Mitul absenteismului la vot în România: Ce îi aduce pe români la urne și cum a decăzut în timp entuziasmul pentru schimbare

Având în vedere caracterul rar al următoarelor runde de alegeri – suprapunerea scrutinului electoral cu cel parlamentar mai ales -, într-un an în care au avut deja loc alegeri locale și europarlamentare, problema prezenței românilor la vot, al implicării acestora în procesul democratic și al conștiinței civice și politice a reapărut în discuție. Deși instinctul defetist ar face o majoritate covârșitoare să creadă că românii au fost răpuși de crizele succesive care au împânzit media în ultimii ani și prezența acestora la vot va fi nereprezentativă cu adevărat pentru alegerea liderilor din Parlament și de la Cotroceni, statisticile europene arată că țara noastră se află peste medie când vine vorba de implicarea directă a cetățenilor în procesul democratic.

Cu toate acestea, sociologii și politologii văd o descurajare colectivă a românilor de a-și face auzită vocea, de a se revolta împotriva nedreptăților resimțite prin protest colectiv, așa cum s-a întâmplat în urmă cu 6-7 ani. Societatea română este într-un punct critic de fragmentare și disoluție în ceea ce privește o identitate comună, iar o mare parte din vină o poartă un proces gradual dar ritmic de deteriorare a încrederii în autorități și în puterea reală a individului de a schimba în bine climatul politic și economic în care se află.

Ce s-a întâmplat la alegerile din vară și cum a performat România comparativ cu alte țări până acum în 2024 în contextul implicării în procesul electoral

Datele din vară transmise după încheierea votului de către Autoritatea Electorală permanentă arată că la alegerile locale și la europarlamentare prezența la vot a fost relativ ridicată față de alte țări în care s-a desfășurat scrutinul european. La europarlamentare au votat 9.418.124 de români, prezența fiind de 52,2%, în timp ce la alegerile locale au venit la urne 9.027.308 români, prezența fiind de 49,93%.

Deși tendința firească este ca numărul să fie considerat redus, e important să comparăm prezența din România cu cea din celelalte țări europene, scrutinul europarlamentar fiind un prilej perfect în acest scop, având în vedere că, în același timp, s-au mobilizat spre urne cetățeni europeni din toate statele membre.

Putem astfel observa că România se află puțin peste media europeană, mult mai sus decât țări precum Croația, Cehia, Bulgaria, Țările Baltice, Portugalia, Grecia, Polonia sau Italia.

Prezența la vot la alegerile europarlamentare din 9 iunie 2024

În Europa au avut loc anul acesta mai multe runde de alegeri, și nu ne putem compara cu austriecii, care au venit la vot la alegerile parlamentare pe 29 septembrie 2024, în proporție de 77,7%, cu 2,1% în plus față de scrutinul anterior din 2019, prezența la alegerile parlamentare anticipate din Bulgaria, din 9 iunie 2024, a fost de 33%, cea mai scăzută de la căderea regimului comunist în 1989.

Pe fondul eșecului în formarea unui guvern stabil după alegerile din iunie, Bulgaria a organizat o nouă rundă de alegeri parlamentare anticipate pe 27 octombrie 2024. Prezența la vot în cadrul acestor alegeri a fost de 38,94%, ceea ce arată, desigur, o ușoară creștere față de scrutinul anterior, dar plasează totuși procentul într-un segment incomparabil cu cele înregistrate în România.

La noi în țară, în 2019, amintim că prezența la vot la alegerile prezidențiale a fost de 47,66% în primul tur de scrutin și 49,87% în turul al doilea. În diaspora, participarea a fost semnificativ mai mare decât în anii anteriori, datorită extinderii procesului de votare pe trei zile și introducerii votului prin corespondență, deși comparativ cu alte alegeri prezidențiale post-1989, prezența la vot din 2019 a fost în ușoară scădere.

„În ciuda absenteismului, au fost și momente excepționale de mobilizare la vot”

Diana Mărgărit, conferențiar doctor la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde predă cursuri precum Instituții și organizați internaționale, Guvernare și mișcări sociale și Ideologii politice, a punctat, în dialog cu Ziare.com, că participarea la vot este deseori condiționată de oferta politică.

