Miza acestor alegeri? Ne asteapta vremuri interesante

Daca ierarhia partidelor dupa alegerile de duminica nu cred ca este vreun mare mister, conform mai tuturor sondajelor de opinie, rezultatul final al acestora cred ca va ramane sub semnul intrebarii cel putin pana dupa numararea ultimului vot.

Pentru ca, dupa cum spunea sociologul Darius Cristea, intr-un interviu acordat Ziare.com, este posibil ca la final sa nu mai stim exact cine a castigat alegerile si, in mod cert, nu este deloc obligatoriu ca partidul care ia cel mai mare numar de voturi sa fie cel care sa si guverneze.

Va amintesc ca, in 2004, PSD a luat cel mai mare numar de voturi, dar a pierdut guvernarea ca urmare a "solutiei imorale".

La fel, in 2008, PSD, desi a castigat practic scrutinul, a ramas in opozitie.

Prezenta la vot e esentiala

Ce scrie presa externa despre alegerile noastre: Prezenta la vot va decide guvernul

Daca prezenta la vot e mica, sub 40%, pe datele de acum va fi foarte probabil ca PSD+ALDE sa treaca pragul de 51% si atunci jocul poate fi considerat inchis.

Sigur ramane in discutie premierul pe care alianta il va propune, dar imi e greu sa cred ca PSD va avea interesul sa declanseze o criza majora prin cramponarea de o optiune inacceptabila pentru presedinte.

Daca prezenta va fi mare, peste 40%, situatia se complica cu atat mai mult cu cat ne vom apropia de pragul de 50%, improbabil la evolutia campaniei, dar greu de exclus totusi.

Cati vor trece pragul

Tot ca premisa mai trebuie luat in calcul si faptul ca numarul de mandate efectiv obtinute de un partid depinde nu numai de scorul propriu, ci si de numarul partidelor care nu vor trece pragul electoral, adica de ceea ce numim redistribuire.

Revenirea la votul pe liste a adus noutati cu privire la calculul pragului electoral si la distribuirea mandatelor.

Cu cat ele vor fi mai multe si scorurile lor vor fi mai apropiate de prag, deci vor cumula un numar mai mare de voturi, cu atat redistribuirea va fi mai masiva si va aduce un plus mai mare partidelor peste prag, desigur in functie de propriile procente.

Cu cine poate face PSD guvernul

PSD si ALDE, daca nu fac majoritate singure, ce mai pot adauga? In primul rand, PRU, adica "depozitarul" nationalismului de stanga, daca acesta trece pragul. Ceea ce i-ar spori brusc puterea lui Victor Ponta in PSD.

Un aliat traditional ar fi UDMR, dar unul care a devenit foarte problematic pentru PSD din mai mutle motive. Pe de-o parte, episodul din 2012, cand USL a respins UDMR de la guvernare, pe de alta parte, ciocnirea dintre radicalizarea discursului UDMR si tusa nationalista a PSD.

Pentru PSD va fi greu, la nivelul imaginii, sa faca alianta cu UDMR, dupa ce a defilat cu romanismul toata campania si, mai ales, dupa iesirile recente ale premierului maghiar Orban. Asta cu atat mai mult cu cat, mai ales atunci cand se simt indispensabili, maghiarii stiu sa negocieze extrem de dur si e de asteptat sa aiba pretentii mai mari decat in alte dati, ceea ce va spori problemele de imagine ale PSD.

Cum poate ramane Ciolos premier

De partea cealalta, PNL si USR nu sunt intr-o situatie prea vesela, pornind de la relatia dintre ele.

Refuzul obstinat al USR de a accepta orice forma de formalizare a coalizarii induce din start o instabilitate.

Ar putea aduce alaturi de ele ANR, adica nationalismul de dreapta, daca trece pragul, ceea ce pare chiar mai improbabil decat in cazul PRU. Trecutul controversat al lui Marian Munteanu si pozitionarea nationalista ar fi o prima o problema de imagine, mai ales pentru Dacian Ciolos.

O alta varianta este UDMR, cu exact aceleasi probleme pe care le-am aratat deja in cazul PSD. Aceasta perspectiva este probabil motivul pentru care declaratiile lui Viktor Orban privind ziua de 1 Decembrie au primit o replica mai degraba palida din partea PNL-USR-Dacian Ciolos.

In cel mai bun caz, combinatia PNL-USR-minoritati ar trebui sa ajunga la limita, dar pentru o guvernare destul de fragila.

Pentru a o stabiliza sau chiar pentru a ajunge la majoritate de-a dreptul, aceasta formula ar mai putea avea nevoie de o plomba foarte problematica, cel putin din punct de vedere moral.

Pe de-o parte, este vorba despre PMP, cu sanse destul de mari sa treaca pragul. In primul rand, nu ma indoiesc ca Traian Basescu va cere un pret urias. Si daca cineva stie sa joace in politica romaneasca, acela este cu siguranta fostul presedinte. Nu cred ca se va pune chiar problema desemnarii premierului, o solicitare desigur maximala, dar PMP ar putea obtine foarte mult si am teama ca va dori sa se duca spre zona justitiei, care il doare cel mai tare pe Traian Basescu.

Pe de alta parte, asocierea vechiului PNL si a USR cu Traian Basescu, dupa episoadele suspendarii, dupa trecutul extrem de contondent, ar fi o concesie uriasa cu cost de imagine pe masura.

Insasi functionarea unei coalitii in care Traian Basescu sta la masa va fi o proba de foc pentru orice premier. Sa nu uitam cum au mers lucrurile in Guvernul Ciorbea si de unde i s-a tras acestuia sfarsitul.

Si ar mai fi o zona cu potential pentru PNL intr-o situatie limita. In ALDE nu e liniste, am vazut confruntarile surde dintre aripa PC si aripa Tariceanu inainte de campanie, nu cred ca acum vorbim despre pace, ci doar despre un armistitiu.

Nu stiu daca intr-o situatie limita, acest partid atat de putin cicatrizat nu ar putea face explozie. Insa pentru PNL si USR intrarea in hora cu o factiune din ALDE ar reprezenta o uriasa concesie.

Un element esential al jocului este, desigur, presedintele Iohannis, cel care desemneaza premierul.

Aici cred ca trebuie doua amendamente. Pe de-o parte, dl Iohannis nu este jucatorul Traian Basescu, lucru pe care l-am vazut si in campanie, cea mai constitutionala din punctul de vedere al presedintelui.

Pe de alta parte, marja de miscare a unui presedinte, pana acum putin jucator, este limitata de jocul de mai sus. Nu cred ca dl Iohannis va merge pe o carte foarte riscanta, care sa depinda de un joc fin de negociere pe care nu vad cine ar fi apt sa o duca in actualul joc politic.

Ne asteapta asadar vremuri interesante, ramane de vazut si cat de faste.