Șansele la victorie ale unui candidat la prezidențiale din primul tur sunt aproape nule, în condițiile în care acesta trebuie să obțină peste 50% din voturile alegătorilor, explică experții. Printre motivele amintite pentru care un astfel de rezultat este aproape imposibil este în primul rând prezența scăzută la vot.
Potrivit Legii 370/2004, articolul 1, alineatul 3, „este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale permanente”.
Sociologul Ionaș Vladimir a explicat pentru Ziare.com că un astfel de rezultat nu are însă șanse. „Cred că este un scenariu imposibil, ar trebui ca un candidat să obțină puțin peste 9 milioane de voturi, ceea ce este imposibil. Nici prezența de multe ori nu ajunge la această cifră. Cred că cea mai mare diferență de voturi putem spune că a fost între președintele Klaus Iohannis și doamna Dăncilă. În rest, candidații celor două mari grupuri, să le spunem așa, PSD și cei care se poziționează împotriva PSD, de obicei termină turul I pe primul loc, fără niciun semn de întrebare”, a explicat sociologul Ionaș Vladimir.
Potrivit sociologului, prezența la vot a fost legată de multe ori de o emoție negativă creată împotriva candidaților social-democrați, punctând însă că Marcel Ciolacu nu creează o astfel de emoție.
„Pe această emoție oamenii vin să voteze, inclusiv cei care nu au participat în turul I vin să voteze împotriva cuiva. Cred că Traian Băsescu la primul mandat a fost singurul care a reușit să scoată niște oameni la vot doar pentru domnia sa și nu neapărat împotriva cuiva, chiar dacă și atunci a existat o emoție negativă legată de Adrian Năstase. Dar Traian Băsescu a reușit să scoată oameni la vot pentru el. În rest, în general, în turul doi, oamenii ies cu un vot împotrivă”, a mai argumentat Ionaș Vladimir.
Sociologul a subliniat totodată și diferența dintre turul I și turul II al prezidențialelor. „Alegerile prezidențiale, turul I, seamănă foarte mult cu alegerile locale, votul pentru consilii județene, acolo unde interesul celor care au o legătură cu partidele, membrii de partid, simpatizanți, electoratul acela, nucleul dur, iese la vot tocmai pentru a-și susține propriul candidat. O parte a electoratului consideră că nu are pe cine vota, nu este reprezentat de niciun candidat, ia ulterior, în turul doi, ies să voteze o parte din aceștia, așa cum spuneam, împotrivă, vin să voteze să se asigure că nu iese cineva, nu că ar ieși cineva”, a mai arătat Ionaș.
„Întotdeauna prezența scăzută o putem traduce printr-o lipsă de reprezentare, nemulțumire față de lista candidaților, poate fi considerat un vot de blam. Sunt alte state în care ai posibilitatea chiar să scrii pe buletinul de vot sau chiar să ștampilezi ”niciunul”. Nu sunt puse la voturi anulate, ci pur și simplu este precizat acel lucru tocmai pentru a arăta care este procentul celor care oferă un vot de blam listei. E un vot de genul ”nimeni nu mă reprezintă, nu am ce să votez, vin la vot pentru că e responsabilitatea mea de cetățean””, a mai explicat Ionaș Vladimir, arătând că, în opinia sa, în cazul României, nu crede că un astfel de vot „ar trezi neapărat spiritul acesta al românilor, pentru că există și o oarecare comoditate și atunci ar fi mai simplu să nu se prezinte pur și simplu la vot”.
Și directorul INSCOP, Remus Ștefureac, a explicat pentru Ziare.com că „scăderea numărului de votanți care se prezintă la urne face imposibilă câștigarea din primul tur, adică 50% plus unu din numărul total al celor înscriși pe liste. Că avem peste 9 milioane de voturi. Ori, dacă ne aducem aminte, alegerile prezidențiale din ultimii ani s-au câștigat cu 5, maxim 6 milioane de voturi”.
Totodată, expertul a subliniat că la baza motivelor pentru care nu poate fi atins un rezultat victorios din primul tur sunt mai multe lucruri. „Avem inevitabil o prezență mai scăzută. Mai este și un efect cumva artificial legat de faptul că ne raportăm la o populație cu drept de vot în jur de peste 18 milioane, în condițiile în care, în România, rezidenți cu drept de vot sunt în jur de 15 milioane maxim. Pentru că mare parte a populației cu drept de vot trăiește și muncește în străinătate”, a mai argumentat Remus Ștefureac.
În 2019, la turul I a condus Klaus Iohannis cu 37,82% din voturi, adică un număr de trei milioane și jumătate de voturi. În 2014, punctajul a fost întrecut la turul I de candidatul social-democrat, Victor Ponta, cu 40,44% din voturi, având aproape 4 milioane de voturi. În 2009, Traian Băsescu a obținut 32,44% din voturi la turul I, adică un pic peste 3 milioane de voturi. În 2004, Adrian Năstase a condus la turul I cu 40,93% din voturi, având peste 4 milioane de voturi. Ion Iliescu a obținut în anul 2000 la primul tur 36,35% din voturi, adică tot în jur de 4 milioane de voturi, iar în 1996 a obținut 32,35% din voturi, însumând tot patru milioane de voturi. În 1992 a avut cel mai mare punctaj atins până acum la turul I, având un scor de 47,34 din voturile exprimate, ajungând atunci să atingă peste 5 milioane și jumătate din voturi. Tot atunci a fost și o prezență în primul tur de 76.29%.
Totalul alegătorilor înscriși în acel an a fost de 16.380.663, iar în 1996 a urcat la 17.218.654. În 2000, totalul alegătorilor înscriși a fost de 17.699.727. În 2004 a ajuns la 18.449.676 alegători, iar în 2009 la 18.293.277 alegători. În 2014 au fost 18.284.066 de alegători cu drept de vot, iar în anul 2019, totalul alegătorilor înscriși cu drept de vot era de 18.217.146 de cetățeni.