Ziare.com

Stampila romaneasca si robotul chirurgical Da Vinci

de Nicoleta Beraru, Scriitoare
Luni, 31 August 2020, ora 00:02

   

Stampila romaneasca si robotul chirurgical Da Vinci
Nicoleta Beraru
Am trecut cu cateva zile in urma printr-o experienta neplacuta si deosebit de intensa. Un membru al familiei a suferit o interventie de revascularizare pentru imbunatatirea fluxului sangvin al inimii. Mai exact, este vorba de un bypass coronarian, o operatie care se face pacientilor care sufera de afectiuni grave ale arterelor coronare.

Citeste toate textele scrise de Nicoleta Beraru pentru Ziare.com

Este o operatie pe cord asistata de un robot - Da Vinci Xi (sau octopus, cum i-a zis chirurgul cardiovascular). Acest robot chirurgical permite realizarea de incizii mici in comparatie cu cele efectuate in chirurgia deschisa. Printr-o incizie este introdusa o camera prin care chirurgul se uita si care capteaza imagini ale inimii. Chirurgul manuieste instrumentele de la distanta prin intermediul bratelor robotului chirurgical care arata ca o caracatita. Acest procedeu, grefa de bypass a arterei coronare asistata de robot, (MIDCAB), imbunatateste rezultatele pe termen scurt in comparatie cu grefa de bypass direct a arterelor coronare, dar dureaza mai mult (cel mult 6 ore).

Revalidarea pacientului, in schimb, este mai usoara si pe termen mai scurt. Cu acest fel de chirurgie robotica, practic, nu este necesara prezenta chirurgului in sala de operatie, deoarece acesta lucreaza de la distanta, manipuland robotul de la o consola care nu se afla langa pacientul care este operat. Deci un chirurg din Romania poate, in teorie, opera un pacient din Australia. (informatii in limba neerlandeza aici). In multe centre mari de chirurgie cardiovasculara din SUA (Cleveland Clinic, Mayo Clinic, Houston, Atlanta, Columbia NY, Greenville NC), majoritatea chirurgilor au trecut la folosirea robotului chirurgical, programul lor fiind minim invaziv. Si in Romania este folosit acest sistem avansat de chirurgie robotica, in spitale private. (info).

In Belgia, unde majoritatea spitalelor sunt de stat, aceasta operatie asistata de robotul chirurgical Da Vinci Xi se practica din 2000. Mai intai a fost practicata in marile spitale universitare, apoi s-a extins si in spitalele de stat din orase si costa mult. Dar... - exista un foarte mare 'dar' pe care il pot folosi gratie sistemului de securitate sociala din Belgia, care este unul din cele mai bune din lume: in 2006, Belgia a primit pentru sistemul sau de securitate sociala cea mai inalta distinctie din partea ONU.

Dar desi pretul unei asemenea operatii este ridicat, operatia este posibila pentru toti cetatenii - bogati sau saraci - deoarece in jur de 75% din cheltuielile medicale sunt acoperite de securitatea sociala, prin asigurarea medicala obligatorie. Daca pacientul mai are pe langa aceasta si o asigurare de spitalizare (nu este obligatorie), cheltuielile care ii revin se mai diminueaza inca. In Belgia fiecare angajat si independent este obligat sa contribuie la securitatea sociala - angajatii - lunar, direct pe fisa de salariu (li se retine 13,07% din salariul brut) si independentii - trimestrial, in functie de venituri. Din acesti bani, care se strang la Oficiul National de Securitate Sociala, pusculita comuna de prim-ajutor, o parte merge la sanatate, alta parte la somaj, la pensii, la indemnizatii pentru cei care sufera de boli profesionale si accidente de munca, la concediile pentru muncitori si la alocatiile pentru copii.

