Va aduceti aminte de ce a clocotit viata politica in vara lui 2012, o luna de zile, intre momentul referendumului de demitere a presedintelui si momentul invalidarii acestuia?
Pentru ca USL a contestat listele electorale, care includeau 18.308.612 de persoane, si a incercat eliminarea din ele a romanilor care erau la munca in strainatate ca sa iasa cvorumul.
Chestiunea a fost extrem de grava, s-a soldat cu demisia unui ministru de Interne, ma refer la Ioan Rus, care a refuzat sa opereze modificari cerute de sefii sai de partid.
Crin Antonescu l-a acuzat ca a zadarnicit practic referendumul: "in momentul cand s-a ajuns la referendum, a refuzat (Ioan Rus - n.red.) sa tina cont de solicitarile legitime de a reanaliza numarul de alegatori din Romania. Va aduceti aminte cat de prompt a dat Ioan Rus o cifra fantasmagorica. (...) i-am cerut lui Victor Ponta demiterea lui Ioan Rus".
CCR a cerut verificarea listelor, s-a incercat un soi de recensamant pe picior in care primarii sa umble din casa in casa pentru a verifica cine e plecat, cine nu e plecat. O aiureala care esuat.
Eram blocati din punct de vedere politic, cu un presedinte suspendat, un referendum consumat, un presedinte interimar, o dezbatere haotica si isterica, o Europa politica si economica uitandu-se consternata la noi. A fost invocat printre altele rezultatul, pe atunci inca provizoriu, al unui recensamant, si el controversat, care ar fi aratat ca suntem cu vreo doua milioane mai putini decat stiam pana atunci si, pe cale de consecinta, si numarul alegatorilor ar trebui sa fie mai mic, vreo 15 milioane, estima USL.
Pana la urma listele au ramas la fel, cu exceptia eliminarii unui numar nesemnificativ de persoane decedate intre timp, si referendumul a fost invalidat din lipsa de cvorum.
Dar ai fi zis ca prima grija a Guvernului PSD va fi sa purceada la numarat alegator cu alegator si sa puna listele electorale in acord, nu-i asa?, cu rezultatele recensamantului, dovedind, implicit, ca invalidarea referendumului a fost o eroare.
Surpriza insa! In decembrie 2012 s-a votat dupa aceleasi liste. Tot peste 18 milioane de alegatori. N-o fi fost timp. Dar iata ca nici listele pentru europarlamentare nu modifica decat minimal numarul total al votantilor. Pe liste sunt 18.303.915 de suflete. Pai nu erau doar cel mult 15 milioane? Ne-am inmultit brusc din august 2012?
In vara lui 2012, Dan Sova, acum ministru in Cabinetul Ponta, spunea asa: "Legea 35/2008 prevede ca listele electorale permanente nu cuprind decat cetatenii care au domiciliul pe raza unei localitati. Listele electorale permanente se realizeaza la nivelul fiecarei localitati si nu cuprind decat cetatenii care au domiciliul stabil pe raza localitatii. Lista cu cetatenii romani care au domiciliul in strainatate si au eliberate in acest sens pasapoarte nu face parte din listele electorale permanente".
Legea nu a fost modificata, doar viziunea asupra ei. Reprezentantii PSD explica acum faptul ca nu e nimic in neregula cu aceste liste pentru ca ele sunt intocmite in baza inregistrarilor oficiale de la evidenta populatiei, singura care poate spune cine e viu, cine e mort, cine unde domiciliaza, cine implineste 18 ani pana in ziua votului. Asa este! Asta spunea si Ioan Rus cand refuza sa intre cu foarfeca in liste.
Dar in august 2012 argumentul acesta legal si simplu nu a fost acceptat nici macar venind din gura ministrului de Interne.
Liberalii revin acum la teza de acum doi ani si acuza nereguli in liste si un numar mult prea mare de alegatori. Dreptul lor sa fie consecventi. Dar nu stiu cum se face ca n-au avut catusi de putin aceasta grija la parlamentarele din decembrie 2012. Atunci exact aceleasi liste erau in ordine desi, va reamintesc, ministru delegat pentru administratie era liberalul Radu Stroe, unul dintre sustinatorii modificarii listelor electorale cu numai cateva luni inainte.
Sigur nu sunt primele suceli din politica romaneasca si poate cel mai important este ca, in pofida luptelor politice, important este ca la liste nu s-a umblat dupa interesul momentului. Da, poate ca asa este.
Dar pe de alta parte pretul unor dispute pe care chiar o parte dintre cei care le-au generat le recunosc, implicit, inutile a fost imens. Factura verii lui 2012 a fost foarte mare, ca imagine a Romaniei, politic si in mediul de afaceri.
Pe de alta parte, te ingrozesti vazand cat de iresponsabili pot sa fie politicienii de rang inalt ai Romaniei. Cum pot juca pe interese de moment, pe mize pana la urma meschine, valori care ar trebui sa fie intangibile, precum un proces electoral, o lege, o regula. Nimic nu pare stabil, precis, inatacabil. Oricand te poti astepta la orice nazbatie, la orice tembelism ca intr-o tara din lumea a treia, nu intr-o tara teoretic europeana, teoretic stat de drept si teoretic democratie.