După 14 ani consecutivi de suveranism și conducere eurosceptică a lui Viktor Orbán, Ungaria traversează una dintre cele mai dificile perioade economice și sociale din istoria recentă. Deși pe hârtie indicatorii economici, precum rata șomajului sau inflația, par să fi fost stabilizați în 2024, măsurile dure de austeritate și politica naționalistă au lăsat urme adânci asupra populației, cu prețuri ridicate, recesiune și o criză demografică care a atins cote maxime recent în ceea ce privește emigrarea tinerilor, dezamăgiți de viziunile retrograde ale autorităților.
În acest context, regimul „iliberal” al lui Orbán, criticat pentru derapaje democratice și apropierea de Rusia, își alienează propriii cetățeni, pentru care pozițiile liderului nu fac nicidecum țara un loc din care, odată plecați, își doresc să se întoarcă.
De la preluarea puterii în 2010, Viktor Orbán a transformat Ungaria într-un regim descris de Parlamentul European drept o „autocrație electorală hibridă”. Deși el însuși a încercat să caracterizeze modelul său politic ca o „democrație iliberală” sau „libertate creștină”, principalele trăsături ale guvernării sale sunt consolidarea constantă a puterii și controlul asupra instituțiilor statului. În prezent, liderul maghiar traversează una dintre cele mai dificile perioade politice, după demisii de rang înalt în 2024 în urma unui scandal legat de grațierea unei persoane condamnate într-un caz de pedofilie.
De-a lungul anilor, Orbán a devenit un personaj controversat în politica europeană, fiind cunoscut pentru pozițiile sale dure privind migrația și pentru o apropiere puternică de Rusia. Relația sa cu Vladimir Putin și opoziția față de sprijinul acordat Ucrainei îl plasează în contradicție cu liderii europeni, cu toate că îi întăresc profilul de politician izolat, dar influent în anumite cercuri. Criticii îl acuză că este cel mai apropiat aliat din UE al Kremlinului, o poziție surprinzătoare pentru un lider format în opoziția față de dominația sovietică.
Orbán a început să atragă atenția publică în 1989, când, la doar 26 de ani, a cerut retragerea Armatei Roșii într-un discurs memorabil în Piața Eroilor din Budapesta. Deși cariera sa timpurie a fost definită de susținerea democrației liberale, trecerea timpului a adus o schimbare radicală. În anii 2000, Orbán a abandonat liberalismul, transformând partidul Fidesz într-o forță naționalistă și anti-liberală. Sub conducerea sa, Ungaria a fost atrasă într-un proces de erodare a democrației, marcat de controverse legate de corupție, controlul presei și încălcarea drepturilor LGBT, explica BBC într-un material dedicat carierei tumultoase a liderului maghiar.
Una dintre strategiile politice notabile ale lui Orbán a fost demonizarea lui George Soros, filantropul de origine maghiară, portretizat drept un pericol pentru Ungaria. Campania împotriva lui Soros a culminat cu expulzarea majorității activităților Universității Central Europene (Central European University, CEU) din țară și a fost criticată ca fiind alimentată de antisemitism. Totodată, Orbán a folosit criza migranților din 2015 pentru a-și consolida poziția, promovând mesaje despre protejarea „Europei pentru europeni” și adoptând politici restrictive privind migrația.
Orbán a făcut de-a lungul carierei sale politice declarații și a luat decizii politice cel puțin controversate, caracterizate printr-o retorică vădit anti-europeană, suveranistă și pro-rusă. În martie 2024, Orbán a susținut un discurs vehement împotriva Uniunii Europene, acuzând liderii occidentali că „încep războaie, distrug lumi, redesenează granițe și pasc ca lăcustele”, cita POLITICO. Acesta a îndemnat susținătorii să „ocupe Bruxelles-ul” în cadrul alegerilor europene, întărindu-și opoziția față de politicile UE și promovând o agendă suveranistă, ca apoi, în octombrie 2024, să fie criticat dur în Parlamentul European.
Guvernul Orbán a creat un sistem electoral care favorizează partidul său, Fidesz, în alegeri, asigurând astfel menținerea unei majorități confortabile. Ursula von der Leyen a subliniat că „statul de drept nu este negociabil” și a criticat măsurile guvernului ungar care limitează independența sistemului judiciar și libertatea presei.
Aproape toate publicațiile critice din Ungaria au fost eliminate sau cumpărate de grupuri media loiale guvernului. În 2018, multe instituții media au fost transferate unui fond deținut de aliați ai lui Orbán, ceea ce a dus la centralizarea controlului mediatic. Ursula von der Leyen a condamnat aceste acțiuni, subliniind că libertatea presei este esențială într-o democrație sănătoasă.
