Capcana pretului si cum ne otravim cu mancare: "Putem face rosii si castraveti pe ciment cu burete deasupra" Interviu

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Marti, 27 Septembrie 2016, ora 07:07
17881 citiri
Capcana pretului si cum ne otravim cu mancare: "Putem face rosii si castraveti pe ciment cu burete deasupra" Interviu
Foto: Arhiva Ziare.com

Un termen de valabilitate de 60- 90 de zile la salam e urias. In branza de oaie sau de capra cu 7-9 lei/kg nu poate fi decat praf. Ar trebui actionat mai dur, pentru ca altfel intra pe piata produse mai ieftine decat normal care iau ochii, dar contin porcarii, sustine presedintele Federatiei Nationale a Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Frumosu a aratat care sunt problemele cele mai mari de pe rafturile din magazine si in ce fel ne afecteaza: "Fiecare procesator are dreptul sa isi faca standarde proprii, retete proprii. Poti sa o ai, dar eu trebuie sa stiu ce ai bagat acolo. Procesatorii care lucreaza corect calitativ isi vand greu produsele, pentru ca materia prima de calitate creste pretul."

Presedintele sindicatelor din industria alimentara spune ca pentru a avea in magazine produse romanesti este esential ca producatorii sa se asocieze, altfel marfa se pierde.

Daca mergem acum in judetul Dambovita, zona Voinesti musteste de mere de toate soiurile, calitatile, dimensiunile. Dar in orase, la Targoviste, la Campulung, deci aproape, gasesti in magazine doar mere poloneze. De ce?

Pentru ca statul roman si, in mod special, ministrii Agriculturii nu au stiut si nu au putut sa determine fermierii sa construiasca depozite de fructe si de legume, utilizand fonduri europene.

Acestea ar fi facut posibila sortarea fructelor, sa le vindem catre piata si chiar la export si sa le marim perioada de pastrare la temperaturi controlate.

Producatorii din zona Voinesti, pe care ati dat-o exemplu, vand o anumita cantitate prin piete, dar neavand posibilitatea de pastrare, restul se pierde. Asta inseamna ca pierde si producatorul, si statul roman, iar in locul produselor romanesti se fac importuri masive, in mare majoritate necontrolate, tratate si de multe ori obiect al evaziunii.

Deci ceea ce lipseste e initiativa locala a producatorilor care sa isi construiasca depozitele? Care e in mod normal lantul, astfel incat magazinele sa poate vinde produse romanesti?

Producatorii ar trebui sa primeasca de la stat putin curaj pentru a constitui asociatii puternice pe zona pomicola sau legumicola, dupa caz.

Asociatia se ocupa de tot, colectare, vanzare, iar toti membrii ar trebui sa fie actionari. Asociatia poate sa acceseze fonduri europene si sa construiasca depozitele zonale pentru pastrarea produselor, iar profitul se imparte pe fiecare actionar.

Un alt avantaj al asociatiei ar fi ca producatorii nu ar mai lucra haotic, n-ar mai cultiva toti acelasi lucru, ci raportat la cerintele pietii.

Eu as merge chiar mai departe, asociatia ar trebui ca, pe langa depozit, sa aiba un mic punct de procesare pentru lucrurile mai simple: un gem, un compot, un suc. Pentru cele mai complexe sunt, desigur, fabricile.

Deci cheia problemei e tot la nivelul initiativei private?

Sigur ca da, dar chiar daca sa avem programe care ne ajuta sa facem depozitele pe fonduri europene, trebuie sa o facem uniti, in asociatii. Insa micii producatori, cei cu livezi, gradini, solarii etc, si-au pierdut increderea in asociatii, pentru ca au fost mereu pacaliti de smecherii care au pus mana pe terenurile sau produsele lor.

Autoritatea locala nu ar trebui sa se implice?

Sigur ca da. Depozitele pot sa fie pe langa piete, asociatiile ar trebui sa aiba o buna colaborare cu autoritatile locale, astfel incat oamenii sa aiba acces in piete, iar marfa ramasa nevanduta la sfarsitul zilei sa fie cumparata de primarie la un pret mai mic si sa o duca spre spitale, camine de batrani etc.

Nu sunt lucruri greu de realizat, numai ca in general administratia locala s-a bagat doar acolo unde a putut sa "mulga", niciodata nu s-a bagat pentru producatori.