Si ajung acum la punctul sensibil pe care il vizez de la inceput: in Romania toata lumea plateste o asigurare de sanatate, dar sistemul de sanatate nu functioneaza optimal. Aceasta asigurare este platita ca sa fie platita, caci puterea ramane, in general, tot in plic - vechea meteahna romaneasca. Spun in general, pentru ca pretutindeni exista si exceptii. Din pacate, aceste exceptii nu reusesc insa sa depaseasca, in Romania, practica generala - sfanta spaga. Iar pacientului, cea mai vulnerabila faptura, aflata la cheremul tamaduitorilor sai, ii este frica sa nu dea. Daca nu da, nu primeste ingrijire. Pe de alta parte, s-a creat o obisnuinta echivalenta a unei legi nescrise in virtutea careia pacientul este obisnuit si vrea sa dea spaga. Daca medicul nu accepta peschesul, din principiu si cu bune intentii, acest lucru este tradus de pacient prin temerea ca nu va fi ingrijit bine, ca nu prezinta interes pentru medic.

Totusi, sunt de parere ca sta, mai degraba, in puterea celor care vindeca sa distruga acest cerc vicios in care pacientul si cadrele medicale se invart de zeci de ani. Ei trebuie sa fie radicali: pe de o parte sa nu uite de juramantul lui Hipocrate in baza caruia trebuie sa-si exercite meseria - "sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra", pe de alta parte sa insufle pacientilor incredere, sa le explice ca ingrijirile medicale pe care ei sunt datori sa le ofere pacientilor sunt platite si ca nu intra in sarcina pacientului sa-l plateasca (suplimentar). Nu vorbesc aici despre institutiile medicale private care aplica tarife standard.

Voi explica in continuare cum functioneaza sistemul de sanatate belgian. Am precizat deja ca in Belgia asigurarea de sanatate este obligatorie si ramburseaza in jur de 75% din cheltuielile pacientului. Ce acopera asigurarea medicala obligatorie: consultatiile la medic, medicamentele, kinetoterapeutul, stomatologul, ingrijirile medicale in spital, protezele, revalidarea. In plus, categoriile defavorizate, cei cu venituri mici, au acces la o serie de reduceri. Iata cateva:

Factura maxima. In virtutea acesteia, in momentul in care contributia personala a pacientului in cheltuielile medicale - cca 25% - depaseste, pe an, o anumita limita calculata de casa de asigurari de sanatate, in functie de veniturile anuale ale pacientului, acesta nu trebuie sa mai plateasca absolut nimic; toate cheltuielile sale sunt suportate de casa de asigurari de sanatate.

Sistemul celui de-al treilea contribuabil. In momentul in care pacientul se prezinta la medic sau la spital, plateste doar contributia sa personala (cca 25%). Restul sumei il plateste asiguratorul direct medicului, farmaciei sau spitalului.

Persoanele care primesc ajutor social, pensionarii cu pensii sociale, persoanele prezentand un handicap, minorii straini neinsotiti in Belgia, persoanele invalide, vaduvele, familiile monoparentale, somerii primesc o interventie majorata. Aceasta presupune o reducere mai mare a cheltuielilor de spitalizare, a medicamentelor, a consultatiilor si o reducere de 50% pentru mijloacele de transport in comun.

Dosarul medical global costa 30 de euro pe an, dar este rambursat 100% de casa de asigurari de sanatate; ofera pentru fiecare consultatie medicala o reducere de 30%. Toti pacientii care au un dosar medical global beneficiaza de 30% reducere pentru consultatiile medicale.

Asa se face ca un bypass, operatia MIDCAB, este accesibila nu doar celor cu bani, ci tuturor cetatenilor care au o asigurare medicala obligatorie, adica tuturor cetatenilor peste 25 de ani, aflati legal pe teritoriul Belgiei, care muncesc si tuturor persoanelor aflate in intretinerea unei persoane care munceste. Contributia personala a pacientului se ridica la cateva sute de euro, restul fiind platit de stat prin securitatea sociala.