Totodată, Guvernul Orbán a introdus legi care limitează drepturile comunității LGBT, cum ar fi interzicerea promovării homosexualității în școli și interzicerea adopției pentru cuplurile de același sex. Comisia Europeană le-a catalogat drept „rușinoase” și „contrare valorilor Uniunii Europene”. Într-un discurs din 2021, von der Leyen a promis că va folosi toate instrumentele legale disponibile pentru a combate astfel de discriminări.
Orbán a fost și un critic vocal al politicilor UE privind migrația, construind garduri la granițele Ungariei și adoptând legislație care criminalizează sprijinul acordat migranților de organizații neguvernamentale. Legea „Stop Soros” din 2018 a fost o țintă directă a criticilor din partea UE, fiind considerată o încălcare gravă a drepturilor omului și a angajamentelor Ungariei față de dreptul internațional.
Acțiunile și pozițiile lui Orbán au dus la suspendarea unor fonduri europene pentru Ungaria, afectând economia țării și relațiile sale cu UE. Ursula von der Leyen a atras atenția că „Uniunea nu poate susține financiar un guvern care încalcă valorile fundamentale ale comunității”. Această izolare economică și politică a avut consecințe directe asupra nivelului de trai al cetățenilor maghiari, amplificând tensiunile interne și nemulțumirile față de guvernare.
În ceea ce privește relațiile cu Rusia, Orbán a menținut legături strânse cu președintele Vladimir Putin, chiar și în contextul războiului din Ucraina. În iulie 2024, a efectuat o vizită controversată la Moscova, unde a discutat cu Putin fără un mandat din partea UE. Ovidiu Nahoi de la Newsweek amintea în septembrie cum Orbán a mai susținut, fără a prezenta vreo dovadă, că SUA s-au aflat în spatele exploziilor din 2022 care au vizat gazoductele Nord Stream construite pentru a transporta gaze din Rusia în Germania, numind acest act „un act de terorism comis la indicația evidentă a americanilor“. În timp ce este susținător al lui Donald Trump, Orbán a intensificat relațiile cu Rusia în 2024. Acesta a evitat o întâlnire importantă a NATO în octombrie 2024. Oficialii ungari au refuzat invitația la o reuniune a ambasadorilor și consilierilor militari NATO din Budapesta, menită să discute politica ambiguă a Ungariei față de alianță. În schimb, ministrul de externe ungar, Péter Szijjártó, a participat la o conferință de securitate în Belarus alături de omologul său rus, Serghei Lavrov.
András Bozóki este un sociolog și politician maghiar, profesor de științe politice la Universitatea Central Europeană din Budapesta, care a servit ca Ministru al Culturii între 2005 și 2006. În cartea sa, „Diversity and the European Public Sphere: The Case of Hungary” (n.r. eng. Diversitate în sfera publică europeană: Cazul Ungariei) Bozoki explorează tranziția Ungariei de la un model democratic stabil, obținut prin „revoluția negociată” din 1989, către un regim semiautoritar sub conducerea lui Viktor Orbán. „De la povestea fericită a tranziției de la dictatură la democrație, se conturează acum o tragedie iminentă: o tranziție inversă, de la democrație.” Bozoki subliniază cum victoria electorală a partidului Fidesz în 2010, cu 53% din voturi, i-a permis lui Orbán să obțină o majoritate de două treimi în Parlament, utilizată pentru schimbări fundamentale ale Constituției și instituțiilor democratice, fără dezbateri publice semnificative. „Partidul aflat la putere a politizat administrația publică, a redus atribuțiile Curții Constituționale și a adoptat reglementări retroactive pentru a pedepsi guvernele anterioare”, punctează sociologul.
Într-o țară cu 9,6 milioane de locuitori, în septembrie 2024, rata șomajului a fost de 4,5 la sută, în timp ce ocuparea forței de muncă a fost la un nivel record de 4,7 milioane. Un studiu realizat anul trecut de Fundația OTP Fay Andras, citat de Europa Liberă, arăta însă că doar 43% dintre tinerii maghiari cu vârste între 16 și 24 de ani își imaginează un viitor în Ungaria peste 10 ani. Salariile din Ungaria rămân sub media UE, iar inflația, care a atins în ianuarie 2023 un vârf de 25,7%, s-a redresat în timp la valori de 3-4%, cu măsuri dure de austeritate
Pe hârtie, lucrurile au intrat în stabilitate, însă pe mesele oamenilor s-a văzut impactul măsurilor luate de conducere pentru a redresa inflația. În iunie 2023, guvernul a extins plafonarea prețurilor la anumite produse alimentare de bază, menținând această măsură până la 30 iunie, în încercarea de a controla creșterea prețurilor. Plafonarea însă a dus la o situație în care producătorii și comercianții și-au vândut produsele la prețuri sub costurile de producție, ceea ce a generat penurii și a afectat disponibilitatea mai multor produse. Tot anul trecut, executivul a impus marilor retaileri să introducă reduceri obligatorii de prețuri la alimente, cu scopul de a frâna inflația. Efectele s-au văzut direct în faptul că inflația prețurilor alimentare în Ungaria a ajuns la 44,8% în luna decembrie a anului trecut. Practic, prețurile de la raft au ajuns la prețuri nesustenabile pentru populație.
