Momentele care au schimbat soarta alegerilor prezidențiale din România. Întrebarea despre Dumnezeu, „dragă Stolo” și vizita la Vântu VIDEO

Istoria alegerilor prezidențiale din România este una bogată în momente- cheie și gafe care au modificat, într-un sens sau altul, soarta acestora. Dacă în 1990 era clar că Ion Iliescu are cea mai mare șansă de a deveni președinte, cu timpul, echipele de campanie ale partidelor au evoluat, discursurile s-au schimbat, iar „armele de luptă” au devenit și mai periculoase. Dezbaterile au fost într-o perioadă cele mai așteptate momente ale anului, acestea putând influența într-o oarecare măsură decizia unui electorat indecis. Dezvăluiri în direct, întrebări abil gândite sau pur și simplu gafe impardonabile ale unor candidați au fost cruciale în deciderea câștigătorilor.

Alegeri 1990 - Duminica Orbului, primul exercițiu de democrație

Zorii democrației din România, după căderea regimului comunist și execuția soților Ceaușescu, puneau poporul român într-o poziție în care nu s-a mai aflat de zeci de ani, aceea de a vota.

Încă din primele zile ale Revoluției, în studioul Televiziunii Române își făcuse apariția un personaj provenit din eșaloanele Partidului Comunist, Ion Iliescu, iar popularitatea sa era uriașă.

Iliescu era președintele Frontului Salvării Naționale, organismul care ar fi trebuit să asigure buna desfășurare a alegerilor din România.

Pe 30 mai 1990, prezența la vot a fost cea mai mare din istoria României, 86% din populația cu drept de vot prezentându-se la urne.

Contracandidații lui Ion Iliescu erau Ion Rațiu, din partea Partidului Național Țărănesc și președintele PNL, proaspăt reînființat, Radu Câmpeanu.

România a avut parte și de prima dezbatere prezidențială televizată, difuzată de Televiziunea Română.

Rezultatul a fost covârșitor în favoarea lui Ion Iliescu, care a obținut 85%.

Duminica Orbului, așa cum a rămas data primelor alegeri în istorie, marca astfel începutul hegemoniei lui Ion Iliescu și a FSN.

Alegeri 1992 - Lipsa de experiență politică a lui Emil Constantinescu

La doar 2 ani de la primele alegeri prezidențiale, un nou scrutin avea să decidă președintele României pentru următorii 4 ani.

De data aceasta, toate partidele care se opuneau Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN) s-au reunit în Convenția Democrată Română. Candidatul acestora era Emil Constantinescu, de profesie geolog și membru al unor mișcări care se opuneau politicilor regimului de atunci.

Constantinescu era și membru fondator al Alianței Civice, o organizație nonguvernamentală, care alături de partidele de opoziție a format alianța electorală CDR.

Lipsa de experiență politică a lui Emil Constantinescu s-a văzut cel mai bine în dezbaterile prezidențiale televizate, când acesta s-a pus de mai multe ori în încurcătură în timpul dezbaterilor, fapt care a constituit un avantaj pentru experimentatul Iliescu.

Dacă în turul întâi părea că Emil Constantinescu are o șansă în fața președintelui în funcție, obținând 31,24% din voturi, în timp ce Ion Iliescu obținea 47,34%.

În turul al doilea, diferența a fost și mai mare: 61,43% pentru Ion Iliescu și 38,57% pentru Emil Constantinescu.

Alegeri 1996 - „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”

După 6 ani cu Ion Iliescu, schimbarea plutea în aer. Situația economică a României se înrăutățea, restructurările și privatizările lăsau oamenii fără locuri de muncă.

Convenția Democrată îl arunca, din nou, în cursa prezidențială, pe Emil Constantinescu, de data asta mai pregătit. Totodată, Ion Iliescu avea o slăbiciune care, într-o societate conservatoare și ortodoxă, putea fi ușor exploatată de competiție: credința, sau mai bine zis lipsa credinței sale în Dumnezeu, Iliescu declarându-se în mai multe rânduri „liber cugetător”.

