Andreea Paul: Sfarsitul masculocratiei

Joi, 08 Martie 2012, ora 19:44
3425 citiri
Andreea Paul: Sfarsitul masculocratiei

Sa scapam odata de inaltul grad de ipocrizie al discursurilor privind "locul femeii in societate".

Ziua de 8 martie ne indreapta gandurile, mai mult poate decat in alte zile, catre persoanele cele mai dragi din viata noastra. E foarte frumos ca asa stau lucrurile.

Totusi, data de 8 martie ar trebui sa fie si un moment al bilantului. Unde suntem, dupa decenii bune de comunism si dupa douazeci si doi de ani de democratie?

Stam, fireste, mai bine decat acum un secol. De pilda, razbat putin mai des argumentele pentru ca statutul femeilor sa devina unul de partener cu drepturi, obligatii si sanse egale.

Voi prezenta in continuare cateva, de natura economica, sociala si politica.

Economia la feminin

Femeile reprezinta un rezervor de energii pe care nimeni nu isi mai poate permite sa il ignore, avand un nivel de pregatire mai ridicat, pofta de munca, ambitie si ingeniozitate.

Datele statistice sunt concludente in acest sens. Rata somajului in randul femeilor a fost mai redusa decat a barbatilor in Romania inca din anul 2010 si isi pastreaza tendinta si in prima luna din anul 2012, ajungand la 6,6% fata de 7,8% in cazul barbatilor.

Pe de alta parte, desi altii au rate de ocupare mai mici, si in Romania procentul femeilor angajate era in 2010 relativ scazut. Astfel, 52% dintre femeile din Romania erau angajate (sub media UE-27 de 58,2% la femei si 70% la barbatii cu varste intre 15 si 64 de ani).

Persoanele de gen feminin inscrise in invatamantul universitar au devenit majoritare, detinand o pondere de 55% din total in anul 2010. Iar rezultatele se vad de ceva vreme: diferenta gradului de ocupare a fortei de munca dintre femei si barbati scade la doar cateva procente in cazul persoanelor cu studii superioare.

In Romania anului 2010, 46% dintre femeile cu studii minime si 68% dintre barbatii din aceeasi categorie erau angajati. In cazul persoanelor cu studii medii, gradul de ocupare era de 61% in cazul femeilor si de 76% in cazul barbatilor. In cazul persoanelor cu studii superioare, 85% dintre femei si 86% dintre barbati erau angajati.

Numarul de femei aflate la conducerea companiilor romanesti nou infiintate este in crestere: 40% din totalul companiilor aveau o femeie manager in anul 2009, fata de 29% in anul 2006. De altfel, Romania se afla in topul tarilor cu femei aflate in pozitii de conducere in companii, cu o pondere de 34% femei in structurile de conducere in anul 2011.

Promovarea femeilor in pozitii de top nu tine doar de a avea egalitate la nivelul cifrelor. In mediul de afaceri, diferenta pozitiva notabila data de prezenta femeilor a fost adesea semnalata, subliniind cresterea performantelor financiare, a eficientei organizationale si a inovatiei, inclinatia spre responsabilitatea sociala corporatista, grija fata de mediul inconjurator si, in general, respectul fata de obligatiile morale.

Dar nu numai numarul femeilor aflate in posturi de conducere a crescut, ci si numarul femeilor care lucreaza in strainatate; conform estimarilor proprii, ele reprezinta mai bine de jumatate din numarul romanilor plecati la munca in afara.

Or, acest aspect merita subliniat intrucat atrage atentia asupra problemelor grave cu care se confrunta familiile in Romania de astazi.

Potrivit unui studiu recent publicat de Eurostat, riscul de saracie si excluziune sociala afecteaza in masura usor mai ridicata femeile din Uniunea Europeana, fiind cuantificat in medie la 25% in cazul femeilor si 22% in cazul barbatilor.

In Romania si Bulgaria, procentele sunt insa aproape duble: 42%, respectiv 43,3% pentru femei si 40,8%, respectiv 39,8% pentru barbatii din aceste tari.