In conditiile in care nu exista aceste asociatii si depozite, marile retele de magazine nici sa vrea sa puna pe raft produse romanesti, tot la cele din import sunt nevoite sa recurga, in pofida noii legi, asa numita a produselor romanesti?

E greu. Exista cateva asociatii, una chiar puternica, in zona Greaca, unde legumicultura e dezvoltata. Exista si in zona Galati. Mai putin in Oltenia. Eu am crezut si inca mai sper ca legea aprobata in urma cu cateva luni si care se va aplica din ianuarie ii va determina pe oameni sa se asocieze.

Dar din nefericire nimeni, dupa stiinta mea, nu s-a straduit sa-i informze pe producatori ce inseamna acest proiect de lege. Institutiile Ministerului Agriculturii, cu sediile in teritoriu, primariile ar trebui sa informeze oamenii. Este nevoie ca o asociatie sa lucreze controlat pentru a vinde toata marfa, nu trebuie sa ne ferim.

Aceasta perioada poate fi folosita pentru a le explica oamenilor ce lucruri bune le pot aduce asociatiile de anul viitor. Daca vom continua asa, fara rezultate, trebuie sa recunoastem ca nu peste tot se poate asigura cantitatea locala necesara pentru hipermarketuri. Eu cred ca ele ar fi fost interesate sa ia marfa de calitate, cu cheltuieli de transport mai mici.

Piata romaneasca poate sa asigure necesarul de 51% produs local impus de noua lege?

La carne si lapte cred ca da, la fructe si legume, nu. Rolul important in tot ce inseamna alimente romanesti pe rafturi, repet, revine asociatiei. Daca suntem interesati sa crestem productia romaneasca.

Si masurile de sprijinire trebuie coroborate in functie de cifra de afaceri si cu impozitarea, de multe ori sufocanta. Un producator de talie internationala nu poate fi pus pe aceeasi linie sub aspectul impozitarii cu micii producatori romani.

Spuneti ca produsele importate nu sunt suficient controlate. Atunci cum de le gasim in hypermarketuri pentru care trebuie sa existe tot felul de avize si certificate?

Detin acte, dar nu sunt controlate. Si am intalnit multe cazuri in care s-a descoperit ca produsele aveau mari probleme. Controlul sanitar veterinar nu functioneaza cum trebuie. Si mai mult ca sigur legislatia trebuie modificata.

Eu am lucrat mult timp in vechiul abator al Pitestiului, prin anii '95 faceam preparate din carne, care nu contineau decat un singur E si aveau termen de valabilitate de 72 de ore, putin mai mult doar la anumite tipuri de mezeluri.

Dar un termen de valabilitate de 60-90 de zile la salam e urias. In branza de oaie sau de capra cu 7-9 lei/kg nu poate fi decat praf, caramida, nu poate fi lapte daca ne gandim la ce cantitate de lapte intra intr-un kg de branza.

Pe eticheta ar trebui sa scrie procentul tuturor ingredientelor, sa stiu cand cumpar un salam de vara cu 30% carne si 60% grasime. Ar trebui sa avem niste standarde pe principalele mezeluri: salam de vara, cremvursti, parizer etc.

S-au facut doar standarde pe societati. Unele spun ca trebuie sa faca mancare si pentru saraci. Eu n-as gandi asa, ar trebui sa avem toti un venit decent ca sa ne permitem mancare de calitate.

Dar sa zicem ca suntem intr-o situatie proasta. Salamul de vara trebuie sa aiba un continut de carne intre 55 si 70%, daca il fac sub 55% ii spun salam de "asta-vara", nu ii spun de vara, care trebuie sa aiba o anume reteta si un continut corespunzator de carne.

Autoritatea sanitar veterinara primeste salam de vara, stie ce continut trebuie sa aiba el conform standardului, ii face analiza si daca reteta nu e respectata ii da producatorului o amenda de ii sar capacele.

Ar trebui actionat mai dur, pentru ca altfel intra pe piata de toate, produse mai ieftine decat normal, care iau ochii, dar contin porcarii. Se spune ca fiecare in parte respecta normele, dar daca un salam contine un procent mare de un E, mai mananci si un cascaval cu mult din alt E, prin insumare lucrurile nu stau deloc bine.