În timpul dezbaterii prezidențiale din 1996 dintre Emil Constantinescu și Ion Iliescu, candidatul CDR a trecuit să-i pună o întrebare președintelui în funcție, iar aceasta a fost „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”.

Întrebarea era una fără vreun răspuns corect, Ion Iiliescu pierdea orice ar fi răspuns.

„Domnule Constantinescu, eu m-am născut în familie de oameni evlavioși, am fost botezat în Biserica Ortodoxă Română și am această calitate. Sigur, în evoluția mea intelectuală s-au produs anumite deplasări, dar am rămas pătruns de elementele fundamentale ale credinței și ale moralei creștine. Eu sunt mai moral și mai creștin decât credincios decât mulți alții care-și etalează în public această credință, din care nu trebuie să facă nici comerț, nici propagandă politică”, a răspuns Iliescu atunci.

Iliescu a răspuns evaziv și alambicat, fapt care se estimează că au determinat pierderea unui număr important de voturi și câștigarea alegerilor de către Emil Constantinescu.

Încă un eveniment s-a dovedit crucial în înfrângerea lui Ion Iliescu: moartea lui Corneliu Coposu.

Corneliu Coposu, președintele PNȚ era fost deținut politic în perioada comunistă și principalul simbol al anticomunismului în scena politică, iar moartea sa a creat un fenomen de masă, care, spun analiștii, ar fi determinat un vot anti-Iliescu.

Scorul final a fost 54,4% pentru Emil Constantinescu, 45,59% Ion Iliescu.

Alegeri 2000 - Debandada partidelor de dreapta, în avantajul lui Iliescu

Anul 2000 aducea un nou rând de alegeri prezidențiale, cu același Ion Iliescu candidat pentru un nou mandat din partea partidului său, însă, de data aceasta, Emil Constantinescu a decis să nu mai candideze pentru un nou mandat, declarând că „a fost învins de sistem”.

Mandatul lui Emil Constantinescu a fost marcat de o situație economică precară cu inflație galopantă, cu o nouă mineriadă în anul 1999.

De data aceasta, partidele care se opuneau lui Iliescu, în mod inexplicabil, au decis să nu se mai coalizeze ci, în schimb, au trimis în luptă patru candidați, care, așa cum era de așteptat, s-au anulat unul pe celălalt.

Theodor Stolojan de la PNL, Mugur Isărescu de la CDR, Petre Roman de la PD și Teodor Meleșcanu de la ApR și Corneliu Vadim Tudor, candidatul PRM, erau contracandidații lui Iliescu.

De debandada din interiorul dreptei a profitat Corneliu Vadim Tudor, care a intrat în turul al doilea cu Iliescu, însă a fost învins la diferență destul de mare. Candidatul PRM, un personaj extremist, îl făcea pe Ion Iliescu să pară alegerea sănătoasă, iar oamenii au votat în consecință.

Alegerile prezidențiale din 2000 urmau să fie ultimele câștigate de social-democrați.

Alegeri 2004 - Sceneta „Dragă Stolo” și ascensiunea lui Băsescu

Scena politică a anului 2000 arăta altfel în timpul guvernării Adrian Năstase. Ion Iliescu făcea un pas în spate și rămânea la Palatul Cotroceni, în timp ce adevăratul lider al partidului devenea Adrian Năstase, care redenumise partidul în PSD.

Năstase, provenit din aripa tânără a Partidului Comunist era rigid în exprimare și nu avea neapărat priză la public.

Dar contracandidatul său anunțat atunci, Theodor Stolojan, din partea alianței Dreptate și Adevăr (PNL + Partidul Democrat) nu putea ține pasul cu competiția.

Astfel, în cadrul unei conferințe de presă din 2004, Theodor Stolojan anunța că starea de sănătate nu îi mai permite să continue cursa, iar Traian Băsescu, care era pe val în acel moment, după ce preluase PD de la Petre Roman și câștigase primăria Capitalei, a izbucnit în lacrimi la auzul veștii.

