Sunteți membră în Comisia pentru Buget și pentru Învățământ. Ce inițiative veți susține, în următorul mandat, pentru a asigura un sistem de învățământ de calitate și accesibil pentru toți elevii și studenții din România?
Avem multe de schimbat la acest capitol. Aș începe cu programa, care este foarte încărcată și nu este deloc orientată și adaptată realităților de astăzi. Copiii trebuie învățați să învețe. Mulți ajung adulți care nu știu să caute informația şi să o folosească în contexte diferite, de ce? Pentru că la multe materii li se cere să învețe pe de rost și să reproducă.
Într-un sistem educațional reformat, dascălii, părinții și copiii ar trebui să colaboreze pentru a descoperi „superputerea” fiecărui copil și să-l orienteze către domeniul care i se potrivește cel mai bine. Așa nu ne-am mai confrunta cu o rată atât de mare de abandon în rândul studenților, ultimele statistici sunt de-a dreptul înfricoșătoare, un student din doi nu termină facultatea pe care a început-o.
Trăim în era meditațiilor, încurajate de sistem. Am ajuns în punctul în care copiii noștri, după ore întregi de școală, merg la meditații pentru a înțelege ceva din materie. Nu este normal. Ori merg la meditații pentru a trece clasa, ori pentru a ajunge la liceul potrivit. Este o presiune uriașă pusă pe copil, din toate părțile.
La universitate, situația nu este mult diferită în multe cazuri. Mă uit la multe domenii în care tinerii fac o facultate doar pentru diplomă și ajung să se angajeze la supermarket sau în mall. Eu sunt un cadru didactic atipic; mai sunt și alții ca mine, dar încă puțini pentru a schimba de jos în sus sistemul.
E prea mult politic în școli și universități, inspectoratele sunt controlate politic - de curând în campanie un candidat de la un partid care încă se mândrește cu istoria liberală, dar doar istoria a rămas de el, a adus profesorii cu ajutorul inspectorilor la un eveniment de campanie. Mulți directori sunt numiți politic și nu după competențe, asta nu are cum să ducă decât la degradarea pe zi ce trece a învățământului din România. Inspectoratele trebuie să fie desființate, pentru că sunt doar un instrument politic de manipulare.
Sunt foarte multe de schimbat, eu am început din acest scurt mandat cu un proiect legislativ la care am fost co-inițiator, o inițiativă pentru studenți care să-i încurajeze pe aceștia să urmeze un internship și să îl facă atractiv și din punct de vedere financiar. Îndemnizația de internship este taxată ca orice alt venit salarial, deși acela este momentul în care este nevoie de cel mai mare sprijin, mai ales din partea statului și a școlii.
Am propus taxe zero pentru internshipuri, dar pentru senatori, din păcate, nu este o temă interesantă sau importantă. Probabil, pentru mulți, nu aduce puncte electorale. Nu înțeleg ce efect important ar avea o astfel de măsură. Nu vreau să mă las. Voi încerca să-i conving pe colegii deputați. Un internship ajută studentul să aibă, la finalul facultății, experiență și, cel mai probabil, un job asigurat. Pe bani mai buni, pentru că are deja ceva în CV.
În calitate de lector universitar și director al două programe de masterat, cum vedeți sistemul educațional din România și ce schimbări urgente considerați că ar trebui implementate pentru a-l face mai relevant și mai eficient?
Dacă aș avea o superputere, aș schimba mentalitățile; sistemul de educație românesc este preponderent prăfuit, încremenit în timp, ineficient. Sunt puține zonele și sunt puțini dascălii, ori conducătorii de unități de învățământ, care ies din acest film. Cei care fac un pas spre viața reală sunt foarte conectați și își dau seama de ce au nevoie copiii pentru a avea baza potrivită vremurilor de azi.
Avem nevoie urgentă să conectăm școala le nevoile comunităților, universitățile la nevoile pieței muncii. Eu personal nu am așteptat schimbarea vreunei legi și am reușit să dezvolt cursuri în parteneriat cu mediul privat, am format un advisory board al facultății. În următorul mandat îmi voi dedica timp spre a scrie proiecte legislative care să aducă mai aproape mediul universitar mai aproape de realitatea mediului privat, vă dau doar un exemplu, în Israel nu ai voie să predai antreprenoriat dacă nu ai avut un business. Teoria este bună până la un punct.
Aveți o vastă experiență în marketing și antreprenoriat. Cum credeți că aceste domenii pot contribui la dezvoltarea economică și educațională a Bucureștiului, având în vedere provocările cu care se confruntă Capitala?