Rata sărăciei în Ungaria a crescut, iar economia României a depășit-o pe cea a Ungariei în termeni de PIB pe cap de locuitor și consum. De când a intrat în Uniunea Europeană, România a fost - alături de Bulgaria - constant la coada clasamentului în ceea ce privește PIB-ul ajustat la puterea de cumpărare. Însă, creșterea economică puternică din România, printre cele mai mari din UE în pofida problemelor existente, a făcut ca țara noastră să depășească nu doar Bulgaria vecină, ci și țări precum Grecia, Croația, Ungaria, Slovacia sau Letonia, ajungând în 2023 la nivelul Poloniei și Portugaliei.
În țară, printre oamenii obișnuiți, nemulțumirile economice se combină cu dezamăgirea față de direcția politică a țării. Criticii guvernului Orbán acuză regimul de regres democratic, interferență în drepturile fundamentale și politici ostile migranților și comunității LGBT. În acest context, mulți maghiari consideră că fără schimbări politice fundamentale, precum creșterea salariului minim și îmbunătățirea sistemului educațional și de sănătate, dar și o deschidere mai mare către valori democratice și drepturile omului, țara nu mai este viabilă pentru oamenii săi.
Europa Liberă descria în decembrie 2023 atmosfera din aeroportul Ferihegy al capitalei maghiare, plin de naționali care se întorceau acasă de sărbători. Jurnaliștii au vorbit cu numeroși unguri care își vizitau familiile, dar întrebați dacă s-ar întoarce acasă, aceștia ezitau, fie din cauza situației financiare în care a ajuns țara în ultimele decenii, fie fiindcă nu resimt mediul social din Ungaria ca fiind unul care să-i primească sau să-i accepte.
„Afară plouă torențial, dar vremea nu le știrbește entuziasmul lui Aron, în vârstă de 30 de ani, și lui Masa, de 34 de ani, care iau autobuzul spre centrul Budapestei. Amândoi s-au mutat în Germania pentru studii și au rămas acolo. După ce încep o conversație, își descoperă rapid pasiunea comună pentru vacanțele lungi și amintirile de la Lacul Balaton, înainte de a ajunge la întrebarea principală: „Te-ai întoarce vreodată acasă?” „Dacă nu ar fi aspectul financiar, aș putea lua în considerare asta”, spune Aron, care a crescut în Budapesta și are acum familie în Germania, unde lucrează în IT. Fratele său, rămas în Ungaria și angajat tot în IT, câștigă o treime din salariul său. Masa, ingineră stabilită de peste un deceniu în Germania, afirmă că, din motive financiare, ar prefera să trăiască în altă țară europeană înainte de a reveni în Ungaria.
(...) O femeie de 28 de ani din Budapesta, care lucrează în domeniul sustenabilității în Europa de Vest, afirmă că guvernul nu „tratează amenințarea schimbărilor climatice cu seriozitatea necesară”. „Mă face să simt că îi dezamăgesc pe tineri”, a spus ea, solicitând anonimatul de teamă că declarațiile sale i-ar putea afecta cariera. În calitate de persoană care lucrează în domeniul mediului, este dezamăgită că guvernul a polarizat dezbaterea privind schimbările climatice și, printre altele, a menținut interdicția asupra turbinelor eoliene. „Cred că nu există nimic mai important pentru tineri decât să-și asigure viitorul, nu să-l distrugă”, a spus ea.”
Kitti Petelen o tânără care s-a întors în Ungaria împreună cu soțul ei din Germania în timpul pandemiei de coronavirus, a povestit că s-au confruntat cu dificultăți birocratice, cum ar fi obținerea unui împrumut de maternitate. „Am citit că ajută cu birocrația, dar nu am idee ce ar putea însemna asta cu adevărat”, a spus Petelen. În ciuda acestor probleme, ea afirmă că motivele pentru care ar pleca din nou din Ungaria nu țin de birocrație, ci de alunecarea țării spre iliberalism. „Nu vreau să fiu ca o broască gătită încet în apă călduță”, a spus ea, potrivit reporterilor Europa Liberă.
Aceștia explică cum poveștile celor citați sunt extrem de familiare. În 2023, peste 700.000 de maghiari locuiau în afara țării, adică peste 7% din populație, fără a include cei aproximativ 2 milioane de maghiari etnici din statele vecine, cum ar fi România, Slovacia și Serbia. Exodul recent contribuie la criza demografică a țării, populația fiind în declin încă din anii 1980. Unele proiecții arată că, până în 2050, Ungaria ar putea pierde un milion de locuitori.
