Românii au motive întemeiate de supărare, conform unei analize realizate de POLITICO, care evidențiază șapte cauze ce au dus la furia alegătorilor din țară în urma rezultatelor alegerilor prezidențiale.
Există numeroase motive pentru care alegătorii l-au susținut pe candidatul de extremă-dreapta Călin Georgescu în primul tur al alegerilor prezidențiale de duminică, 24 noiembrie. Acestea includ o campanie TikTok foarte eficientă și un mesaj axat pe creșterea autonomiei României, cu care mulți alegători au rezonat. Totuși, nu există dubii că Georgescu a profitat de un val de nemulțumire față de "status quo", conform analizei realizate de POLITICO.
Din păcate, scrie Politico, țara se confruntă cu un declin demografic prelungit, iar milioane de tineri au emigrat în căutarea unui trai mai bun cu locuri de muncă mai bine remunerate în străinătate. Cei care au rămas se confruntă cu o criză a costului vieții, cu riscul sărăciei extreme și cu servicii publice ineficiente, care au erodat încrederea în sistem.
Înainte de al doilea tur al alegerilor prezidențiale, românii se vor prezenta din nou la vot, duminică, 1 decembrie, pentru a alege noul parlament al țării, iar pe 8 decembrie vor decide cine va ocupa funcția de președinte. POLITICO a examinat datele relevante legate de problemele esențiale care influențează preocupările alegătorilor.
1. Exodul creierelor
România își pierde treptat, dar constant, forța de muncă bine calificată. De la căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu în 1989, milioane de oameni au ales să părăsească țara. Această migrație, împreună cu rata scăzută a natalității, a dus la o scădere a populației cu peste 4 milioane între anii 1990 și 2023.
Conform Băncii Mondiale, aproape 20% din forța de muncă a României — peste 2 milioane de persoane — a căutat oportunități mai bune în străinătate în ultimii 10 până la 15 ani, iar mulți dintre aceștia nu s-au mai întors. Raportul Băncii Mondiale a concluzionat că „societatea românească a îmbătrânit și se confruntă cu una dintre cele mai severe pierderi de creiere la nivel global”.
2. Sistemul defectuos de tranziție de la școală la muncă
Deoarece persoanele care părăsesc România au, în general, un nivel de educație mai ridicat, companiile din țară se confruntă cu dificultăți în a găsi lucrători calificați pentru a ocupa locurile de muncă disponibile.
România este statul membru al Uniunii Europene cu cea mai mică proporție de tineri care dețin o diplomă universitară. De asemenea, deține un record negativ, având cea mai mare pondere de NEET-uri — tineri cu vârste între 15 și 29 de ani care nu sunt în școală, nu sunt angajați și nu urmează cursuri de formare profesională.
Deși rata șomajului în România este sub media Uniunii Europene, aceasta ascunde realitatea unei piețe a muncii stagnante. Aproape o treime dintre oamenii care ar putea munci sunt economic inactivi. Femeile, persoanele sărace și cei cu un nivel de educație mai scăzut au o probabilitate mai mare de a fi excluși de pe piața muncii sau de a fi angajați în economia informală, unde salariile sunt mici și nu beneficiază de protecții sociale.
România se află, de asemenea, în urma colegilor săi din UE în ceea ce privește investițiile în educație și programele de pe piața muncii.
3. Costul vieții
La fel ca multe alte țări din UE, România s-a confruntat cu o criză prelungită a costului vieții, agravată de pandemie și de conflictul din Ucraina. Prețurile alimentelor au crescut semnificativ din cauza perturbărilor din lanțurile de aprovizionare și a incertitudinii comerciale, în timp ce facturile la energie au explodat în urma invaziei Rusiei în Ucraina.
Prețurile din România au crescut mai repede decât media Uniunii Europene, iar alimentele sunt acum cu peste 50% mai scumpe comparativ cu perioada de dinaintea pandemiei.
Dietele sănătoase au devenit mai puțin accesibile, iar un număr tot mai mare de persoane raportează că nu își pot permite mese nutritive.
4. Sărăcia și inegalitatea
România a înregistrat progrese considerabile de la aderarea la UE în 2007. Apartenența la Uniune a adus avantaje semnificative, inclusiv asistență financiară destinată să reducă diferențele față de statele membre mai bogate.
Cu toate acestea, țara continuă să fie unul dintre cei mai săraci membri ai blocului. În 2023, o treime dintre români se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar venitul mediu pe gospodărie era încă doar o treime din media la nivelul Uniunii Europene.
Un ansamblu extins de reforme, care a inclus creșterea salariului minim și reformarea sistemului de pensii, a permis României să facă progrese rapide în reducerea sărăciei în ultimul deceniu. Cu toate acestea, rețeaua de protecție socială a țării este mai slabă decât în majoritatea țărilor din UE, lăsând grupurile vulnerabile — inclusiv persoanele de etnie romă, șomerii și pensionarii — expuse în mod special riscului de sărăcie.
5. Bucureștiul și restul
România găzduiește unele dintre cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene, dar, paradoxal, are și una dintre cele mai bogate capitale ale blocului. De la aderarea țării la UE, economia Bucureștiului a înregistrat o expansiune semnificativă, iar produsul intern brut pe cap de locuitor a depășit acum nivelul din Paris sau Stockholm.
Totuși, analiza Comisiei Europene din 2023 a evidențiat disparități regionale „foarte mari”. Provocări precum infrastructura de transport insuficientă, capacitatea administrativă slabă și lacunele în educație și abilități îngreunează eforturile de a reduce diferențele față de Uniunea Europeană — dar și în interiorul țării.
6. Sănătate
Copiii născuți în România în 2022 au o speranță de viață de aproximativ 77 de ani, cu cinci ani mai puțin decât media Uniunii Europene, care este de 82 de ani. Un sistem de sănătate subfinanțat și lipsa investițiilor în îngrijirea preventivă contribuie semnificativ la ratele mai scăzute ale speranței de viață, condamnând cetățenii țării la vieți mai scurte și mai puțin sănătoase.
Spitalele se află într-o stare precară și sunt afectate de corupție, iar accentul pus pe îngrijirea pacienților internați face ca prevenția bolilor cronice, în special a celor cardiovasculare și respiratorii, care reprezintă principalele cauze de deces în România, să fie neglijată.
7. Corupția
În ediția din 2023 a Indicelui de Percepție a Corupției realizat de Transparency International, România ocupă locul 63 din 180 de țări. Rapoartele media și analizele guvernamentale subliniază existența unei „corupții guvernamentale grave” în toate nivelurile administrației publice.
Nu este surprinzător că încrederea în sistemul politic din România este extrem de scăzută. Conform unui sondaj Eurobarometer, publicat la începutul acestui an, mai puțin de 30% dintre români au încredere în guvernul lor, în timp ce 69% își pun încrederea în armată.