Păcatele agriculturii românești: Cea mai mare forță de muncă din Europa, competitivitate zero și subvenții ineficiente. Cum o scot fermierii la capăt în 2025

Agricultura României se află într-un paradox economic: are cea mai mare forță de muncă agricolă din Uniunea Europeană, în timp ce fermierii rămân vulnerabili atât pe piața internă, cât și pe piețele de export. Cu toate că UE pompează miliarde de euro în modernizare, subvenții și politici de sprijin, sectorul agricol românesc continuă să fie dominat de ferme de subzistență, productivitate scăzută și lipsa accesului la lanțuri de distribuție profitabile.

Potrivit raportului „Priorități pentru noua Comisie Europeană 2025: Comerț liber și competitivitate în UE”, publicat în februarie de Institutul European pentru Studii Economice (IES), fermierii europeni sunt deja dezavantajați în fața producătorilor din afara UE, iar România este una dintre țările cel mai afectate de acest decalaj.

Într-un contrast puternic cu media UE, unde doar 4,2% din populație lucrează în agricultură, la noi în țară o persoană din cinci își câștigă pâinea din acest sector. Munca asiduă a fermierilor nu se traduce însă în productivitate, ci dimpotrivă. „90% dintre fermele românești au mai puțin de 5 hectare, ceea ce limitează capacitatea de producție și eficiența economică", arată date ale Comisiei Europene. Iar fragmentarea excesivă a terenurilor agricole împiedică mecanizarea și adoptarea unor tehnologii moderne, aspect care își pune amprenta și mai puternic asupra randamentului la hectar și asupra capacității fermierilor români de a concura pe piața europeană. În Franța sau Germania, fermele au suprafețe mai mari și beneficiază de sisteme moderne de irigații și tehnologii agricole avansate, ceea ce le permite să fie competitive pe piața europeană.

Banii europeni intră, dar nu aduc schimbarea dorită

În perioada 2007-2023, Uniunea Europeană a direcționat peste 40 de miliarde de euro către agricultura și dezvoltarea rurală din România, iar fermierii au beneficiat de 22,1 miliarde de euro în plăți directe, arată cifre ale Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (absorbția fondurilor europene 2014-2020, la data de 31 decembrie 2023). Startupcafe.ro a făcut chiar și o defalcare detaliată a sumelor intrate în ultimii zece ani în țară, pe tipuri de granturi și finanțări. Cu toate acestea, impactul acestor fonduri asupra creșterii competitivității și modernizării sectorului agricol rămâne limitat.

Problema majoră rămâne lipsa unei strategii coerente de utilizare a acestor bani. Deși PAC (Politica Agricolă Comună) a fost restructurată pentru a sprijini sustenabilitatea și modernizarea, în România fondurile sunt absorbite în mare parte de ferme mari și deținători de terenuri care nu reinvestesc suficient în tehnologizare. Raportul IES subliniază că „subvențiile agricole s-au transformat parțial în subvenții pentru dezvoltare rurală și protejarea mediului, dar nu s-a ajuns niciodată la o liberalizare deplină”. Această realitate cruntă se traduce în investiții insuficiente în infrastructură și tehnologizare, ceea ce face ca România să rămână perpetuu un furnizor de materie primă ieftină, în loc să exporte produse cu valoare adăugată.

În comparație, Polonia, care a beneficiat de fonduri similare, a investit masiv în modernizarea fermelor și a infrastructurii logistice, ceea ce a dus la creșterea competitivității produselor sale pe piața europeană. Spre deosebire de România, unde multe ferme deținute de persoane fizice nu reinvestesc subvențiile în dezvoltare, fermierii polonezi au fost sprijiniți prin politici clare de asociere, acces la finanțare și facilități fiscale pentru cei care își modernizează exploatațiile.

Fermele românești produc, dar nu sunt competitive la export

Punctual, chiar dacă România produce cantități masive de cereale și este lider european în producția de floarea-soarelui și miere, fermierii români nu reușesc să transforme aceste avantaje în profit sustenabil. Potrivit analiștilor IES, fermierii europeni se confruntă cu o presiune ridicată din cauza standardelor stricte de reglementare impuse la nivel intern și a importurilor de produse agricole care nu fac obiectul unor reglementări similare, situație similară celei clamate de agricultorii vestici, care au protestat iarna trecută în fața Parlamentului European.

Un punct nevralgic atât pentru restul fermierilor europeni, cât și pentru români sunt acordurile UE cu state non-membre, precum Ucraina, Australia și țările Mercosur, care amplifică această problemă. Analiștii IES au amintit îngrijorarea sau chiar indignarea pe alocuri exprimată de fermierii din UE cu privire la concurența internațională facilitată de aceste acorduri, susținând că importurile beneficiază de costuri mai mici de producție și standarde mai permisive, se arată în raport.

