul-gazda are ocazia sa puna conditiile sale, in avantajul protectiei sociale, a incurajarii micii industrii locale, a eliminarii somajului.

Daca detinatorii uriaselor materii prime descoperite in Uganda, Ghana, Tanzania sau Mozambic vor sti sa fie buni manageri ai contractelor, atunci aceste bogatii ale subsolului vor fi, pentru populatie, o binecuvantare.

Daca nu, vor fi un blestem. Eventual, vor binecuvanta cativa profitori din administratie sau din mediul politic, uneori chiar legitim alesi.

Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...
#tari sarace resurse naturale, #tari bogate Africa, #resurse naturale Africa , #management