Romania Europeana a rezistat. Singurul lucru concret pe care poate sa il ofere Presedintele este Stilul sau Interviu

"Marea majoritate a promisiunilor din programele electorale ale candidatilor la Presedintie sunt, de fapt, niste deziderate care tin de activitatea Guvernului si de vointa legislativa a Parlamentului. Singurul lucru concret pe care poate sa il ofere Presedintele este Stilul sau. Dar stilul este esential", spune Valentin Naumescu.

Mai sunt 10 zile pana la turul intai al alegerilor prezidentiale, prilej cu care l-am invitat pe Valentin Naumescu, presedintele Asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (ICDE), sa ne vorbeasca despre atributiile si responsabilitatile presedintelui Romaniei, dar si despre implinirile si neimplinirile celor patru sefi de stat pe care i-am avut dupa 1989.

"Este nevoie de timp, de multi ani, pentru a 'creste' public un Presedinte al republicii. Ca sa stim exact despre cine este vorba, cu partile bune si mai putin bune (...) Presedintele poate deveni 'factorul declansator in actiunea de reforma a statului'. Presedintele are de partea sa Cuvantul, atitudinea publica si, cel mai probabil, natiunea care l-a votat", spune Valentin Naumescu in interviul acordat Ziare.com.

Dupa 1989, Romania a avut patru presedinti: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu si Klaus Iohannis. Spuneti-ne mai intai cum ati caracteriza activitatea primilor trei. Ce fel de sefi de stat au fost?

Presedintii pe care i-am avut pana acum la Palatul Cotroceni au exprimat, prin chintesenta mandatelor lor, insesi marile capitole de istorie politica ale Romaniei postcomuniste. Cu alte cuvinte, 30 de ani de istorie agitata, citita in diagonala pe profilurile politico-intelectuale ale presedintilor republicii, cu bunele si cu relele fiecaruia dintre ei.

Mandatele lui Ion Iliescu (1989-1996 si 2000-2004) au reprezentat esentialmente teama de schimbare profunda, frana continua pusa in calea unei dinamici accelerate a societatii romanesti, dar mai ales protejarea politica, legislativa, administrativa si economica a intereselor celor care alcatuisera esaloanele doi si trei ale fostului regim comunist si care au compus ulterior baza de putere a regimului Iliescu "de la orase si sate".

Este perioada in care industria Romaniei a fost practic devalizata si s-au facut cele mai mari averi prin coruptie si prin exploatarea proprietatii de stat. Ca puncte pozitive: evitarea unui scenariu exploziv de tipul Iugoslaviei (au existat semne amenintatoare in acest sens, in martie 1990, la Targu Mures), dar si (surprinzator pentru un fost activist comunist, educat la Moscova in regimul lui Stalin!) acceptarea noii directii strategice pro-occidentale pe care trebuia sa evolueze tara, astfel ca Romania a devenit stat membru al NATO si a finalizat negocierile de aderare la UE exact in 2004, adica in ultimul an al presedintiei d-lui Ion Iliescu.

Mandatul d-lui Emil Constantinescu (1996-2000) a insemnat prima deschidere majora spre Occident, dar a adus totodata haosul si deziluziile legate de guvernarea asumata de Conventia Democratica din Romania (CDR), o alianta promitatoare la vremea respectiva pentru tanara generatie, a partidelor istorice democratice, in principal PNTCD si PNL.

Politica idealista a murit practic in timpul mandatului d-lui Emil Constantinescu, inecata in scandaluri, crize si figuri politice total impopulare. Ca realizare notabila, obtinerea schimbarii atitudinii Vestului fata de Romania, dupa lunga reticenta din primul mandat al d-lui Ion Iliescu.

In iulie 1997, vizita presedintelui american Bill Clinton la Bucuresti avea ca rezultat Parteneriatul Strategic SUA-Romania, iar in mai 1999 premierul britanic Tony Blair anunta in Parlamentul de la Bucuresti ca Romania va fi invitata sa inceapa negocierile de aderare la UE, ceea ce s-a intamplat la finalul aceluiasi an.

Deceniul d-lui Traian Basescu (2004-2014) a adus consolidarea apartenentei Romaniei la spatiul strategic occidental (aderarea la UE in 2007, acordurile cu SUA privind bazele militare americane din Romania si amplasarea scutului antiracheta la Deveselu), inceputul luptei autentice impotriva coruptiei (nu a celei mimate de pana atunci), dar si grave crize politice interne, care au divizat profund societatea, cauzate de conflictele dure pe care le-a avut cu premierii Tariceanu si Ponta, unele poate inevitabile, altele provocate gratuit.