Este exact de ce are nevoie si Romania. Si ma intreb de ce nu este posibil si la noi ca toti cetatenii, fara deosebire, sa beneficieze de tratamente bune, ce presupun o tehnica avansata? Raspunsul: pentru ca e o chestiune de organizare, de strategie, de investitie si de felul in care iti gestionezi, ca stat, resursele. Dar si de competenta si de integritate.

Asigurarea de sanatate in Romania e ceva ce seamana cu fata saracului cea isteata - nici imbracata, nici dezbracata, nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe langa drum. Doar ca aici nu e vorba de istetime, ci de tragere pe sfoara - exista, dar nu functioneaza pentru ca nu se vrea, nu exista interes. Din incompetenta, din neglijenta, din ticalosie. De ce sa nu se bage banul public si in buzunarul personal, pe principiul romanesc 'dar mie ce-mi iese la treaba asta?'

Daca in Romania sistemul de sanatate ar functiona cum trebuie, probabil ca nu s-ar mai produce nici acest exod enorm al romanilor. Pentru ca una din temerile romanilor din tara, ca si a acelora plecati, intrati in contact cu un mers firesc al lucrurilor, cu un sistem medical bun (pe langa problema locurilor de munca, invatamant, mentalitate paguboasa) este sa ajunga intr-un spital in care, nu numai ca nu sunt bagati in seama daca nu dau spaga, dar se mai si imbolnavesc si mai sunt si tratati ca niste inculpati, in timp ce ei sunt doar suferinzi.

Cine sunt vinovatii pentru acestea? In primul rand conducatorii. Acestia, orbiti de propriile interese si de pozitii sociale, incalciti in tot felul de orgolii si intrigi politice, uita esentialul: ca sunt pusi in fruntea tarii ca sa serveasca interesul si bunastarea cetateanului roman. Dar propria imbogatire ia mintea majoritatii. Astfel se creaza retelele de fii, fiice, nepoti, fini, cumetri care au nevoie de posturi bune ca sa-si umple buzunarele si sa-si mangaie orgoliile. Iar la aceste posturi nu ajung prin studii, talente, competente, ci cu diplome cumparate si cu CV-uri umflate de minciuni.

Cum pot deci acestia gandi un sistem de sanatate care sa functioneze cum trebuie, un sistem performant care sa fie accesibil poporului intreg, de la vladica la opinca? Stim bine ca unde nu e cap, vai de picioare! Dar nu de picioarele lor, ale acelora care fraudeza, ci ale omului de rand. Acesta e cel care plateste oalele sparte. Si totusi, o mare parte din vina e si a lui, a cetateanului de rand: e voba de stampila - stampila pe care acesta o aplica pe buletinul de vot, cand ii sta in putere sa-si aleaga conducatorii!

De aceea, romanul de rand nu-si permite, intr-o Romanie plina de sarlatani la conducere, o operatie cu un robot chirurgical, ajutat fiind de stat, intr-un spital de stat, in care personalul medical sa se comporte profesional si civilizat, in care cearsafurile sa-i fie zilnic schimbate, in care sa i se serveasca mesele la pat. (Nu vorbesc aici de exceptii; tot ce povestesc se intampla in orice spital de stat belgian: camere de unul sau doua paturi - uneori pot fi si trei sau patru - fiecare pat cu televizorul ei. E adevarat insa ca spitalele universitare sunt superdotate d.p.d.v. tehnologic.).

Cetateanului de rand nu-i este permis sa fie emotionat cand profesorul doctor de cel mult patruzeci de ani i se asaza pe pat si ii deseneaza, ca unui copil, robotul chirurgical cu cele patru brate care manuiesc instrumentele medicale si ii explica cu cuvinte simple ce si cum s-a intamplat cu el in timpul operatiei. Fara pretentii - ca de la om la om. Nici nu va trai emotie si enorma recunostinta alaturi de ai sai, pentru faptul ca, dupa ce profesorul doctor s-a spalat pe maini si si-a tras nitel sufletul dupa nici cinci minute de la operatie, acesta i-a sunat familia, el aflandu-se inca sub narcoza. Pentru ca el, pacientul, l-a rugat mult sa nu uite sa-i anunte familia, care asteapta informatii cu sufletul la gura, despre cum a decurs operatia.