„Cu cât oferta politică este mai variată și în acord cu preferințele alegătorilor, cu atât prezența la vot va fi mai mare. În același timp, prezența la vot este condiționată și de angajamentul civic, de conștientizarea faptului că votul, chiar dacă nu e obligatoriu ca în alte țări, este o datorie cetățenească.”

Specialista a validat faptul că absenteismul la vot în România nu este mai accentuat față de alte țări. „Fenomenul este larg răspândit în întreaga lume și este rezultatul intersecției mai multor factori: neîncrederea din ce în ce mai ridicată față de partide politice și clasa politică, în genere; lipsa unor voci politice care să vorbească pe limba unor categorii de electorat; angajarea cetățenilor în acțiuni civice alternative (proteste, boicoturi etc.); activarea în rețele de socializare care creează iluzia implicării (de pildă, un like poate liniști conștiința indivizilor că s-au implicat suficient).”

Aceasta a explicat că, „în ciuda absenteismului, au fost și momente excepționale de mobilizare la vot. De exemplu, în România, la alegerile anterioare, mobilizarea a fost posibilă datorită unor acute sentimente anti-PSD, pe fondul protestelor Colectiv, dar în același timp și a candidaturii unor actori politici care au jucat convingător cartea anti-PSD (PNL și Klaus Iohannis). Problema cu antipsd-ismul celorlalte partide e că acum pare o placă stricată și în mod cert nu ține loc de program politic”, a punctat aceasta.

Care mai este conștiința civică și politică a românilor în 2024. Apatia de dincolo de prezența la vot potențată de neîncrederea în sistem și în șansele acestuia de schimbare

O problemă care a fost surprinsă de mai mulți analiști în ultimii ani se referă mai ales la încrederea românilor că votul lor sau implicarea directă – actul de protest fizic, în stradă – mai are puterea să schimbe cu adevărat lucrurile în direcția în care aceștia își doresc.

„Entuziasmul cetățenesc din anii 2015-2017 pare să se fi estompat”, explică Diana Mărgărit. „Valul de proteste de atunci a avut efecte civice și politice importante de care au beneficiat și PNL, și USR. Odată cu pandemia, profilul protestelor s-a schimbat. Discursul pro-UE, care venea cu o viziune integratoare a României în spațiul occidental, a fost concurat de cel anti-UE, suveranist, naționalist.”

Mărgărit a punctat că lipsa mobilizării civice din ultimii ani poate fi interpretată prin lentila descurajării și apatiei, însă, în același timp, „poate fi și un simptom al faptului că nu au existat evenimente și mize majore care să creeze (re) sentimente suficient de puternice. După cum spune primarul jucat de V. Rebengiuc în Balanța, ‘de bine, de rău, o ducem bine’.

Societatea românească este extrem de fragmentată și asta se vede din numărul mare de candidați la prezidențiale cu șanse aproape egale de a intra pe locul 2 în turul 2. Divizarea nu este doar de natură economică, ci și de natură socială și culturală. Cu toate că electoratul este de extrem de variat cuprinzând, din punct de vedere ideologic, de la progresiști la ultraconservatori, oferta politică este modestă și nu acoperă nevoile și așteptările electoratului”, a mai semnalat aceasta.

Eșecul succesiv al instituțiilor de a dovedi deschidere reală către cetățean, măsurile nepopulare sau, din contră, măsurile populiste care au ascuns repercusiuni economice nedorite în societate (amintim aici, de pildă, cele aproape 3.700 de companii care au intrat în insolvență în primele șase luni ale anului) par să fi alienat din ce în ce mai mult cetățenii de la credința că implicarea activă, dincolo de vot, ar putea să zdruncine realmente un sistem greoi, corupt și opac. Totodată, o astfel de neîncredere și pesimism cultivat duce și la o criză identitară care devine teren fertil pentru voci suveraniste, anti-democratice sau anti-europene.