Cu toate acestea, „nu importurile din Ucraina și Moldova sunt problema reală, ci faptul că producția în UE este mult mai scumpă din cauza unor reguli stricte și a birocrației excesive. În loc să impunem noi restricții comerciale, ar trebui să ne concentrăm pe reducerea costurilor de producție prin reformarea Politicii Agricole Comune și simplificarea conformării cu normele de mediu", a declarat Diana Năsulea, co-autoare a raportului IES.

În România, această concurență este cu atât mai acută, în special după facilitățile comerciale acordate Ucrainei. „Produsele ucrainene sunt întotdeauna mai ieftine datorită costurilor reduse de producție – cum ar fi terenurile agricole mari și costurile scăzute ale forței de muncă", ceea ce le permite să inunde piața UE la prețuri mult sub cele ale fermierilor români. Totodată, în timp ce state precum Franța și Germania au reușit să negocieze mecanisme de protecție pentru agricultorii lor, România a fost mai puțin vocală la nivel european, ceea ce a făcut ca fermierii locali să suporte direct efectele acestor schimbări comerciale.

Soluții ideale și mai mult sau mai puțin posibile, în climatul geopolitic și economic actual

Analiștii postulează faptul că România are nevoie urgentă de o strategie agricolă care să încurajeze modernizarea și creșterea competitivității fermierilor.

Asocierea fermierilor ar trebui să devină o prioritate strategică, astfel încât micii producători să își poată uni resursele și să acceseze tehnologii moderne. Spre deosebire de România, unde cooperativele agricole sunt încă rare și insuficient sprijinite, în țări precum Olanda sau Danemarca, modelul cooperativelor a fost cheia succesului. Acestea le-au permis fermierilor să împartă costurile echipamentelor, să acceseze piețe internaționale și să obțină prețuri mai bune pentru produsele lor.

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a vorbit chiar zilele trecute despre acest aspect, insistând pe integrarea producătorilor locali în marile lanțuri de retail din România: „În momentul de față, este o problemă de a integra producătorii români în magazinele de retail din România. Dacă discutăm de industria mare de procesare, foarte mulți producători sunt deja prezenți în retail. Dar, dacă vorbim de producătorii locali - și trebuie să îi integrăm în aceste magazine -, trebuie să discutăm de cantități. Asta înseamnă că fermierii mici trebuie să se asocieze, să colaboreze, să creeze cooperative. De aceea, noi, Ministerul Agriculturii, am încurajat întotdeauna acest tip de cooperare, astfel încât producătorii locali să poată veni în fața retailerilor cu oferte competitive și să își asigure un loc stabil pe piață”, a explicat Florin Barbu.

Analiștii IES au amintit în raportul citat și de digitalizarea și adoptarea unor tehnologii agricole moderne. În timp ce fermierii români încă folosesc metode tradiționale de producție, în Spania și Italia fermele utilizează deja inteligența artificială și senzori pentru optimizarea recoltelor și reducerea pierderilor. România trebuie să aloce mai multe fonduri pentru educație agricolă și sprijin tehnologic, astfel încât fermierii să poată implementa aceste soluții inovatoare, insistă economiștii.

Când vine vorba de subvenții, acestea ar trebui regândite astfel încât să sprijine în mod real fermele mici și mijlocii, nu doar marile exploatații. Amintim cazul Germaniei care, deși trece în prezent printr-o criză economică și duce „greul” războiului comercial dintre UE, SUA și China, guvernul oferă stimulente financiare fermierilor care fac tranziția către agricultura ecologică sau care investesc în producția locală cu valoare adăugată. România ar putea prelua un model similar pentru a încuraja producătorii autohtoni să devină mai competitivi și să se orienteze către piețe externe.

În lipsa unor astfel de măsuri, spun economiștii IES, agricultura românească riscă să rămână captivă într-un model de subzistență, în care fermierii se luptă pentru supraviețuire într-o piață globalizată, dominată de competitori mai bine pregătiți și susținuți de politici coerente.

Doi medici veterinari și un fermier, condamnați la închisoare după ce au încasat ilegal subvenții. Au folosit o metodă "a la Caragiale" ca să numere oile și să ia bani în plus

Un fermier și doi medici veterinari au fost găsiți vinovați și condamnați definitiv pentru fraudă cu fonduri europene, pentru că au falsificat documentele privind numărul real de oi...

O studentă din Iași a transformat ferma părinților într-o afacere de succes. Lucrează 1.000 de hectare: "Recomand agricultura doar celor care au pasiune și dedicare"

Paula Corlat, o tânără de 20 de ani din Șipote, județul Iași, demonstrează că agricultura nu este doar o meserie, ci o pasiune moștenită din generație în generație. Studentă în anul...