Dl Basescu a constituit totodata cea mai crunta deziluzie post-mandat a unui presedinte al Romaniei, poate si pentru ca nu a putut sa se opreasca la timp si sa paraseasca viata politica la incheierea mandatelor de la Cotroceni, asa cum au facut predecesorii sai.

Klaus Iohannis a castigat alegerile prezidentiale din 2014 cu sloganul "Romania lucrului bine facut". Daca analizam programul sau prezidential de acum 5 ani si declaratiile de atunci, cate dintre promisiuni au fost indeplinite?

Mandatul d-lui Klaus Iohannis (2014-2019) a insemnat cea mai importanta schimbare stilistica a conceptului de presedinte al Romaniei si totodata primul presedinte 100% european al tarii, ca prestanta, atitudine, abilitati lingvistice, respect in Consiliul European sau la nivelul NATO, respectiv raportare la limitele atributiilor constitutionale.

Astazi, romanii nu mai au niciun complex privind sau ascultand sefii de state occidentali si pe presedintele Romaniei. Schimbarea nu a fost insa semnificativa si din perspectiva onorarii promisiunilor electorale din 2014, dar sunt doua motive puternice - pe de o parte, dl Iohannis a fost singurul presedinte al Romaniei care nu a avut niciodata majoritatea parlamentara de partea lui, cel putin in primul mandat (nici macar in timpul Guvernului Ciolos), iar pe de alta parte consilierii care scriu programele electorale ale candidatilor la presedintie fac aceeasi greseala de 30 de ani incoace, din dorinta de a nu se prezenta in campanie cu oferte considerate prea sumare, prea discrete sau prea modeste - ii adauga candidatului promisiuni care nu tin de functia prezidentiala! S-a intamplat asa din 1990 incoace si vedem asta si acum, la toti candidatii.

"Romania lucrului bine facut" nu era, de fapt, o adevarata viziune prezidentiala, pentru simplul motiv ca Presedintele "nu face lucruri", ci eventual o viziune de primar ardelean serios si destoinic, care repara drumurile.

Daca privim strict, ad litteram, spre programul electoral din 2014, inclusiv mandatul dlui Iohannis tot o dezamagire a fost, pentru ca Romania nu este astazi tara lucrului bine facut (in majoritatea aspectelor) si nici nu putea fi altfel, in raport cu ceea ce poate sa faca un presedinte din punct de vedere constitutional si legislativ.

Aceasta dezamagire permanenta fata de realizarile presedintilor provine din faptul ca in Romania programele electorale ale candidatilor la presedintie se scriu gresit, cu totul si cu totul nerealist si exagerat ca promisiuni angajate de un viitor presedinte.

Motivul acestei inadecvari il constituie discrepanta uriasa existenta intre asteptarile prea mari, derivate din alegerea Presedintelui prin vot universal direct, si atributiile sale reduse.

Cu alte cuvinte, opinia mea este ca acordam o atentie mult prea mare alegerilor prezidentiale (pentru ca sunt personalizate si fiecare poate sa spuna de cine ii place si de cine nu) in comparatie cu alegerile parlamentare, infinit mai relevante pentru evolutia politica si economica viitoare a Romaniei.

Pentru a pune de acord asteptarile populare legate de rolul Presedintelui cu atributiile sale constitutionale si legislative, cinstit ar fi ori sa ii crestem Presedintelui prerogativele executive, ori pur si simplu sa renuntam la alegerea prin vot popular a Presedintelui republicii, trecand astfel la o republica parlamentara pura, de tipul Germaniei, Italiei sau Ungariei.

Personal, as opta totusi pentru prima varianta, adica pentru intarirea atributiilor prezidentiale la nivelul celor din alte republici semi-prezidentiale, macar ale Poloniei, daca nu ale Frantei.

Asa cum am spus anterior, marea schimbare in cazul dlui Klaus Iohannis a fost stilistica, si nu e putin sa schimbi imaginea asupra modului de a fi al presedintelui republicii. Nici tatuc, nici savantul care ne scufunda in haos, nici marinarul scandalagiu, ci o aparitie decenta, politicoasa, occidentala in toate formele ei de expresie, chiar mai europeana si mai civilizata decat se pare ca si-au dorit sau erau pregatiti sa vada inclusiv o parte din sustinatorii sai initiali (nu mai vorbim de cei din partea politica opusa), incremeniti in fenotipul "razboinicului petrecaret" din ultimii 10 ani, pe care natiunea il vedea si auzea in tot felul de ipostaze, sunand si intrand in direct la emisiuni nocturne de televiziune, dansand la botezuri si nunti, sau la terasele de pe litoral, band sprit cot la cot cu dl Gigi Becali si apoi conducand masina etc.