„Dacă Ungaria este sau nu o țară bună nu depinde de faptul că locuiesc aici 9 milioane sau 11 milioane de oameni”, a declarat Balazs Kapitany, cercetător-șef la Oficiul Central de Statistică al Ungariei (KSH), pentru serviciul maghiar RFE/RL, potrivit sursei citate. Mai degrabă, lipsa tinerilor contribuie la creșterea deficitului de forță de muncă, frânează inovația, încetinește economia și afectează calitatea vieții. O proporție semnificativă a tinerilor care aleg să plece sunt foarte educați și lucrează în domenii profesionale. Conform datelor KSH, până la 85% dintre emigranții maghiari au sub 40 de ani, iar 33% au cel puțin o diplomă universitară, comparativ cu 18% din populația generală.
Reportajul descrie unul dintre birourile deschise în 2023 în centrul Budapestei, unde vizitatorii pot programa consultații cu reprezentanții programului pentru a facilita întoarcerea acasă, deși trebuie să viziteze birouri separate pentru înregistrarea în sistemul de sănătate sau traducerea documentelor oficiale. Deși aceste inițiative au fost gândite să atragă maghiarii înapoi, succesul lor rămâne limitat, arată statisticile. Politicienii din opoziție și maghiarii care trăiesc în străinătate pun la îndoială eficiența programului guvernamental, criticându-l ca fiind mai degrabă simbolic decât practic.
„Care este rostul deschiderii acestor birouri în Ungaria, dacă persoanele pe care le întâmpinați acasă nu sunt în țară?” a întrebat Agnes Vadas, deputată în Parlament din partea partidului socialist Coaliția Democratică. Criticii subliniază că programul guvernului, deși bine intenționat, nu răspunde problemelor reale care determină exodul masiv al tinerilor maghiari.
Katalin Cseh, europarlamentară din partea partidului de opoziție centrist Momentum, este de părere că principala misiune a opoziției este să îndepărteze Fidesz de la putere. „Cineva care ia decizia de a pleca din cauza situației economice nu se va întoarce doar pentru că aspectele birocratice au devenit mai ușoare”, a spus Cseh, care a fondat partidul Momentum după ce a studiat în Olanda. Pentru Cseh și alți lideri ai opoziției, adevărata soluție pentru a atrage maghiarii înapoi acasă este reformarea profundă a economiei și restabilirea respectului pentru drepturile fundamentale. Până atunci, valul de emigrare din Ungaria pare să continue, lăsând țara să se confrunte cu o criză demografică și economică din ce în ce mai profundă, mai amintește Europa Liberă.
Gábor Scheiring, sociolog și politolog, profesor asociat la Centrul pentru Studii Europene al Universității Harvard, a fost membru în Parlamentul Ungar între 2010 și 2014 a explicat într-un editorial din martie 2024 că „Orbán și populismul autoritar au prosperat în contextul diviziunilor sociale și al insecurității economice. În Ungaria, primele semne ale autoritarismului au apărut în zonele rurale și în orașele mici afectate de deindustrializare și pierderi de venituri. Populiștii autoritari, precum Orbán și Trump, au reușit să atragă votanți atât prin apeluri la temeri culturale legate de globalizare, cât și prin promisiuni de a proteja interesele clasei muncitoare. Eșecul partidelor de centru-stânga de a aborda inegalitățile economice a contribuit la ascensiunea acestui tip de lideri.”
Orbán și Trump împărtășesc strategii similare de subminare a democrației din interior, a punctat Scheiring. Acest „autoritarism din interior”, spune el, creează blocaje pentru opoziție, care nu este complet anihilată, dar îi este dificil să opereze. „Experiența Ungariei oferă o lecție valoroasă pentru cei care apără democrația: democrația nu poate supraviețui într-o societate profund divizată, în care mulți oameni sunt marginalizați economic. Cu toate acestea, cei angajați în susținerea valorilor democratice mai au timp să învețe din greșelile făcute în Ungaria, înainte ca aceste tendințe să devină ireversibile în alte părți ale lumii.”
András Bozoki, citat mai sus, subliniază într-un editorial semnat pentru The Institute for Human Sciences din Austria că, deși Ungaria se confruntă cu o criză democratică, există încă speranță. Acesta argumentează că, pentru ca democrația să supraviețuiască, este nevoie de o rezistență activă și susținută din partea societății civile, a studenților, muncitorilor și cetățenilor obișnuiți. „Democrația nu poate fi redusă la cadre instituționale, care pot fi compromise; ea poate supraviețui doar dacă este susținută de oameni angajați și activi.”
In Romania inflatia este si mai mare iar declinul... Vezi tot