Dar pe etichete scrie continutul

De multe ori, e trecut numai continutul fara procente. E drept, s-a mai imbunatatit situatia. Pe piata gasim salam de vara cu 25 lei/kg, cu 30 de lei/kg, cu 18 lei/kg. Diferentele vin din jocul proportiilor carne - slanina diferite in retete.

Ii spuneam unui producator cu ceva vreme in urma ca imi doresc sa mananc parizerul de pe vremuri. L-a scos la 30 de lei/kg. Lumea zice ca nu da cand are alaturi parizer cu 15-18 lei/kg. Da, dar atat costa cand folosesti pulpa sau spata de vita si slanina de pe burta porcului.

Eu sunt convins ca omul informat ar prefera parizerul mai scump, de calitate, care e si mai satios. Am distrus retete, am distrus centrele de cercetare care spuneau ce tratamente se preteaza la solul nostru, am schimbat samanta, si totul e haotic.

Deci produsele de proasta calitate nu sunt doar cele importate...

Sigur ca da. Si pretul arata asta. Procesatorul se duce sa ofere mezeluri la restaurant care refuza salamul cu 20 de lei/kg, il vrea cu 9 lei. Pentru asta, pui cel mult 10% carne. Sunt procesatori care au colaborari pe anumite cantitati cu firmele proprii ale hypermarketurilor, se negociaza pentru anumite produse care trebuie sa fie insa cele mai ieftine la raft in gama respectiva. Si atunci nu mai respecta reteta.

Este adevarat ca laptele din magazin e majoritar din lapte praf?

E o exagerare. Iarna mai ales, cand cantitatea de lapte data de animale scade, mai exista si adaos de lapte praf, dar nu am auzit ca intreaga cantitate sa fie din lapte praf. Asa cum se mai pune amidon ca sa ingroase smantana sau iaurtul si vedeti asta in alimentele fierbinti. Daca smantana nu se dizolva complet in ciorba e din cauza amidonului.

Eu nu regret comunismul, dar exista o lege care obliga fiecare societate comerciala procesatoare si producatoare de mancare sa aiba medic veterinar si laborator. Nimic nu iesea de acolo fara stampila lor care certifica tipul de reteta.

Acum fiecare procesator are dreptul sa isi faca standarde proprii, retete proprii, ceea ce e o porcarie pentru noi, consumatorii. Poti sa o ai, dar eu trebuie sa stiu ce ai bagat acolo. Dar daca tu spui ce ai pus si omul nu vrea sa ia, incet - incet poti sa dispari de pe piata.

Procesatorii care lucreaza corect calitativ isi vand greu produsele, pentru ca materia prima de calitate creste pretul. Nu sunt foarte multi, dar exista.

Intre legumele din interiorul UE si cele extracomunitare, ce ar trebui sa alegem?

In mod normal, ar trebui sa spunem ca cele din UE, pentru ca trebuie sa respecte niste linii privind origine, samanta, cultivare, crestere etc. Dar tehnologia a avansat asa de tare incat putem face rosii si castraveti pe ciment cu burete deasupra, la radacina carora sa punem cu picuratorul substante ca sa creasca. Si sunt fortate sa creasca mai repede decat cele din pamant.

Eu am un solar la tara, la socrul meu. Pamantul acela n-a vazut decat balegar din doi in doi ani. Nimic altceva. Am pus samanta de rosii olandeze, de rosii cherry, au alt gust cele crescute in pamant natural fata de cele din acelasi soi importate.

Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă (ONE) la Quarterly Report 3: ”Avem o creștere a vânzărilor din apartamente de 59% pe segmentul comercial”
Cosmin Samoilă, Directorul Financiar al ONE United Properties, a participat la cea de-a treia ediție a Quarterly Report, din 6 martie, eveniment marca Ziare.com, alături de partenerul principal...
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Un mare combinat din România, deținut de un miliardar rus, face concedieri masive: ”Vom oferi locuri de muncă vacante”
Peste 80 din cei 186 de angajaţi ai combinatului de alumină Alum SA din Tulcea vor rămâne fără locuri de muncă, începând de luni, a anunţat, joi, 28 martie, subprefectul judeţului...
#produse romanesti hypermarket, #Dragos Frumosu sindicate agricultura , #producatori