De la modelul cenusiu al comunistului reformat Iliescu sau modelul vulgar Basescu la modelul european Iohannis, Romania a facut un salt istoric si de civilizatie politica de cel putin o jumatate de secol, ajungand, in sfarsit, din Balcanii paternalisti sau isterici ai secolului trecut in Europa Centrala a secolului XXI.

Sugestia mea pentru viitor ar fi sa privim spre Presedintele Romaniei, oricare ar fi acesta, ca spre un stil de reprezentare politica externa si interna a statului roman si de comportament public, nu ca spre un program electoral in sens executiv, pentru ca altminteri ar fi inutil, in conditiile actualului cadru constitutional si legislativ. Adevaratul program electoral al Presedintelui este stilul sau.

"Eu sunt dispus sa fac, dar singur se poate face cat am facut in ultimii 5 ani. Atat, niciun pic mai mult", s-a justificat Klaus Iohannis in ziua in care si-a depus la BEC candidatura pentru un nou mandat de presedinte al Romaniei. Sunteti de aceeasi parere sau credeti ca putea face mai mult?

Da, intotdeauna poti face lucrurile mai bine sau poti fi mai atent la oamenii din jurul tau. Intotdeauna un presedinte trebuie sa se gandeasca la faptul ca cinci ani trec repede si vine vremea bilantului.

Mi s-a parut ca in primii ani s-a proiectat cam prea detasat de ce se intampla in jur, de "micile" noastre probleme si asteptari, ale cetatenilor, ca a fost prea "rege" in sens politic, prea sus, prea in nori, chiar si pentru un presedinte cu foarte putine atributii executive, asa cum avem noi.

Totusi, prerogativa de a vorbi, Cuvantul adica, atitudinea activa si pozitionarile relevante, interventiile publice ferme in momente cheie, toate acestea nu i le putea lua nimeni Presedintelui, nicio lege votata de PSD-ALDE-UDMR.

Aceasta prerogativa i-a fost asadar la indemana, dl Iohannis a avut-o tot timpul la dispozitie, chiar daca nu a folosit-o intotdeauna la maximul ei potential.

Eu nu sunt de parere ca trebuia sa ignore deciziile Curtii Constitutionale, asa cum i s-a reprosat uneori, de exemplu, in cazul revocarii d-nei Kovesi. O greseala politica a Guvernului, majoritatii parlamentare sau CCR nu se repara printr-o alta greseala, daca vrem sa ramanem intr-adevar in cultura democratica europeana. Nu ne doream, desigur, sa intram intr-o spirala a agresivitatii politice si abuzurilor de putere.

Exista teoretic si varianta revolutiei, a nesupunerii si nerespectarii deciziilor CCR, Guvernului sau Parlamentului, a violentelor in strada, a "incendierii" Guvernului sau Parlamentului, dar nu cred ca ne doream cu adevarat o Revolutie in Romania, la 12 ani de la aderarea la UE. Ne-ar fi aruncat cu 20-30 de ani in urma, la nivelul Ucrainei, probabil.

Este mult mai bine ca se iese, iata, din criza guvernarii corupte, abuzive si falimentare a PSD prin mijloace constitutionale, prin instrumentele statului de drept si ale democratiei. Romania Europeana a rezistat.

Rezilienta societatii civile si a Justitiei in fata atacului PSD este un semn bun, de maturizare a tarii. Comunicarea interna cred insa ca putea fi mai buna, dupa 2014, nu numai acum, in 2019, inaintea campaniei electorale. Si nu ma refer la "comunicare interna" in sensul populismului desantat sau in sensul agresiv si grobian al predecesorului sau, ci la comunicare pentru a arata ca Presedintele exista, ca este intotdeauna acolo, atent, lucid, vigilent, de partea interesului public, dedicat in permanenta acestui interes, sacrificandu-si confortul personal si familial si, daca e cazul, chiar vacantele.

Pare putin, dar nu e deloc putin! Din cuvinte bine rostite si bine dozate, la momentul potrivit, se poate face foarte mult. Ceea ce dl. Iohannis a inteles, se pare, abia in a doua jumatate a mandatului, dupa Ordonanta 13 a PSD din ianuarie 2017. Dar PSD avea majoritatea parlamentara, deci puterea, inca din decembrie 2014, de la momentul investirii presedintelui.

