Povestea de film a romanului texan care candideaza la europarlamentare Interviu

George Mioc este intruchiparea visului american. O poveste de viata demna de un film de actiune. Dupa trei incercari de trecere a frontierei si doua condamnari, in vremea comunismului, a ajuns in California cu doar hainele de pe el si stiind numai doua cuvinte.

Acolo a facut facultate si, din treapta in treapta, a ajuns un prosper om de afaceri. Ajuns la varsta cand americanii realizati isi vand afacerea si "miros trandafirii", a simtit nevoia unui nou proiect, un proiect imposibil.

De aceea, a decis sa intre in politica romaneasca si s-a alaturat unui partid foarte tanar, Noua Republica, sub sigla caruia va candida la europarlamentare. Ce-l motiveaza? Faptul ca vede cum societatea romaneasca este victima tehnicilor securiste, pe care le cunoaste foarte bine: DD - dezinformare si deceptie. Cu ele vrea sa lupte in locul unei pensii linistite de texan prosper.

Cand, de ce si cum ati plecat din Romania?

In 1969, aveam 19 ani, terminasem scoala de sculer matriter si eram in primul an de munca. S-a trezit in mine o secunda de responsabilitate. Imi faceam calcule: trebuie sa ma casatoresc, sa am o familie, pentru asta e nevoie de un serviciu bun, de o casa si o masina. Ce sansa aveam? In Timisoara veneau multi straini si vorbind cu ei am inteles ce inseamna libertatea si standardul de viata in Occident.

Cum pasaport legal nu avem sanse sa obtin cel putin pentru ca nu eram membru de partid si am refuzat sa fac acest compromis moral, asa ca am preferat sa incerc sa trec ilegal cu riscul de a face puscarie. Am incercat sa trec granita impreuna cu un coleg neamt, am fost prinsi la Stamora Moravita. Nu stiam zona, eram naivi...

Am fost condamnat 6 luni. Puscaria a fost pentru mine o scoala cum sa trec frontiera. Cand am iesit aveam o reputatie, asa ca nu a trebuit sa-mi caut parteneri pentru o noua incercare, au venit ei spre mine.

A doua oara, in 1972, am reusit sa trecem granita in Yugoslavia, dar ne-au prins la 10-20 de metri de frontiera cu Austria si ne-au dat inapoi. Granicerii yugoslavi credeau ca suntem traficati de droguri si ne-au batut zdravan. De atunci am primit accentul de american, pentru ca mi-au spart nasul. Am fost condamant 2 ani 4 luni. Am ajuns la Gherla cu alti frontieristi. Alta scoala.

Pe mine puscaria m-a intarit. Dupa ce am iesit am fost chemat in Armata, la Targoviste, la geniu. Nu pentru ca as fi fost eu vreun geniu, ci pentru ca aveam experienta la tarnacop si lopata.

Acum cativa ani m-am dus la CNSAS sa-mi vad dosarul de la Securitate. Aveam 200 de pagini numai la Armata. Patru ma turnau. A fost comic sa citesc pentru ca eu stiam de atunci. Si i-am pacalit.

Odata, de exemplu, eram intr-o baraca si niste colegi au incercat sa ma traga de limba. Am auzit un zgomot ciudat. "Au cazut niste scaune", mi-au spus ei, dar eu am inteles ca mai asculta cineva. Asa ca i-am pacalit: le-am spus: "Gata! M-am saturat, am obosit de atata puscarie, vreau sa imi fac o casa, sa ma insor, mi-am bagat mintitile in cap". M-au crezut.

Dar nu va bagaserati mintile in cap...

Nu, dar spiritual s-a schimbat ceva. Dupa Armata, in 1975, am hotarat sa mai incerc o singura data sa trec granita si pentru prima oara m-am rugat la Dumnezeu. Esecurile imi zdrobisera aroganta tineretii. Am trecut granita din nou si iar am fost prins. Mi-am zis ca nici Dumnezeu nu m-a ajutat. Dar n-a fost asa.

Ce nu stiam eu era ca Tito a decis chiar atunci sa nu ii mai returneze pe cei prinsi. Dar yugoslavii nu stiau ce sa faca nu noi, asa ca au recurs la o smecherie. Dupa cateva zile, ne-au dat un bilet de voie pentru doua zile din lagar. Am trecut in Italia si de acolo puteam sa aleg o tara europeana sau SUA. Am ales SUA. Stiti de ce? Dupa ce am trait atata frig in puscarie, am vrut caldura. M-am dus direct in California.

Am ajuns acolo cu hainele de pe mine si stiind numai doua cuvinte: "job" si "work". Am nimerit intr-o perioada foarte grea. Somajul in SUA era 12%. Era greu de gasit un loc de munca si pentru americani. Am batut din poarta in poarta, mergeam pe jos kilometri intregi. Unii mi-au dat sa matur curtea sau alte treburi marunte. Cateva zile a mers, dar nu era eficient.

M-am dus la o agentie si am depus actele, mi-au zis sa ma duc acasa ca ma cheama ei. Eu stiam din Romania cum e asta, nu te mai cheama nimeni. M-am lipit de ghiseu si tot ziceam "work". Ei ziceau sa ma duc acasa, eu nu ma miscam. Pana la urma m-au trimis la o spalatorie auto, primul job permanent.

