Un șir recent de accidente misterioase la fabricile de armament din SUA și Marea Britanie care au produs arme și echipamente pentru forțele ucrainene ce se apără în fața armatei lui Putin a...
Elogiu mediocritatii politice
Vineri, 04 Decembrie 2020, ora 14:05
3487 citiri
Faptul ca n-am pe cine vota nu ma face sa fiu dezamagit de Romania. Multe merg prost si prea multi tampiti sunt prea vizibili de prea multa vreme, fara indoiala. Dar nu stiu de unde ideea asta ca e posibil ca toate sa mearga bine si sa nu avem de ce ne plange si asta ar fi idealul nostru national: un fel de Paradis pe Pamant.
In realitate cand toate merg prea bine, prea mult timp, mai degraba urmeaza prapadul. Ma uit zilele astea la marile natiuni care erau Marea Britanie si SUA si spun cu mana pe inima ca ma simt mai norocos sa traiesc in tara lui Dancila, Dragnea, Iohannis si Sica, decat in distopia progresista occidentala, nascuta exact din prea mult bine.
Dupa o varsta incepi sa pricepi ca raul si binele nu sunt separabile, ca exista o alternanta inevitabila, ca intre zi si noapte, caldura si frig si prea mult bine e intotdeauna urmat de suficient de mult rau. Daca raul nu poate sa-si ia drepturile in lumea de-afara, atunci apare in noi - asta se intampla acum in civilizatia occidentala.
Nici o natiune nu are clasa politica pe care o merita decat daca pronia divina coboara asupra ei in momentele de mare incercare. In rest politicienii sunt peste tot oportunisti si corupti, mincinosi si ipocriti, si asta de cand lumea. Cineva mi-a zis ca textul meu cu votul e foarte descurajant si pesimist. Eu il simt exact pe dos, e poate prima oara cand scap de iluzia tinereasca ca o lume mai buna sta in vointa noastra si daca n-o avem suntem, cumva, de vina. Am fost si eu imbatat de ideea (narcisica la origini) ca prin efortul nostru personal in politica putem produce o politica mai buna. Ca "societatea civila" ar fi adormita si inerta si daca s-ar trezi ar schimba cursul politicii. E o naivitate fara seaman, din pacate exploatata azi de oportunistii cinici ai politicii.
Faptul ca n-am ce vota nu ma deprima, sunt absolut convins ca viitorul nu e in mainile mele, ca atunci cand in joc sunt mase mari de oameni, altceva decat vointa lor personala le conduce. Asa ca epidemia asta de rau in doze mici cu bine in doze si mai mici care poate parea o baltire in mediocritate si lipsa de orizont si care descrie viata in Romania, nu mi se pare deloc deprimanta pentru ca e, pana la urma, generatoarea unei vieti acceptabile. In realitate Romania nu ma impiedica cu nimic sa fiu ce vreau sa fiu si nici sa spun ce cred. E chiar ironic ca aici, astazi, avem mai multa libertate decat cam peste tot in lume, exact pentru ca politica e o suma de mediocritati interesate de lucruri meschine si nu preocupata
sa ne construiasca tuturor un viitor mai bun.
Faptul ca politicienii nostri habar n-au care e binele comun e de fapt o mare usurare - istoria arata limpede ca cele mai mari catastrofe nationale au loc exact cand politicienii stiu care e binele comun si vor sa-l realizeze cu orice pret. Am scris eu multe despre Iohannis dar in sinea mea ii vad limitarile mai degraba ca o binecuvantare. Nu mediocritatea politicienilor ne impiedica pe fiecare sa fim mai buni in ce suntem si unii cu altii. Sigur, administratia defecta ne tracaseaza, spagareala fara sfarsit ne revolta dar, pe bune, ce treaba au astea cu ce vrem noi sa facem in viata? Sunt o multime de oameni extraordinari in tara asta pe care mediocritatea politica nu i-a impiedicat deloc sa-si implineasca vocatia. As spune chiar ca miracolul economic romanesc (e un mic miracol ce s-a intamplat in ultimii 15 ani) e dovada ca neajunsurile balcanismului, mediocritatii si coruptiei romanesti sunt, de fapt, minore.
Nu cumva, in spatele enervarii asteia isterice pe "politic", in spatele lamentarile nesfarsite despre halul in care e tara asta ("nu ne mai facem bine odata" e cea mai iritanta fraza pe care o citesc de ceva vreme) sta iluzia unui lider luminat care sa ne conduca pe drumul cel bun si care sa ne arate cum sa construim o tara mai buna? ("o tara ca afara", nu?) Si nu cumva, in spatele iluziei asteia sta convingerea ca responsabilitatea pentru viata noastra nu ne apartine? Ca vina esecului nostru personal de moment nu e in noi ci in "ceilalti"? Si ca atunci cand votam "ce trebuie" delegam responsabilitatea pentru binele din viata noastra catre politicieni? (De asta suntem si atat de dezamagiti de ei, pentru ca i-am investit, inconstient, cu misiunea sa ne salveze).
Fiecare om are micul lui razboi personal de dus cu sine si doar in asta sta cheia implinirii lui. Lumea, natiunea si politica sunt doar un fundal care da un sens mai profund efortului personal, atata vreme cat nu apare o clasa politica care crede prea tare ca detine adevarul binelui comun si incearca sa te schimbe sa te potrivesti cu fundalul. Atunci fundalul te striveste, te devora, te calca in picioare. Asadar sunt multumit sa traiesc in Romania, in tara mediocritatii politice fara sfarsit. Ar trebui sa fiti si voi. Mergeti la vot sau stati acasa, lucrurile oricum vor merge pe drumul lor. Fiti in schimb recunoscatori pentru mediocritatea liderilor nostri, asta va da oportunitatea de a deveni ce vreti sa fiti fara sa va oblige ei sa fiti ceva. Sigur, asta ne obliga si sa realizam ca esecurile noastre personale nu sunt ale lor ci ale noastre. E un pret mic pentru o libertate veritabila.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Prețul aluminiului, nichelului şi cuprului a crescut la London Metal Exchange (LME), după ce Statele Unite şi Regatul Unit au interzis importul acestor metale de origine rusă, în cadrul...
Comentarii
Adaugă primul comentariu
Parteneri Ziare.Com
TelekomSport.ro
Top stiri din Politic