Astfel, desi reprezinta semnificativ peste jumatate din populatia tarii, doar 52% dintre romance sunt active pe piata muncii oficiale. Nu avem date exacte cu privire la cele care lucreaza in strainatate, de cele mai multe ori in conditii extrem de precare. Stim, in schimb, ca femeile continua sa duca greul in gospodarii si ca ele se ocupa de educatia copiilor inca de la cele mai fragede varste. 85% dintre concediile de crestere a copilului in anul 2011 sunt solicitate de femei.

Or, aici simtim lipsa politicilor pro-familie, care sa vina in sprijinul mamelor si a concilierii intre munca si viata de familie. Numarul creselor si a gradinitelor a scazut cu 85% in perioada 1990-2010, desi numarul de copii s-a diminuat cu doar 13,5%. Rata mortalitatii infantile in Romania este de 9,8 la mie, cea mai ridicata din UE.

Invatand din bunele practici europene, Franta ofera optiuni multiple pentru a sprijini mamele in ingrijirea copiilor.

Au fost infiintate crese si gradinite cu programe prelungite care ofera servicii de inalta calitate pentru ingrijirea copiilor inca de la 2 luni si centre de agrement si alte facilitati de ingrijire a copiilor in afara orelor de scoala si in timpul vacantelor.

A luat fiinta un sistem special de ingrijire prin intermediul bonelor. Bonele sunt persoane care urmeaza cursuri de pregatire in acest domeniu si au posibilitatea de a supraveghea pana la patru copii la domiciliul propriu.

Danemarca a implementat si ea sistemul "Bunicul de rezerva". Pensionarii pot avea grija de copii bolnavi in lipsa parintilor care trebuie sa se intoarca la locul de munca. Bunicii urmeaza initial cursuri de prim ajutor si de cunoastere a bolilor copilariei. Statul danez aloca fonduri pentru acest program, care poate fi gestionat inclusiv de asociatii non-profit. Parintii contribuie cu sprijin financiar simbolic.

Nu spun ca aceste bune practici ar trebui copiate pur si simplu. Spun doar ca ingrijirea copiilor si sprijinirea mamelor care lucreaza sau ar vrea sa lucreze este o uriasa responsabilitate publica.

In lipsa unor politici clare in acest sens, va fi dificil sa discutam despre cresterea ratei de ocupare in Romania si despre accesul la educatie pentru copii.

La celalalt pol de varsta, problemele devin acute. Speranta de viata la nastere a ajuns la 77 ani in randul femeilor in anul 2009. Desi durata medie a vietii a crescut la ambele sexe, femeile au o durata medie a vietii mai mare cu 7,41 ani decat barbatii, diferenta dintre sexe fiind mai mare fata de anul anterior (7,19 ani in 2008).

Cum, repet, doar 52% dintre femei sunt prezente pe piata muncii, iar multe dintre cele plecate in strainatate nu cotizeaza la un fond de pensii, in cativa ani situatia poate deveni dramatica.

Din pacate, plusul de responsabilitate sau grija fata de ceilalti adus de prezenta femeilor in viata politica este mai greu de cuantificat. Dar trecerea discutiei de la evidente bazate pe cifre la exemple graitoare din viata de zi cu zi e la fel de relevanta.

Suedia, statul din UE cu cea mai mare prezenta a femeilor in Parlament (45%) si cu 12 femei ministru din 25 de ministere, este printr-o "frumoasa coincidenta" statul cel mai invidiat pentru nivelul de bunastare, politici sociale coerente, echilibru intre munca si viata de familie.

Prin urmare, cred ca o mai echitabila reprezentare a femeilor in viata politica ar duce atat la formularea si aplicarea unor politici coerente in interesul femeilor, cat si la improspatarea unei clase politice despre care foarte multi romani nu au o parere prea buna.

Nu doar femeile platesc pretul discriminarii. Fiecare in parte avem de suferit pentru ca nustim sau nu vrem sa valorificam potentialul a mai mult de jumatate din populatia Romaniei.

