Medicul psihiatru Gabriel Diaconu, fost consilier al ministrului Sănătății, a făcut o observație asupra principalilor candidați la funcția de președinte al României, în anul 2024, ajungând la concluzia că fiecare dintre aceștia are puncte slabe și că unul dintre candidați „are instinct de killer”.
Gabriel Diaconu a prezentat o analiză asupra celor cinci candidați care au șanse reale să se califice în turul doi al alegerilor prezidențiale, informează Adevărul.
Despre Elena Lasconi, medicul psihiatru susține că „are instinct de killer”. Dar această trăsătură poate fi benefică în arena politică românească, unde astfel de femei sunt tot mai apreciate. În opinia lui Gabriel Diaconu, Elena Lasconi este „un fel de Firea minus Pandele, plus o fată pro LGBT”.
Cu privire la liderul AUR, George Simion, Gabriel Diaconu susține că „marea calitate a lui George e cinismul altoit c-o frunză la pălărie”. „El, pe persoană fizică, e totuși un fricos, un molatec”, susține medicul, semnalând un contrast între imaginea publică și temerile interioare pe care le-ar avea Simion.
La rândul lui, „Ciolacu face parte din categoria politicienilor de autobază. A știut când să vorbească, dar mai des când să tacă" afirmă psihiatrul Gabriel Diaconu. Această abilitate de a evalua situațiile și de a reacționa îi conferă lui Ciolacu un avantaj competitiv, permițându-i să facă slalom prin complexitățile politicii.
Despre candidatul PNL, medicul afirmă că „marea vulnerabilitate a lui Nicolae Ciucă e stinghereala lui inclusiv printre ai lui, printre liberali”. În ciuda experienței sale în armată și a poziției de premier, Ciucă se confruntă cu dificultăți în a-și construi o echipă solidă de susținători în interiorul propriului partid.
Mircea Geoană, candidat independent, este un politician complex, cu o carieră plină de suișuri și coborâșuri. Gabriel Diaconu observă că „deși a avut oportunități unice, Geoană a rămas un prizonier al imaginii sale și al așteptărilor nerealizate”. Candidatura sa la Președinția României reflectă nu doar ambițiile sale, ci și lupta sa continuă de a găsi un loc în istoria politicii românești. „Deși a avut un parcurs strălucit în diplomație, în politică internă a eșuat la toate scrutinurile la care a participat”, subliniază Gabriel Diaconu.