Romanul frumos gramada si alegerile

De fiecare data, in pragul alegerilor, "marea familie a romanilor" se reintregeste pentru a-si alege parintii care sa o ocroteasca in viitorii ani. Alesii neamului cunosc asta, de aceea, in declaratiile oficiale, sintagma in cauza - dib diverse forme - este una din preferatele lor.

Lucruri interesante nu razbat nicicand din aceasta polifonie orchestrata cu un amatorism strident, dar un detaliu e intotdeauna cert, acela ca marea familie a romanilor de pretutideni e "frumoasa" si ei, politicienii, sunt mandri ca fac parte din ea. Expertii in consiliere si psihoterapie familiala atrag insa atentia ca, in imaginatia infierbantata a patriotilor de serviciu, evidentele conteaza prea putin si ca, oricat de armonioasa ar parea la prima vedere, avem a face totusi cu o familie profund disfunctionala, ce ofera o senzatie clara de iremediabil.

Prin urmare, se naste intrebarea legitima: cine alcatuieste aceasta "frumoasa familie"?

Parintii

Sau conducatorii.

Conform datelor din teren, pretind specialistii, parintii sunt selectati preponderent dintre vlastarele mediocre si oportuniste ale neamului care, candva, ar fi descins din neinfricatii daci verzi si liberi ai marelui Zalmoxes. Gena, evident, s-a diluat binisor de atunci, iar acum avem a face cu un tata parvenit, autoritar, cheltuitor, fanfaron, arogant si destul de badaran, nu prea iubitor de scoala, foarte iresponsabil cu veniturile familei si care, fara a-i pasa cine stie ce, pozeaza frecvent in parintele afectat de soarta copiilor cu aptitudini, sa zicem, modeste pe scara reusitei personale, respectiv, pe partea cealalta, si mai mult pe tusa, avem a face cu o mama provenita dintr-o familie cu o genealogie nobila, dar scapatata, o femeie isterica si cam nevolnica, ceva mai cu picioarele pe pamant si putin mai preocupata de veniturile familiei decat barbatu-sau (insa nu cine stie ce), atasata, formal, de valorile meritocratiei, dar si ea, in esenta, o persoana demagoaga, semidocta, superficiala si, pe alocuri, extrem de toapa.

Cei doi sunt divortati, isi arunca sudalmi si-si smulg ochii in public, isi dau la gioale unul altuia in spectacole ieftine si vulgare, dar se inteleg destul de bine in budoar si, in privinta educatiei, bunastarii si binelui copiilor, au o viziune complet diferita - la nivel declarativ, cel putin, caci niciunul nu e preocupat serios de viitorul acestora, iar cand sunt nevoiti sa ia masuri, o fac pentru ca institutia responsabila cu protectia copilului sa nu le retraga calitatea de tutore legal, iar plozii sa nu le refuze dreptul de a le mai fi parinte.

Copiii

Sau poporul.

Copiii apartin contingentului subtire al oamenilor minunati care, intr-o perioada de rahat la nivel global, permit societatii in care-si duc traiul sa functioneze in parametri si mai de rahat. Cu cat planeta pare a devia, din vari motive, de la normele civilizatiei si ale democratiei, copiii din gingasa familie a Romaniei vor sa demonstreze ca pot fi mereu cu un pas inaintea planetei. In aceasta privinta, abnegatia lor e de invidiat, iar dorinta de a fi in top e intensa ca jerba unui gheizer.

