De fapt, ce presedinte ne dorim? (Opinii)

Ne invartim si ne sucim intrebandu-ne ce candidat la presedintie ar vrea poporul. Pe dreapta doritori sunt, Slava Domnului!, mai urechisti sau cu certa vocatie, cu ambitii declarate mai demult sau recente. Oferta bogata.

Pe stanga, Victor Ponta pare mai degraba preocupat sa gaseasca eschive decat sa faca pasul inainte. Desi e lider in sondaje, sta mai prost decat statea oricare alt candidat PSD inainte de turul I. Si se stie ca PSD da cam tot ce are si ce poate in turul intai, capacitatea candidatului social-democrat de a colecta in turul al doilea fiind foarte mica, tocmai pentru ca stanga este deja grupata si se bazeaza pe un electorat foarte disciplinat, adesea captiv.

Fapt este ca pentru prima data in ultimii 25 de ani, cu 3 luni si ceva inainte de alegeri, nu cunoastem candidatii, cu vreo doua exceptii.

Dar ce o vrea electoratul? Ce tip de presedinte isi doreste? Am auzit o multitudine de raspunsuri, in functie de simpatia celui intrebat. Am observat ca exista si un fenomen Facebook care da tendinta de a considera ca impartasirea opiniilor proprii in grupul de prieteni inseamna o validare generala, de parca Romania ar trai pe Facebook.

Am vazut recent un sondaj care facea o ierahizare a sefilor statului roman din ultimii 50 de ani - cine se potriveste cel mai bine profilului de presedinte? Aproape un sfert, 24,7%, a raspuns Ceausescu. Pe locul al doilea, cu 19,1%, se afla Ion Iliescu. Traian Basescu are 14,2%, iar Emil Constantinescu 9,7%.

Ma tem ca aceasta este poza Romaniei profunde, reale, indiferent cat de dramatica poata sa para ea multora.

Ce concluzii pot fi trase din acest clasament?

In primul rand, ca romanii nu se omoara cu democratia, iar totalitarismul nu este lucrul de care se tem cel mai tare. Faptul ca un dictator ca Nicolae Ceausescu este considerat in continuare de un sfert dintre romani drept presedintele cel mai aproape de ideal cuantifica esecul experimentului democratic in Romania.

Ba mai mult, as spune ca arata o atractie a unei mari parti dintre romani catre autoritarism. Acestia resimt nevoia, chiar nemarturisita explicit, de a se afla pe mana unui tatuc. Mai bun, mai rau, dar care in mod cert sa le poarte de grija.

Pentru un sfert dintre romani Ceausescu nu inseamna, iata, in primul rand teroare, foame si frig, ci securitatea locului de munca, un anumit tip de egalitarism, cel putin aparent, si ordine, o anumita predictibilitate a vietii care sa implice cat mai putin decizia proprie, adaptarea si competitia.

Daca adunam la procentele lui Ceausescu pe cele ale lui Ion Iliescu, avem mai mult decat nostalgia paternalismului. Procentele insumate arata cat de importanta este tema statului de drept si a justitiei pentru o mare parte din electorat.

Ne place sa credem ca romanii sunt foarte interesati de integritate. Ma tem ca, in mod real, nu e interesata decat o minoritate, poate mai vocala, mai vizibila, mai educata, dar o minoritate.

Restul functioneaza pe principiul pe care l-am auzit formulat plastic "sa fure, dar sa dea si la amarasteni", adica modelul pe care l-a patronat si Ion Iliescu, sau sunt indiferenti.

Mineriade, justitie incatusata, imunitatea politicienilor? Veti spune ca s-au castigat cu ele alegerile in 2004. Doar partial. In mare masura votul acela a fost o reactie adversa la aroganta pe care incepuse sa o arate PSD iesind din invatatura neocomunista a lui Ion Iliescu, de pastrare a aparentelor egalitarismului.

Infrangerea PSD de atunci a fost mai mult pretul ostentatiei decat al coruptiei in sine.

Iar faptul ca singurul intelectual autentic si reprezentnat al societatii civile, Emil Constantinescu, se plaseaza pe ultimul loc cu un scor foarte modest spune si el multe.

Nu cred ca mandatul lui Emil Constantinescu, evaluat realist, a fost atat de slab. Pana la urma, integrarea euroatlantica a Romaniei a inceput atunci, iar in ultimul an al mandatului lui Emil Constantinescu, premierul Isarescu a reusit sa puna economia pe crestere si, mai important, pe un trend pe care Adrian Nastase nu a trebuit decat sa il urmeze apoi.

Dar Emil Constantinescu reflecta soarta independentului in politica romaneasca. Arata ce se intampla cu un presedinte care nu are in spate si, esential, nu are putere asupra unei forte politice consistente.

Noua ne place sa ne jucam cu ideea independentului, ne plac eroii antisistem, ne place sa vedem in societatea civila cel mai mare si mai important partid al Romaniei. Fals. Functia prezidentiala este una eminamente politica, pentru care este nevoie de un om politic puternic, cu o sustinere politica consistenta. Altfel devine irelevant si-l mananca sistemul cu papuci cu tot.

Si cred ca oamenii inteleg acest lucru chiar daca multi nu il pot conceptualiza. Admiram intelectualii, ii aplaudam si ii incurajam, dar de votat sunt votati tot oamenii politici. Si asa si este normal sa fie, de fapt.

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...

Verdictul lui Ciolacu în privința medicului Cîrstoiu: ”Nu poate merge înainte ca fiind candidat al coaliției”

Premierul Marcel Ciolacu a delcarat, vineri, că până când doctorul Cîrstoiu nu va explica toate aspectele apărute în spaţiul public, dânsul nu poate merge înainte ca fiind candidat al...