Votul pe intelesul meu

Autor: Hari Bucur-Marcu , Expert international in materia apararii nationale
Sambata, 18 Mai 2019, ora 09:00
8996 citiri

M-a intrebat un prieten despre ce cred eu ca se va intampla la alegerile europarlamentare, in Romania. Desigur, nu aveam cum sa ii dau vreun pronostic. Doar ca i-am spus cum vad eu lucrurile, pe baza a ceea ce stiu eu despre fenomenul alegerilor, ca alfabetizat in probleme de securitate si aparare nationala ce pretind a fi.

Poate va intereseaza, asa ca va spun si dumneavoastra ce i-am raspuns prietenului intrebator.

Daca duminica urmatoare ar fi alegerile europarlamentare, asa cum zice intrebarea din sondajul de opinie, unii s-ar duce la vot, altii ar sta acasa, iar altii nici nu ar sti ca sunt alegeri europarlamentare.

De ce ar face unii intr-un fel si ceilalti in alt fel si cati dintre ei ar face in vreun fel sau altul? Raspunsul la aceasta intrebare il poate da oricine, cu acelasi grad de credibilitate, mai putin cei care fac sondaje de opinie comandate, despre care stie toata lumea ca mint cu intentie.

Ce ii misca pe oameni la vot si de ce voteaza ei intr-un anumit fel sunt intrebari pe care si le pun multi, atat din perspectiva teoretica, dar mai ales din motive de strategie electorala. Sunt cateva stiinte si cateva teorii care pretind ca pot ordona datele existente, astfel incat raspunsul la aceste intrebari sa fie cat mai aproape de realitate.

Rational si emotional

Desigur, cea mai ampla si cea mai complexa teorie, aflata la granita dintre stiinta economiei si sociologie, cu puternice accente de psihologie si de comunicare sociala, este teoria "public choice" (optiunea publicului), cu variantele si cu actualizarile ei. In mare, ideea de la baza acestei teorii este ca cetateanul va lua decizii pentru toti, decizii de tipul votului, avandu-se pe sine in minte si raportandu-se la sine, dar banuind in acelasi timp cam ce vor ceilalti sa faca si calibrandu-si decizia de vot si ca o reactie la ce crede el despre ceilalti.

Problema cu teoria asta este ca, desi recunoaste ca procesul acesta de formare a deciziei de vot este doar in parte rational, in rest fiind rezultatul unor emotii, ea, teoria, nu a dezvoltat niciun mecanism prin care sa putem spune cam cat este rational si cam cat este emotional in decizia respectiva.

De ce este important sa stim asta? Deoarece intreaga campanie electorala de convingere a unui cetatean sa mearga la vot si sa voteze intr-un anumit fel este calibrata astfel incat sa ii dea cetateanului acele informatii pentru partea rationala a deciziei si sa ii starneasca acele emotii pentru partea irationala a deciziei, incat decizia finala si concreta sa le fie favorabila autorilor campaniei electorale.

Numai ca nu este o linie clara de delimitare intre rational si emotional in decizia alegatorului. Acesta poate trece de la tendinta de a lua o anumita decizie pe baze preponderent rationale, la tendinta de a face un gest irational, starnit de o emotie, in cateva momente.

Cum s-a si intamplat in multe cazuri, cel mai recent fiind cel al actorului de comedie ajuns presedinte al unui stat cu imense probleme de securitate nationala, pe care actorul nu are cum sa le priceapa, d-apoi sa le solutioneze. Dar care a fost ales cu o majoritate de voturi emotionale, exprimand o speranta irationala ca viitorul presedinte, care a studiat si a practicat actoria, va scoate tara lui din razboiul civil si din amenintarea presanta cu "razboiul razboi" in care se afla ea.

Din perspectiva metodelor inovative de influentare rationala si emotionala a electoratului, cea mai noua gaselnita (folosita cu succes in 2016, in Marea Britanie si in Statele Unite ale Americii) a fost cea a mesajelor individualizate, adica tintite pe individ, dar individ ce era intr-un bazin, intr-o masa de milioane de indivizi, "loviti" simultan.

Astfel, coborand ei la nivel de individ, prin intermediul algoritmilor specifici noilor mijloace de comunicare in masa (new media), autorii campaniilor de acest tip au ajuns la evenimentul, practic sigur, ca o buna parte dintre cei tintiti sa aiba la vot un comportament asa cum si l-au dorit ei, autorii campaniei. Desigur, nu a fost atat de simplu pe cat ar rezulta din ce spun eu aici, dar asa a fost.

Frauda si prostirea din Romania

In Romania nu se cunosc aceste teorii si nu se studiaza aceste cazuri la nivelul campaniilor electorale. Pentru ca nu este nevoie. In Romania, rezultatul favorabil in campanie este dat de doua conditii pe care sociologia, economia, psihologia sociala, teoria comunicarii, teoria bunurilor publice, teoria public choice nu le acopera si nu le explica cu suficienta acuratete: frauda si prostirea.

Frauda electorala si prostirea electoratului au fost cele mai de succes metode de obtinere a victoriei in alegeri, de trei decenii incoace, in Romania, tocmai pentru ca ele nu au avut nevoie de vreo sofisticare teoretica ori de vreun mecanism complicat de implementare a lor.

Desigur, desi de masa, nici frauda electorala si nici prostirea electoratului nu au fost vreodata generalizate la nivelul intregului electorat. Dar vorbim despre un segment de electorat vizat de aceste doua metode suficient de mare incat sa influenteze rezultatul total al votului, in conditiile in care majoritatea electoratului nu a fost afectata direct.