Dupa 2-3 luni, am ajuns in fabrica, sa fac meseria mea, am invatat engleza. Am muncit intr-o unitate de nemti vreo 7 ani, eram bine platit, a fost o perioada de formare. Apoi m-am casatorit si am decis ca trebuie sa mai fac un pas: am facut facultatea si in 1982 am devenit inginer mecanic. M-am angajat inginer intr-o fabrica de feronerie.

Exista ceva in SUA care aici nu se practica: mobilitatea. Ca sa te dezvolti, sa progresezi, trebuie sa schimbi joburile. Daca ramai pe loc, te plafonezi. Asa ca dupa vreun an m-am mutat in alta parte, am ajuns inginer sef, dar dupa 5 ani iar am simtit nevoia altui pas. Atunci m-am gandit sa cumpar o fabrica. Cum insa? Am platit consultanti. Una e ce scrie in carti si cu totul altceva experienta reala, know-how. Asta se cumpara.

Am fost sfatuit sa gasesc un partener, mi-a fost sugerat unul, dupa trei ore am batut palma. La inceput a fost o afacere mai mica, un atelier de 2-3 mii de mp, 10 muncitori. Dupa doi ani am cumparat o fabrica mai mare - 6-7 mii de mp, cifra de afaceri pe an vreo 7 milioane de dolari cu profit de un milion si jumatate. In 5-6 ani am achitat datoria la banci.

Dar din nou am simtit nevoia unei schimbari. Asa ca i-am propus partenerului meu sa cumpere partea mea si in urma cu 4 ani m-am mutat in Texas, unde mi-am cumparat fabrica mea, cu alt profil. Acum ar trebui sa imi vand actiunile si sa incep sa miros trandafirii, cum spun americanii.

Si de ce tocmai acum, la vremea trandafirilor, vreti sa veniti in politica romaneasca. Legenda fiind ca in Romania oamenii intra in politica pentru a se capatui, nu dupa ce s-au capatuit deja?

Am incercat la un moment dat sa scad ritumul, cum spun americanii, sa "slow down". Am un administrator care conduce fabrica, am stat mai mult pe acasa. Dupa trei saptamani, n-am mai suportat. Eu am nevoie de proiecte, trebuie sa fiu ocupat. E drept ca nu am un hobby, sa adun timbre, sa joc golf, ar fi mai usor. Dar nu am rabdare pentru asa ceva. Nu pot sa stau.

Mai mult, ma intereseaza proiecte pe care altii nu le-au facut. Proiecte imposibile. Asa a fost viata mea. Intai un esec, am facut doi pasi inapoi, am tras aer in piept, am schimbat strategia si am reusit.

De ce vorbiti despre un proiect imposibil?

Nu stiu daca ati auzit termenul DD. Dezinformare - deceptie. Eu l-am cunoscut foarte bine la Securitate, era tehnica ei si functioneaza si acum in societatea romaneasca. Pe toate canalele posiobile este indusa convingerea ca nu se poate schimba nimic, ca sistemul acesta corupt este implacabil. Asta pentru ca omul sa fie deceptionat si sa nu cumva sa isi inchipuie ca poate sa schimbe ceva.

Se foloseste intens aceasta tehnica specifica Securitatii si ea prinde inclusiv la oamenii foarte educati, care preiau mesajul fara sa il cerceteze si il rostogolosec mai departe.

Pasivitatea electoratului este asadar indusa?

Da. Specialistii in DD asta fac toata ziua. Si functioneaza. Sunt aceleasi metode pe care le stiu din anii comunismului si ele au o forta de erodare fantastiva. Este o manipulare emotionala.

De ce nu ati intrat in politica in SUA?

M-am gandit. Dar daca ajungeam senator sau in Camera, ce? Nu exista provocare. Sa incepi cu un partid nou e provocator. Si mai ales in Romania. SUA nu au problemele Romaniei nici pe departe. Aici e provocarea, cu atat mai mult cu cat toata lumea spune ca nu se poate schimba nimic. Aici e de mine. Si de asta am ales Noua Republica.

De ce o candidatura la europalamanentare? Un cetatan american europarlamentar?

Sunt primele alegeri la care participam individual, dupa inscrierea ca partid. Daca trimitem in PE 2, maximum 3 europarlamentari, ar fi fantastic, noi suntem realisti. Si de acolo am avea o tribuna cu mult mai buna, pentru ca infruntam un blocaj meditatic total. Eu nu acuz ca el ar fi comandat. Dar suntem prea micuti si trebuie sa muncim pentru notorietate si credibilitate. E mult de munca.

Nu trebuie sa ajung neaparat europarlamentar, nici nu voi deschide lista, importanta e contributia mea la acest partid. Pot candida si la parlamentare in 2016.

Cum vede un roman american politica romaneasca acum?

Peste tot politica inseamna un grup, de fapt o gasca, ca sa vorbim neacademic, cu un interes comun. Care interes? Aici e diferenta. In Romania interesul unic, indiferent daca vorbim de stanga sau dreapta, e propria imbogatire. Nici in SUA politicienii nu sunt puri, dar interesul prioritar este cel al catateanului. In Romania nu am vazut un politican care sa lupte cu adevarat pentru nevoile cetateanului sau pentru o schimbare reala a societatii. E clar ca trebuie schimbata directia.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...