Atunci a fost rostită celebra replică „dragă Stolo”, Băsescu părând să regrete ieșirea lui Stolojan din scenă. Mișcarea era însă una gândită în interiorul partidului, care voia să-i dea un imbold pentru noul candidat, Băsescu.

Guvernarea Năstase a fost catalogată drept una dintre cele mai corupte din istoria țării, asta deși România făcea progrese în economie și în relațiile internaționale, pe partea de aderare la Uniunea Europeană și la NATO.

Pe tema anti-corupției și-a axat campania Traian Băsescu, iar această strategie a dat roade.

Dezbaterea dintre cele două tururi dintre Năstase și Băsescu avea să-i pecetluiască soarta liderului PSD. În cadrul dezbaterii, Traian Băsescu a întrebat retoric „Bă, ce blestem pe poporul ăsta de a ajuns, până la urmă, să aleagă între doi foști comuniști? Între Adrian Năstase și Băsescu”.

Întrebarea era una la care Adrian Năstase nu avea niciun răspuns sau replică, iar blocajul său s-a văzut în acel moment.

Traian Băsescu intrase de pe locul doi în finala prezidențială, la 7 procente de Adrian Năstase, iar în seara alegerilor, la ora 19.00 când s-au anunțat exit-poll-urile, cei doi erau la egalitate. Spre miezul nopții însă, balanța a înclinat înspre Traian Băsescu, iar Năstase și PSD erau învinși.

Alegeri 2009 - Vizita nocturnă a lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu și pumnul lui Băsescu

Campania electorală din anul 2009 a fost, probabil, una dintre cele mai dure din istoria alegerilor prezidențiale, cu acuze de o parte și de alta.

În cursă era din nou Traian Băsescu, din partea PDL și Mircea Geoană de la PSD, învins de același Băsescu în 2004 la alegerile pentru Primăria Capitalei.

Runda de atacuri dure a culminat cu momentul în care Băsescu, prezent la o emisiune la Realitatea TV, este pus față în față cu un filmuleț din campania sa din 2004. În clip-ul video, președintele lovea un minor cu pumnul în față la un miting electoral.

Reacția lui Băsescu a fost confuză la vederea imaginilor, spunând că nu-și aduce aminte dar o să se intereseze.

Au urmat lungi săptămâni de dezbateri pe marginea subiectului, fiind analizată ipoteza ca videoclipul să fie contrafăcut. Atunci a apărut și sintagma „pixelul albastru”.

Într-un final, Traian Băsescu venea cu rezultatul de la Institutul de Expertiză Criminalistică care atesta că videoclipul ar fi fost un fals, iar atunci, Traian Băsescu a rostit celebra replică „Rușine, Dinu Patriciu”, referindu-se la omul de afaceri, lider al Grupului Rompetrol și patron al unor publicații de presă, printre care și Adevărul.

Punctul culminant al luptei politice și lovitura de grație pentru Mircea Geoană a venit în timpul dezbaterii televizate de la Realitatea TV. La un moment dat, în timpul dezbaterii, cei doi candidați trebuiau să-și adreseze întrebări, iar Traian Băsescu a adus în discuție o întâlnire dintre Geoană și Sorin Ovidiu Vântu, controversat om de afaceri și patron al Realității TV, postul care găzduia dezbaterea, care avusese loc în noaptea precedentă.

Întrebarea lui Băsescu a venit după ce Geoană a negat că s-a întâlnit cu Vântu, în contextul în care Nicolae Popa, martor principal în dosarul FNI, fusese arestat la Jakarta.

Mircea Geoană, care oricum fusese dominat în timpul dezbaterii, s-a arătat, din nou, incapabil să contracareze, iar Băsescu a profitat din plin și l-a atacat pe această temă, mulți analiști considerând că Geoană a pierdut foarte mult în acele momente.

Seara alegerilor a fost una pe cât de amuzată, pe atât de tragică pentru Mircea Geoană, care s-a bucurat pentru victorie, deși nu fuseseră numărate și voturile din diaspora, care îl ajutau într-un final pe Băsescu să câștige al doilea mandat.