Bucureștiul are nevoie urgentă de un brand destinație, plecând de la cea ce este apreciat de cei care ne vizitează. Capitala are multe de oferit, de la istorie, arhitectură, cafenele cool ca în Berlin sau Londra. Însă toate acestea trebuie să comunicate coerent, și dincolo de asta necesită și investiții, de exemplu ne lipsește o sală de concerte. Eu am o pasiune pentru ce înseamnă dezvoltarea brandurilor de destinație, mi-ar plăcea să am ocazia să contribui mai mult în acest domeniu.
Referitor la antreprenoriat cred că Bucureștiul are tot potențialul pentru a deveni un hub de inovație în sud-estul Europei, în acest sens eu am făcut un prim pas printr-un proiect legislativ pentru sprijinirea start-up-urilor care inovează, presupune acordarea de facilități fiscale pentru salariați. Acum ceva vreme am fost în Paris unde am lucrat din Station F, îmi doresc așa ceva și în București și cred că împreună cu Nicușor Dan, putem avea un astfel de spațiu și la noi.
De asemenea, tânjesc să avem un campus universitar unde studenții să se întâlnească, să găsească soluții la probleme diverse, să creeze modele de business, să aibă baza unde să le poată testa și de unde să ia naștere următorii unicorni. Avem toate ingredientele, mai e nevoie de viziune, pe care o am, și de voință politică.
Ca fondator al primei librării cu carte în limba germană din București, care considerați că sunt cele mai mari obstacole cu care se confruntă antreprenorii în România și ce măsuri ați propune pentru a sprijini mediul de afaceri?
Birocrația încă dă multe bătăi de cap, de exemplu nu este armonizat modul în care se dau autorizații de funcționare, este total diferit de la un oraș la altul, de la un sector la altul. Am vrut să reparăm asta în Parlament cu un proiect co-inițiat cu colegul meu Viorel Băltărețu, deputat de Cluj, și cu multă experiență antreprenorială. A fost respins de Senat, dar nu ne lăsăm, nu este normal să ai diferențele acestea.
Lipsa de predictibilitate fiscală, nu ai cum să crești taxele de 3 ori într-un an și să vrei să ai un mediu de afaceri puternic. Ce face statul acum este să îi împovăreze pe antreprenorii care își plătesc taxele, iar pe marii evazioniști îi ține în palmă, asta pentru că majoritar ei sunt conectați politic. În plus, cheltuielile aberante la care s-a ajuns acum a dus la creșterea taxelor, noi ne dorim să facem fix invers, să tăiem aceste cheltuieli și să scădem taxele, de exemplu cele pe muncă, asta ajută deopotrivă angajații și antreprenorii.
În plus, este mare nevoie de rescrierea legii înființării societăților comerciale, am discutat cu mai mulți antreprenori și asociații profesionale, și toți au spus asta. Este un proiect complex și pentru asta este nevoie în parlament de senatori și deputați care să înțeleagă cum să scrie proiectul și mai ales să colaboreze cu mediul de afaceri. Eu vreau să-mi asum un astfel de proiect și să fiu un partener de încredere pentru antreprenori.
În contextul actualei agende politice, ce măsuri considerați esențiale pentru a încuraja inovația și digitalizarea în sectorul public și în educație?
Inovația nu se va dezvolta niciodată într-un stat mega-birocratic. Nu se va dezvolta într-un sistem educațional bazat pe memorare, știți sloganul din vremurile de tristă amintire: Noi muncim, nu gândim? Ei bine asta ne-a adus pe ultimul loc în European Innovation Scoreboard.
Îmi place tot un exemplu din Israel: ei au implementat încă de la grădiniță, un sistem de învățare bazat pe design thinking (proces creativ, bazat pe colaborare, de rezolvare a problemelor, și care urmărește generarea de soluții inovatoare prin experiment și testare iterativă). L-aș testa si mai apoi adapta nevoilor noastre.
Despre digitalizare e mult de scris, ieri citeam o știre care efectiv m-a blocat pentru câteva minute. Citez titlul articolului: “Controalele ANAF după e-Factura: inspectorii cer copii scanate sau în format fizic.”
Un lucru de mare bun simț este ca statul să nu îți mai ceară informațiile pe care deja le are și acesta este o prioritate pentru USR. Digitalizarea este o singură limbă, dar în România fiecare instituție vorbește limba ei în zona de digitalizare, ajungându-se la un haos în care se toacă bani, se ratează oportunități și se frânează economia. Putem construi autostrăzi digitale între instituțiile statului, conectând bazele de date existente izolat în fiecare instituție a statului pentru ca tehnologia existentă în soluțiile ”Platform as a Service (PaaS)’’ să dezmorțească fluxurile birocratice și să ajute mediul economic în relația cu statul român.
Am pus în PNRR bani pentru cloud-ul guvernamental. Încă nu este funcțional și este prost gestionat. Deci, avem banii, doar vom promova în poziție de decizie specialiști care înțeleg acest domeniu și importanța oportunității de finanțare.
CMF: 11240015