Fiind crescuti intr-un mediu respectabil, cu parinti iubitori, atenti sa le ofere o educatie aleasa, copiii se detesta cu patima intre ei si nu pierd ocazia sa le marturiseasca celorlalti frati si surori, de care se diferentiaza prin slabiciunea marturisita pentru un parinte sau, mai ales, prin ura fata de celalalt parinte, ca sunt prosti, batuti in cap si fac degeaba umbra tarii. Descriere ce indreptateste truismul ca romanul, oricum l-ai intoarce, e frumos gramada. Cand cresc, cei mai adaptati dintre ei, intruchipare perfecta a dictonului "aschia nu sare departe de trunchi", iau locul parintelui care pare a se invrednici mai mult de soarta lor si de care acum, cat sunt kinderi, se simt cel mai atasati, oricat de mult acesta si-ar manifesta, pe fata sau ocolite, dispretul si indiferenta. Ca le place ori ba, copiii au de ales permanent intre un parinte care, rar, dar metodic, ii mangaie pe capsor cu un aer absent si altul care nu da o para chioara pe ei. Cum parintii sunt modelele de urmat, multi isi subrezesc de timpuriu calitatile intelectuale, morale si altruiste pe care le cultivasera in ciclul primar si gimnazial si incep a trudi din greu pentru a deveni filfizoni, toparlani si snobi si, mai ales, doctori la "shkoala vieti".

Alegerile

Sau viitorul.

Toata viata lor, frumosii copchii ai Romaniei traiesc intr-o zona hibernala pe care nu o insenineaza nicio promisiune, nicio speranta... Cu exceptia unei intreruperi de cateva saptamani de divertisment involuntar, cand sosesc alegerile. Atunci, sunt brusc treziti din somnul indelungatei obisnuinte cu nimicul. Dragostea parintilor, direct proportionala cu veniturile ce trebuiesc gestionate pentru a intretine marea si frumoasa familie, se revarsa acum abundent asupra lor in tirade solemne. Demonstrand un talent prodigios in a insela fabuloasa inteligenta a copilului prin caraghioslacuri jenante si gadilituri in talpa, parintii proiecteaza pe peretii cocioabelor romanesti umbre chinezesti cu promisiunile niciodata implinite.

Nimeni nu-i crede si, totusi, toti copiii vor sa-i creada. Fantasmele bunastarii danseaza prin fata ochilor incercanati ai acestora prin sloganuri stoarse de credibilitate, prezentate de candidati neconvingatori, cu fete dubioase, intr-un limbaj vlaguit. Dupa ei, via C.S. Lewis, ar fi "ca si cand Arctica, cu straturile groase de gheata seculara, s-ar preschimba, nu intr-o saptamana sau intr-un ceas, ci intr-o clipita, intr-o intindere de iarba si ciubotica-cucului si de livezi in floare, inundata de cantecul pasarilor si insufletita de sopotul izvoarelor". In fapt, cam ce mai e intindere de iarba si ciubotica-cucului, dupa alegeri, are sanse mari sa devina desertul Nevada sau Arctica, iar cantecul de pasarele, un tipat de cucuvea.

Lucrurile par aranjate de la bun inceput ca totul, dupa aceea, sa ramana ca inainte. Sub pretextul vesnicei regenerari materiale, spirituale si mentale a arhetipului mioritic, pandemoniul romanesc isi securizeaza si extinde domnia, fara mari jonglerii, din patru in patru ani. Copiii asista la discutiile despre binele lor fara sa priceapa mare lucru. Cei care pretind ca-s gata sa-si smulga si inima din piept pentru a se ingriji de soarta lor au aura unor zeitati obscure carora, daca mergi pe karma lor, trebuie sa le aduci ofrande nu ca sa-ti fie mai bine, ci ca sa nu-ti fie mai rau.

Cam asta-i marea si frumoasa familie a romanilor care, la fiecare ciclu, se primeneste cu alte, dar, in mare, aceleasi exemplare de parinti.

In fine, noi sa fim frumosi, ca de restul se ingrijesc ei!

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Tot mai multe orașe din Italia s-au săturat de supraaglomerare. Măsurile anunțate în zone turistice îndrăgite de români

Veneţia a devenit joi primul oraş din lume care a introdus un sistem de plată pentru vizitatori în cadrul unui experiment menit să descurajeze turiştii să sosească în perioadele de vârf,...

Tânără reținută după ce a înlocuit banii părinților săi cu bancnote false. Cum au aflat aceștia ce a făcut fiica lor

O tânără de 24 de ani a fost reţinută, după ce a sustras bani din locuinţa părinţilor şi i-a înlocuit cu bancnote falsificate. Fapta a fost depistată când părinţii au încercat să...