La aceste alegeri, Klaus Iohannis are sloganul "Impreuna pentru Romania normala". E un fel de a recunoaste indirect ca primul sau mandat a fost un esec? Cum vi se pare noul program prezidential, comparativ cu primul?

Programul este bine scris. Se vede ca este lucrat atent, slefuit, consiliat si elaborat de oameni pregatiti. Dar revin asupra ideii de mai devreme, cred ca ne uitam prea mult la aceste programe electorale ale candidatilor la presedintie, nimic altceva decat niste vorbe fin mestesugite asezate pe hartie, in conditiile in care presedintele nu face mai nimic din ceea ce se mentioneaza acolo, pe buna dreptate, ca fiind teme importante pentru Romania. Este valabil si pentru alti candidati.

Toti vor sa arate ca fac si dreg, in loc sa ne spuna, simplu, cum vor fi ei, cum se vor comporta in relatia cu Guvernul, Parlamentul, Justitia sau societatea. Vor fi oare minimalisti, discreti, "aristocrati", ceremoniali, sau, dimpotriva, interventionisti, galagiosi, populisti, cu casca pe cap la santierul de la autostrada sau cu cizmele de cauciuc la inundatii, vor aparea doar in momente de criza sau doar la ocazii solemne la Academie, vor fi glumeti, ubiquitari si apropiati de omul simplu sau sobri si "imperiali", vor fi sfatosi sau retinuti, vor fi toata ziua la televizor sau vor fi prezente rare si pretioase, vor vorbi in cuvinte tari, care sa faca titluri mari in presa, sau in fraze soft si discrete care sa nu iasa in evidenta, vor fi "savanti", "filosofi", "predicatori", "moralisti" sau mediatori neutri intre optiunile divergente ale societatii? Toti ne lasa pe noi sa ghicim.

In schimb, aflam altceva cu privire la prioritatile viitorilor presedinti. Dau cateva exemple, la intamplare, din programul amintit de dvs. - modernizarea institutiilor statului, debirocratizarea, reforma administratiei publice, descentralizarea, reforma educatiei, a sistemului de sanatate etc.

Chiar face Presedintele Romaniei lucrurile acestea? Evident ca nu, asa cum nu le-a facut nici in precedentul mandat, pentru ca nu depind de el. Marea majoritate a promisiunilor din programele electorale ale candidatilor la Presedintie sunt, de fapt, niste deziderate care tin de activitatea Guvernului si de vointa legislativa a Parlamentului.

Singurul lucru concret pe care poate sa il ofere Presedintele este Stilul sau. Dar stilul este esential, pentru ca Presedintele poate fi sau nu un factor de influenta benefica, un agent de catalizare a unor procese politice, societale, culturale etc. care sa mobilizeze energii pozitive, sa inspire, sa aiba autoritate morala si sa dea incredere, sa formuleze o directie de actiune pentru puterile statului si sa transmita un anumit suflu societatii.

Sau dimpotriva, sa aduca pe scena un stil confuz ori dezagrabil, care nu numai ca nu ajuta cu nimic si nu aduce valoare adaugata, dar mai poate si incurca pe deasupra. In mod paradoxal, desi stilul de a fi si de a se comporta in spatiul public este singurul instrument de lucru important al Presedintelui, niciun candidat nu se refera la acest aspect, toti preferand sa ne vorbeasca inutil si sa ne spuna viziunea lor despre politici publice in educatie, sanatate, justitie, administratie publica, infrastructura etc., adica despre ceea ce nu face Presedintele.

In alte programe electorale, am vazut chiar "reinnnoirea cailor ferate." Pai asta face Presedintele?! Ma tem ca se face astfel o confuzie grava intre un eventual program electoral al unui candidat la functia de presedinte si ce anume ar dori candidatul respectiv sa faca Guvernul. Un fel de wishful thinking. Nimic despre tipul de comportament in relatia cu puterile statului si cu societatea.

Din fericire, insa, in cazul Presedintelui Iohnnis, pentru ca despre domnia sa m-ati intrebat, stilul este deja cunoscut si nu ne va oferi surprize, daca va fi sa continue la Palatul Cotroceni.

Despre ceilalti stim insa foarte putine lucruri in legatura cu modelul de presedinte pe care si-l asuma, iar surprizele pot fi mari, mai ales cand candidatii apar "de nicaieri", nevand un parcurs cunoscut la nivelul societatii macar in ultimii 10-20 de ani, nefiind validati anterior (adica sa fie apreciati) profesional sau in exercitiul unei functii publice.