Gabriel Bădescu, profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democrației și membru al departamentului de științe politice din Universitatea Babeș-Bolyai, a amintit într-un interviu Business Focus al Ziare.com, din iulie 2024, că parte a problemei legată de funcționarea relației dintre cetățean și stat constă în faptul că partidele de la noi seamănă prea mult între ele. Nu au platforme electorale unde să se găsească diferențieri reale între ideologie, nu au idei de politici. „Dacă mergi la vot, adesea raționamentul este unul tribal: votez cu ai noștri fiindcă îi știu, am prieteni acolo. Merg ca atunci când am o echipă de fotbal favorită, m-am obișnuit, poate și cei din familie țin cu aceeași echipă de fotbal. Dar nu simt că alegerea mea poate fi legată și de niște politici. Lucrul acesta chiar ne diferențiază de multe alte țări – inclusiv de țări cu un trecut comunist – și anume faptul că avem partide care seamănă prea mult între ele, care nu discută în termeni de idei, de politici. Sunt și excepții, dar nici excepțiile nu ajută.”

Expertul a amintit în acest context de platforma de campanie a președintelui Klaus Iohannis, care a pus accentul pe educație, cu „România educată”, platformă care după două mandate a primit critici vehemente și s-a reflectat în statistici extrem de îngrijorătoare. „Abandonul școlar de 16%, care este absolut uriaș – în rural este 30%, ceea ce este șocant. Asta nu mai este Europa, e Africa. Scorurile PISA ne plasează de asemenea în afara Europei, precum și proporția de persoane cu studii superioare: suntem ultimii în UE, dar ceea ce e cu adevărat deprimant este că suntem pe un trend descendent în timp ce toți ceilalți cresc.”

Aceste statistici îi fac pe mulți cetățeni cu atât mai cinici, după ce un politician cu putere a făcut promisiuni urmate de rezultate atât de slabe. Totodată, astfel de dezamăgiri politice tind să favorizeze și locul făcut în alegerile politice pentru partidele din extremele spectrului politic: „Oamenii își zic hai să încercăm și cu ciudații ăștia, din moment ce nu ne-a mers cu politicieni mainstream (n.r. eng. tradiționali, aparținând partidelor care au ocupat puterea o perioadă lungă de timp). O problemă este că sistemul este destul de închis, e foarte greu să apară partide noi, iar în acest fel cele vechi nu au un incentive (n.r. eng. un impuls) să schimbe ceva, deși răul fundamental e în interiorul lor.”

Modul în care funcționează instituțiile statului are capacitatea să rodeze enorm de mult încrederea în autorități și să facă oamenii „orbi” și la mecanismele care funcționează încă în societate: „În momentul în care sunt pesimiști, cinici, atunci și instituțiile funcționează prost. Instituțiile de la noi nu merită în general foarte multă încredere, dar e bine să fie și niște nuanțe – să observăm când o primărie sau o școală funcționează ceva mai bine.” Dacă în schimb pesimismul este extrem și toți intră „în aceeași oală de negru și nu apar nuanțe de gri”, cum a explicat expertul, lucrul acesta ajunge să nu ajute funcționarea instituțiilor și să adâncească derapajele de ambele părți.

Astfel, scrutinele care urmează pot perpetua sau rupe un ciclu de cinism din partea cetățenilor și de ineficiență a instituțiilor statului chiar începând de la individ, de la implicarea unitară și conștientă în procesul democratic, care, așa cum am arătat mai sus, este deja de o calitate superioară altor țări din regiune și are reale șanse de a se ridica la nivelul vecinilor europeni.

Daniel Funeriu anunță că vrea să candideze la prezidențiale. De ce nu sunt buni Crin Antonescu și Eduard Hellving

Daniel Funeriu, fostul ministru al Educaţiei, este vehiculat ca posibil candidat la alegerile prezidenţiale. El a anunțat, joi seară, că este dispus să candideze. ”Da, vreau să candidez...

Călin Georgescu a recunoscut că a fost sâmbătă la ferma de cai din Ciolpani alături de Horațiu Potra. "Nu văd de fapt care este fapta. Ne-am întors la dictatură"

Călin Georgescu a admis joi seara, 12 decembrie, că pe 7 decembrie s-a aflat la ferma de la Ciolpani, unde se afla și Horațiu Potra. După ce a avut câteva ezitări în a oferi un răspuns...