Doar ca, pentru ca influenta metodelor romanesti despre care vorbim noi aici sa fie semnificativa, a fost nevoie ca atat oferta electorala, cat si electoratul sa fie tinute intre limite numerice care sa faca relevante atat frauda, cat si prostirea.

Este evident ca, daca poti sa fraudezi un milion de voturi si nu mai mult, dar vrei ca acel milion sa fie semnificativ pentru rezultatul votului intr-o natiune de 18 milioane, tot ce trebuie sa faci este sa ai grija sa nu aduci mai mult de cinci milioane de alegatori reali la vot, astfel incat milionul tau sa conteze ca 16 la suta, desi, daca ar fi venit 16 milioane la vot, milionul rau de voturi fraudate ar fi contat doar ca sase la suta.

La fel este si cu prostirea electoratului. In orice colectivitate vom gasi, conform distributiei standard, bine fundamentata teoretic, aproape 16 la suta in segmentele de subinteligenti si de suficient de putin inteligenti. Acestia sunt predispusi sa creada orice si, mai ales, sa acorde credibilitate neconditionata celor care li se adreseaza cu mesaje electorale. Si care niciodata nu preiau critic informatiile despre problemele natiunii.

Ei devin relevanti in rezultatul final al votului doar daca cei aproape 16 la suta superinteligenti si foarte inteligenti, alaturi de o buna parte dintre cei aproape 69 la suta care formeaza grosul publicului de oameni normal inteligenti si care nu pot fi prostiti cu una cu doua, vor sta acasa.

Asta, indiferent de oferta electorala. Care oferta este oricum si ea manipulata din greu. In Romania, conform legii, pentru a deveni cineva oferta electorala, ar trebui sa investeasca material si organizatoric resurse imense, pe care nu le-ar putea vreodata reconstitui din functia publica in care ar ajunge prin vot, decat prin frauda si coruptie.

Daca ar atrage cineva resursele astea din exterior, ar fi catalogat instantaneu ca vandut strainatatii, daca nu chiar ca tradator de neam si de tara. Daca ar vrea sa colecteze aceste resurse direct de la publicul elector, pe langa faptul ca publicul insusi nu are habar cum se face asta si la ce ii foloseste, cel care ar vrea sa devina oferta electorala noua s-ar lovi de putinatatea mijloacelor de comunicare in masa la dispozitia sa, avand in vedere ca, in Romania, domeniul comunicarii in masa este controlat cu mana forte de serviciile secrete private.

Despre serviciile secrete oficiale nu putem spune nimic, in absenta dovezilor. Nimic altceva decat ca se vede cu ochiul liber cum ele nu fac nimic pentru a scoate comunicarea in masa de sub controlul cu mana forte despre care am zis aici.

Deci doar o mica parte din electoratul romanesc este supus unei agresiuni informationale de tipul manipularii electorale prin prostire. Asa cum doar o mica parte din datele electorale sunt manipulate prin frauda.

Problema devine serioasa in momentul in care constatam ca aproape o jumatate din electorat este tinut in afara sectiilor de votare, situatie din care rezulta ca mica parte a electoratului prostit si mica parte a datelor electorale fraudate devin astfel semnificative, prin triplarea ponderii lor in rezultatul final.

Solutia evidenta a acestei probleme este mersul la vot in numar foarte mare.

Solutia ideala ar fi ca mersul la vot sa fie insotit de o oferta electorala favorabila sau chiar benefica publicului majoritar care de obicei nu voteaza, dar absenta sau putinatatea acestei oferte nu ar trebui sa devina o piedica in aplicarea solutiei evidente.

Hari Bucur-Marcu are o experienta de decenii in mediul international, pe problematici legate de institutionalizarea domeniului apararii nationale, controlul democratic al sistemelor de securitate nationala, politici de securitate si de aparare nationala. Ofiter de aviatie si fost sef al Serviciului Strategii de Aparare la Statul Major General, detine titlul de doctor in stiinte militare, obtinut in 2001 la Academia de Inalte Studii Militare cu teza "Implicatii economice in planificarea apararii nationale a Romaniei". In perioada 1990 - 2003 a fost responsabil sau direct implicat in aspecte esentiale ale reformei Armatei Romaniei, cu deosebire in relatia cu NATO, si a lucrat nemijlocit in structurile Aliantei ca sef de sectie invatamant si instructie. A publicat carti si articole pe subiecte din domeniu, oferind expertiza internationala. Este cavaler al Ordinului National "Pentru merit", ca recunoastere a contributiei sale la integrarea Romaniei in NATO.



Citeste si:
Eugen Tomac, reacție dură în legătură cu fuziunea PMP cu PNL. „Câteva minciuni care circulă în aceste zile”
Eugen Tomac, reacție dură în legătură cu fuziunea PMP cu PNL. „Câteva minciuni care circulă în aceste zile”
Fostul președinte al PMP Eugen Tomac a transmis luni, 17 ianuarie, un mesaj în legătură cu subiectul fuziunii PMP și PNL. Europarlamentarul a dezmințit „câteva minciuni care circulă...
Cum golește Iohannis de importanță funcția de președinte al României
Cum golește Iohannis de importanță funcția de președinte al României
Președintele Klaus Iohannis rămâne la un minim al încrederii românilor, conform unui sondaj de la finalul anului trecut acesta având doar 20%, fiind în spatele premierului Ciucă și a...