Si ditamai profesorul se pune pe povestit la telefon. Toate aceste lucruri le face nepretentios, fara un comportament care sa dea de inteles cat de mare e el si ce paduche nesemnificativ, bolnav e pacientul. Din pacate, aceasta atitudine fireasca, omeneasca, neincorsetata in aroganta si orgolii, este foarte rara in societatea romaneasca, mai ales in institutiile de stat. Oamenii sunt traumatizati de limbajul de lemn, de atitudinea rigida, mustratoare, care ajunge deseori la grosolanie si, pe langa suferinta fizica, aduna umilinta. Nu de multe ori, intimidati de ingamfarea cadrelor sanitare sau a functionarilor publici, oamenii nici nu mai stiu sa explice ce au sau ce vor. Cu regret, o alta meteahna romaneasca.

Dar sa revenim la intrebarea: de ce nu poate beneficia cetateanul roman, din orice patura sociala ar proveni el, de un sistem de sanatate bun si o atitudine profesionala, civilizata? Pentru ca cei care conduc Romania numai la aceste "futilitati" nu se gandesc. Pentru ei, ce e important e propria lor inavutire, iar cetateanul e o chestiune interesanta doar la alegeri, cand poate aduce un vot in favoarea lor. Consecinta: oamenii aleg sa plece din tara lor, constienti fiind ca altfel ar duce o lupta impotriva morilor de vant. Altii raman, angajandu-se intr-un razboi de forte inegale. Pe acestia eu ii numesc idealisti, eroi.

Culmea este ca in marile spitale din lume - Belgia, Germania, Austria, Franta ... Statele Unite ale Americii - lucreaza multi medici de origine romana. In universitatile internationale lucreaza si profesori romani, in institutele de cercetare din strainatate lucreaza numerosi cercetatori romani. Avem in lume muzicieni, actori si pictori. In lume, dar nu acasa, in Romania. Pentru ca Romania le-a declarat fatis ca nu are nevoie de ei. Medicii nostri buni, cercetatorii, ... sunt fugariti.

Dar acolo unde muncesc, o fac la un nivel inalt. De ce in alte tari se poate si acasa nu? Pentru ca alte tari stiu sa-i respecte, sa-i aprecieze, investesc in ei, ii perfectioneaza, ii pun in valoare si ii platesc bine, indiferent de nationalitatea, rasa, etnia, orientarea lor sexuala, etc., pe principiul ca ce e bun e bun. Cei mai multi dintre acestia sunt oameni firesti, lipsiti de ingamfare, oameni care probabil in Romania - culmea! - ar fi luati in bascalie de orice smecher cu tupeu si, scoala vietii'.

Si cum sa poata aprecia un neica-nimeni cu o diploma obtinuta la cine stie ce universitate obscura, care nu stie ce inseamna munca, cocotat in posturi calde cu proptele, un cercetator, un medic, pe oricine care a asudat pentru obtinerea unei diplome, pentru construirea unei cariere solide? Acest efort le este absolut strain, iar de empatie nu poate fi vorba - unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ca sa se poata tine cineva, se folosesc de parghii precum intimidarea, comportamentul grobian, batutul cu pumnul in masa, gluma proasta, aroganta groasa, vorba agresiva, nesimtirea si calcatul in picioare.

In acest mediu, cei care au muncit realmente in viata lor, pentru care bunul simt nu este invatat, ci o consecinta fireasca a educatiei si instruirii lor, o caracteristica a omului serios si integru sau a intelectualului fin, a omului de spirit, cult, se sufoca. Nu se pot descurca pentru ca pentru ei contactul cu acesti parveniti lipsiti de verticalitate inseamna otrava. Asadar pleaca, lasand locul spoitilor intelectual si caracterelor slabe, sclavi ai banilor si vantori de pozitii.

Deci: tu pe cine pui stampila?

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5496 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor