Vazand avalansa penala care va redesena probabil scena politica a Romaniei si gandindu-ne la ce ar trebui si ce ar putea sa ia locul lumii care se prabuseste sub loviturile DNA, ar trebui cred sa ne punem o intrebare: putem spera la o clasa politica, la conducatori mai buni decat societatea pe care ei o reprezinta?
Eu cred ca nu. Pana la urma, oricat de detestabili ni s-ar parea, oamenii acestia "dezbracati" moral si penal in toata splendoarea lor de procurori nu sunt o armata de ocupatie. Puterea lor este construita in cele mai multe dintre cazuri pe vot popular, pe validare electorala. Au fost votati, unii dintre ei chiar in mod repetat. Votul acesta le-a dat puterea sa faca ceea ce au facut.
Sunt, exact asa cum ii vedem, expresia unei parti a societatii romanesti, nu stiu daca majoritara, dar in orice caz aceea mai disciplinata, aceea care scrutin de scurtin se duce si pune in urna biletul stampilat.
Problema fundamentala nu cred ca este, asadar, ca avem o clasa politica extrem de corupta. Iata ca pe ea incepe sa o curete Justitia. Problema este ce o sa valideze in loc votul popular, in functie de care criterii va fi el exprimat.
Din pacate, eu consider ca realitatea este ca n-am fi ajuns unde suntem daca n-am fi fost o societate cu mult prea toleranta la coruptie. Mentalitatea "sa fure, dar sa dea si la amarasteni" a condus pana acum jocul politic.
Nu cred ca trebuie sa fii un Einstein ca sa iti pui intrebarea de unde vin banii pentru galetile, malaiul, uleiul, patura sau mai stiu eu ce cadou electoral primesti in campanie. Isi imagineaza cineva ca politicianul candidat isi rupe de la gura ca sa il dea? Ca e din banii lui munciti cu sudoare?
Nu cred ca gradul de naivitate poate fi asa de mare si ca nu exista macar banuiala ca e vorba tot despre bani publici, intr-un fel sau altul, drenati de la buget prin tot felul de inginerii pe care le putem numi generic "furt". Mai ales ca acest cuvant e pe buzele tuturor daca-i intrebi despre clasa politica.
Mai toate alegerile de pana acum au validat penali pe banda rulanta. Oameni cu dosare grele, despre matrapazlacurile carora au curs rauri de cerneala, au fost votati cu doua maini. Localnicii stiu ce face primarul, ce face presedintele de CJ, care a cui firma e.
De la Bucuresti itele pot fi surprinzatoare, dar la fata locului complicitatile si lantul influentei sunt la vedere. Oamenii le cunosc si, imi pare rau, le valideaza cu votul lor. Cu el a fost mai mereu sanctionat egoismul de a nu imparti, nu furtul.
Asadar, indiferent din ce bani e obtinuta si care e pretul ei real, orice galeata e buna, nu-i asa? Ca asa ajunge furtul si la "amarasteni".
Si nu trebuie cred sa fii Einstein ca sa iti pui intrebarea de ce bataia pe functii de toate felurile, de la ministru, pana la sef de regie sau companie de stat, e ca la Rovine, in conditiile in care lefurile oficiale nu sunt spectaculoase.
Chiar asa de tentant sa fie la nivelul acela al pretentiilor un salariu de ministru de vreo 4.000 de lei incat sa merite atat de multa osteneala? Poate daca ne uitam atent la ce scrie in dosare despre ministri, despre presedinti de CJ si primari acuzati de coruptie, poate vom intelege mai bine miza bataliei pentru functii.
Justitia rezolva acum o parte a problemei. Esentiala, desigur. Sparge sistemul. Dar ce va fi asezat in locul acestui sistem tot cu vot popular va fi asezat. Ca asta-i regula. Dupa tot ce vedem in aceste zile si ce vom mai vedea, sunt ferm convinsa, oare tot asa vom vota si de acum inainte? Oare intrebarile cheie, de bun simt in opinia mea, vor fi in continuare eludate de dragul galetii?
Daca da, imi pare rau, ne meritam soarta. Oricate parchete anticoruptie vom infiinta, tot nu vom avea o soarta mai buna daca in locul hotilor cazuti vor aseza alti hoti. N-am fi ajuns aici daca eram noi insine exigenti si corecti. Dar macar de-acum inainte ar trebui sa fim lecuiti. Daca nu, cum spuneam, ceea ce avem este exact ceea ce meritam.