Alegeri 2014 - Revolta diasporei

Scena politică se schimbă din nou în 2014. Președintele Băsescu iese din scenă, Ion Iliescu a făcut și el un pas în spate din politica mare, iar Adrian Năstase decăzuse de la poziția pe care o avea în 2004, pe de-o parte din cauza ambițiilor din partid, iar de cealaltă parte, din cauza problemelor cu legea.

În joc intraseră alți politicieni, mai tineri, precum Victor Ponta, care preluase partidul de la Mircea Geoană, iar pe dreapta, după plecarea lui Crin Antonescu de la șefia PNL și dispariția PDL, se formare ACL, Alianța Creștin Democrată.

Klaus Iohannis, pe atunci primar la Sibiu, era noul președinte al partidului și avea misiunea de a-l învinge pe Victor Ponta și să ajungă la Cotroceni.

Iohannis nu avea experiență în politica mare, deși fusese propus premier din partea PSD și PNL, în 2009, după căderea guvernului Boc, însă Traian Băsescu a refuzat propunerea.

De partea cealaltă, Victor Ponta venea după doi ani petrecuți la Palatul Victoria, cu controverse legate de lucrarea sa de doctorat, care s-a dovedit că era plagiată și mai multe gafe la guvernare, plus o alianță eșuată cu PNL.

Ponta era favorit în cursa prezidențială, în turul întâi având un avans considerabil față de Iohannis, însă, a neglijat o parte de electorat care poate face, și în ultimii ani face diferența între câștigător și pierzător: diaspora.

Sute de mii de oameni au mers la vot în afara țării, însă infrastructura de vot deficitară, cu cozi imense la urne, i-a făcut să se revolte și să își îndrepte furia către singurul pe care îl puteau învinovăți, Victor Ponta.

În tandem cu manifestațiile din afara țării, la București, oamenii au ieșit de asemenea în stradă pentru a susține votul diasporenilor, iar guvernul Ponta părea cu totul depășit de situație.

Tot avantajul obținut de Victor Ponta în turul 1 de prezidențiale, s-a spulberat în al doilea. Prezența la vot în diaspora în turul al doilea se dublase față de primul tur, pe fondul acestui val de furie împotriva lui Ponta, iar Klaus Iohannis câștiga la o diferență mare de adversarul său, obținând 89% din cele 377.000 de voturi din diaspora.

Alegeri 2019 - Klaus Iohannis, cronica unei victorii așteptate

Cea de-a doua victorie a lui Klaus Iohannis din 2019, în fața Vioricăi Dăncilă era una previzibilă, având în vedere că adversarul președintelui în funcție era unul slab pregătit și fără prea multă influență în partidul său.

Totul a decurs conform planului,Viorica Dăncilă a ajuns în turul al doilea alături de Klaus Iohannis, demonstrând încă o dată forța electorală a PSD, care poate duce un candidat în turul al doilea, oricât de slab ar fi, însă a pierdut categoric în fața lui Klaus Iohannis.

A fost și primul an în care nu s-a organizat nicio dezbatere televizată.

Iohannis obținea 66% din voturi și un număr record de voturi din Diaspora, 878.000, marcând astfel cea mai mare înfrângere din istoria PSD.

Circ în coaliția PSD+PNL. Grindeanu îl face de râs pe Ciucă: „Duce o luptă acerbă cu limba română"

Continuă circul în coaliția de guvernare PSD+PNL. De trei luni, cele două formațiuni guvernează împreună, dar în preajma alegerilor de la finalul acestui an au dat drumul la înțepături....

Liberalii au declarat război. Florin Roman, vicepreședinte PNL: "Dacă cineva trebuie să plece de la guvernare, sunt cei de la PSD"

PNL va rămâne la guvernare, însă PSD este liber să plece, a anunțat marți, 8 octombrie, vicepreședintele liberal Florin Roman. "A abandona guvernarea înseamnă a da cale liberă PSD",...