Pierdut campanie prezidentiala. O declar nula

Unde a ramas campania prezidentiala romaneasca? Niciodata n-a lipsit, ca acum, aproape cu desavarsire. Cine a ascuns-o? Si de ce? Ce-ar scoate la lumina, daca ar fi? Si cu cine ne-ar indemna nevoile democratiei sa votam?

Romania are, iata, un nou guvern. Dar, dupa anii de restauratie, are oare si imperioasa schimbare? Si chiar daca ar avea-o, nu-i trebuie oare si un presedinte care s-o garanteze si s-o promoveze?

Cui foloseste absenta unei campanii electorale demne de acest nume inaintea primului tur al scrutinului prezidential? Favoritului, care e presedintele Iohannis, cu siguranta. Ca si candidatilor principalelor factiuni (oficiala si disidenta) ale partidului-stat, Diaconu si Dancila, cea care si-a dat masura competentei declarand, vai, ca lupta "impotriva unei tari in care sa se regaseasca toti romanii".

Confruntarea directa cu adversarii politici n-ar avea cum sa le convina unor asemenea insi retoric prea putin abili, dar doldora de bubele politice adunate de tustrei in ultimii ani. Prea usor le-ar putea veni contracandidatilor lor sa-i demoleze pe sticla, pe baza de bilant negativ, in vazul unui electorat predispus spre schimbare si protest, cum s-a constatat la alegerile europene.

Absenta campaniei electorale convine de minune si politicienilor partidelor lor. Ii face fericiti pe deputatii si senatorii unei foste majoritati parlamentare imbatranite in rele, care si-au negociat supravietuirea mandatelor lor nefericite, asigurand-o prin tradari, traseism si prelungirea artificiala a duratei vietii unui for legislativ moralmente expirat. In acest scop s-a format o noua majoritate ad-hoc, care a dat nastere unui guvern lipsit de orice consistenta programatica si ideologica, aflat la cheremul unor majoritati la fel de miscatoare precum nisipurile care inghit oameni, cai, ostiri si tari intregi.

Precum si viitorul unor natiuni ce nu-si apara eficient democratia. Ce se poate spera de la un astfel de executiv? Mai nimic, in afara de a se lasa santajat si de a pune, deci, batista pe tambal.

Dar tacerea mormantala acolo unde e nevoie de o dezbatere vie si absenta campaniei electorale intr-o tara care si-a demontat sensibil in anii uselisto-pesedisti democratia si statul de drept, nu e doar opera unor partide si candidati, oricat de proemeninti ar fi. Si oricat de obscuri li s-ar parea rivalii. Ambele se datoreaza in buna masura si corolarului poate cel mai regretabil al degradarii peisajului democratic al unei tari. E vorba de nivelarea presei audiovizuale. E vorba de arondarea televiziunilor, care se ocupa mai degraba cu interogarea si anchetarea inchizitoriala a unor persoane particulare, initiatoare ale constructiei unui spital pentru copii bolnavi de cancer, decat sa-i puna pe jar pe politicienii care devalizeaza banul public sustinand frauda unor proiecte de o insolenta scumpete.

Lor li se adauga amortirea reflexelor politice ale unei ample parti a natiunii, accelerata de inselatorul sentiment de siguranta iscat de prabusirea aliantei PSD-ALDE, laolalta cu popularitatea retelelor de socializare, determinandu-i pe tot mai multi sa renunte la sursele clasice de informare. Ca atare, un apreciabil segment al cetatenilor ramane needificat. Si multi nehotarati simt nevoia legitima de a sti de ce si cum anume sa voteze, intuind ca de votul lor depinde viitorul democratiei si, probabil, al prosperitatii romanesti. Dar mai conteaza, oare, nehotaratii?

In ciuda evidentei propensiuni spre schimbare a electoratului, conteaza orice vot. Si are importanta si perspectiva lui politica. O data in plus, pare de mare insemnatate ca romanii sa inteleaga nevoia esentiala a democratiilor functionale. Electoratele acestora ar trebui sa-si puna mai putin problema naturii celor care le conduc, care, ca oameni si politicieni sunt departe de a putea fi perfecti, si net mai mult a capacitatii poporului de a-si debarca liderii care gresesc, spre a impiedica edificarea unei tiranii.

Privita din acest unghi, democratia romaneasca are nevoie ca de aer de o schimbare neta la carma. Ea nu s-ar putea obtine decat prin indepartarea celor care, chiar daca au acumulat si merite, ca presedintele in exercitiu, s-au facut vinovati, in timpul mandatului lor, de inadecvari si compromisuri oneroase, care au stimulat degradarea democratiei, justitiei si statului de drept romanesc.

Aceasta degradare, amorsata cu decenii in urma, a prefacut Romania nu doar intr-o cleptocratie si o securistocratie, obsedate sa inmoaie legile si sa perturbe memoria spre a-i disculpa pe tortionarii si asasinii ambelor miscari si regimuri totalitare, ci si intr-o antimeritocratie. Una care a propulsat la butoane premieri si ministri semianalfabeti si plagiatori. Tara ar avea nevoie, in consecinta, de un presedinte deopotriva cultivat si bine pregatit. Atata doar ca Theodor Paleologu stie, ca politolog, ca n-are o baza electorala suficienta si deci nici potentialul sa determine altceva decat reducerea sanselor de a parveni in turul doi ale unui candidat al opozitiei ca Dan Barna, care dispune de ambele. Toate acestea ii pun sub semnul intrebarii filosofului Paleologu maturitatea politica si profilul moral.

Dar poate fi votat controversatul si prea putin carismaticul sef al USR? L-am criticat, personal, in repetate randuri pe Dan Barna. Dar i-am si salutat faptele bune, intre care excelenta campanie #farapenali. Si admit ca n-am vazut argumente imbatabile care sa-i invalideze candidatura. Ea convine in schimb prioritatii momentului, in speta schimbarii nete si reformei ample care, dupa anii restauratiei, ii trebuie tarii urgent. Barna constituie, simultan, cel mai redus pericol de perpetuare sau reconstructie a tiraniei. Prin urmare, chiar daca nu e decat raul mai mic, pare singura optiune de vot valabila pentru toti cei care aspira onest la constructia unei autentice democratii moderne in Romania.

Petre M. Iancu

Cine sunt cei cinci judecători de la Curtea Constituțională care au scos-o pe Diana Șoșoacă din cursa pentru Cotroceni

Candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale a fost respinsă, sâmbătă, 5 octombrie, cu votul majoritar a cinci judecători, printre care și președintele Curții, Marian Enache....

Ciucă, prima reacție după ce CCR a respins candidatura Dianei Șoșoacă: „Imaginați-vă ce înseamnă o Românie în care PSD are TOT”

Candidatul PNL la președinția României, Nicolae Ciucă, a criticat sâmbătă, 5 octombrie, pe Facebook, decizia CCR de a respinge candidatura Dianei Șoșoacă la prezidențiale, motivând că...