Un presedinte de tara nu apare din "spuma marii", din rezerva de cadre necunoscute publicului a unui partid sau altul. Vedem ca unii dintre cei propulsati brusc de partid la niveluri politice inalte nici nu stiu sa vorbeasca in mod corect limba romana. Si de aceea este nevoie de timp, de multi ani, pentru a "creste" public un Presedinte al republicii. Ca sa stim exact despre cine este vorba, cu partile bune si mai putin bune.

Au trecut 30 de ani de la Revolutie. Ce asteptari ar trebui sa avem de la viitorul presedinte al Romaniei moderne, europene, indiferent cum se va numi el, in contextul geopolitic actual? Cum ar putea un presedinte sa fie "factorul declansator in actiunea de reforma a statului", asa cum se arata in Scrisoarea deschisa adresata candidatilor la presedintia Romaniei dupa dezbaterea organizata de ICDE?

Eu vad ideea cu "Romania normala" mai degraba ca o sugestie a stilului de presedinte pe care il proiecteaza dnul Iohannis in contextul democratiilor parlamentare europene.

Probabil, doreste sa ne indice la ce sa ne asteptam din perspectiva actiunii Presedintelui Romaniei in relatia cu institutiile si societatea. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Fara excese intr-o parte sau alta, fara accente isterice, fara eroisme dincolo de limitele Constitutiei, fara tonuri radicale.

Sigur, nu tuturor le place ideea unui astfel de presedinte la locul lui, unii considera ca este prea putin in situatia de rezistenta eroica impotriva abuzurilor PSD in care s-a aflat Romania Europeana in ultimii trei ani, dar cred ca formula propusa este cel putin sincera si destul de transparenta.

Daca lucrurile vor decurge conform "planului", iar Opozitia actuala va face majoritatea in Parlament si apoi Guvernul, cred ca presedintele Iohannis va interveni putin si rar in activitatea Guvernului, mai ales daca lucrurile vor merge bine in planul guvernarii. Este intelesul pe care il dau eu "Romaniei normale", in sens atitudinal, civilizational, de cultura democratica europeana.

Scrisoarea think tankului ICDE, "Scrisoarea de la Cluj" sau "scrisoarea celor 20 de experti" cum a mai fost denumita in presa, spune in esenta asa: Cunoastem atributiile constitutionale si legislative restranse ale Presedintelui, dar asteptam mai mult de la Presedintele Romaniei in urmatorul mandat, fiindca prin autoritatea investirii sale de catre popor, prin vot universal, Presedintele poate deveni "factorul declansator in actiunea de reforma a statului".

Presedintele are de partea sa Cuvantul, atitudinea publica si, cel mai probabil, natiunea care l-a votat. Folosirea mai eficienta a acestor parghii care pot parea simbolice, fara prea multa putere executiva, este ceea ce au cerut expertii ICDE.

Bineinteles, specialistii care au participat la dezbaterea publica din 5 octombrie, de la universitatea din Cluj, stiu foarte bine ca "actiunea de reforma a statului" este pusa in aplicare de un guvern, acesta din urma fiind sustinut de o majoritate parlamentara.

Daca PSD castiga din nou alegerile parlamentare, nimic din punctele enuntate in programele electorale ale candidatilor de orientare liberala pro-europeana nu se va aplica.

Toate programele candidatilor din zona optiunii Romania Europeana au, de fapt, in vedere un guvern de aceeasi optiune cu presedintele, care sa faca efectiv lucrurile spuse acolo. Fara castigarea alegerilor parlamentare si formarea unei coalitii articulate, coerente si stabile PNL-USR-PLUS, la nivel central si local, Presedintele Romaniei nu va putea schimba modul de administrare a tarii, indiferent cat de mestesugite si atragatoare vor fi fiind brosurile electorale pe care le primim in aceste zile, din partea dnilor Iohannis, Barna sau Paleologu.

Asta este ceea ce nu se spune in aceasta campanie.

Cei mai influenți zece europarlamentari români. Cu cât sunt plătiți și care dintre ei candidează din nou FOTO

După alegerile europarlamentare din 9 iunie, România va avea în continuare treizeci și trei de reprezentanți în plenul Parlamentului European (PE), dar nu toți se remarcă prin activitatea...

PNL exclude susţinerea lui Piedone la Primăria Capitalei. Ionuț Stroe: "Ar fi cea mai mare greşeală"

Susţinerea lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Capitalei nu este pe agenda de lucru a PNL, susține purtătorul de cuvânt al partidului, Ionuţ Stroe. Întrebat, în emisiunea România...