Competenta, curajul, empatia, viziunea si integritatea sunt cele mai des invocate calitati ale unui lider politic. Dominat in proportie de peste 90% de decindeti de gen masculin, tabloul politic romanesc iti creeaza aparenta unei masculocratii. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca romancele sunt mult mai slab reprezentate decat cetatenele europene. Inevitabil se ridica intrebarile: de ce? ce e de facut? actionam sau lasam inertia istoriei sa curga de la sine?

Ce scrie pe chenarul tabloului politic al masculocratiei?

Nicio femeie presedinta. Nicio femeie prim-ministru. Nicio ministra a finantelor sau a economiei pana in prezent. Avem chiar si o multime de presedinte de Consiliu Judetean, din pacate, o multime vida. Insasi masculinizarea functiilor reprezinta o discriminare lingvistica care va trebui corectata de catre specialisti, iar cand le feminizam se transforma deseori in diminutive sau cladesc sensuri peiorative - recomand Luce Irigaray pentru carcotitorii care vor ataca acordul de gen.

In Parlamentul Romaniei intalnim o femeie la fiecare 9 barbati si o presedinta de Camera. In Guvern avem o singura doamna ministra. Doar Malta si Ungaria ne flancheaza indeaproape pentru a nu cadea si aici la coada clasamentului european. La polul opus se afla suedezele, unde distributia de gen in randul decidentilor este aproape echilibrata, cu 45% femei in Parlament si cu 12 doamne ministru din 25 de portofolii. Tarile nordice urmeaza indeaproape modelul suedez.

Romania se numara printre cele 7 tari europene cu o singura femeie ministru, alaturi de Grecia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Estonia, Ungaria. Colegii nostri se vor grabi sa ne aminteasca ca nu demult a fost chiar mai rau. In ultimii 22 de ani, din cele 16 guverne aflate la conducere, de-a lungul a cinci guvernari nicio femeie nu a condus vreun minister.

Este vorba de primele trei guvernari de dupa'89: P. Roman I si II (dec. 1989 - iun. 1990 si iun.-dec. 1990) si Th. Stolojan (oct. 1991 - nov. 1992), iar apoi in timpul Guvenului V. Ciorbea (dec. 1996 - apr. 1998) si R. Vasile (apr. 1998 - dec. 1999).

Pentru prima data o femeie detine functia de ministru in timpul guvernarii N. Vacaroiu (nov. 1992 - dec. 1996), cand Daniela Bartos preia portofoliul Ministerului Sanatatii, pentru aproape 4 luni, in anul 1996. Cea mai mare prezenta feminina o regasim in timpul guvernarii lui A. Nastase, in perioada 2000-2004, cu opt doamne ministre.

Din 2008, Roberta Anastase este romanca cu cea mai inalta functie in statul roman: presedintia Camerei Deputatilor.

Cel mai des castigat portofoliu de catre politiciene este cel al Ministerului Muncii, pe parcursul a 5 guvernari in ultimii 22 de ani: Isarescu, Nastase, Tariceanu II, Boc V si Ungureanu.

In schimb, cinci femei sefe de stat - Finlanda, Lituania, reginele din Marea Britanie, Danemarca, Olanda - si trei prim-ministre - Germania, Danemarca, Slovacia- hotarasc soarta statelor europene.

Cinci tari europene - Suedia, Danemarca, Belgia, Cipru si Ungaria - au ministre ale economiei. In alte patru state - Finlanda, Danemarca, Austria si Lituania - doamnele conduc finantele tarii.

Refuzul meu de a prelua mandatul Ministerului Economiei a iscat rapid o declaratie amuzanta a economistului Blanculescu: "si-a recunoscut limitele (...) ministrul Economiei ar trebui in primul rand sa fie barbat".

De ce? Ce e de facut?

Am demarat de ceva timp o batalie cu subcultura umana si o campanie publica ce vizeaza mai buna reprezentare de gen in politica: www.femeileinpolitica.ro. Experienta tarilor cu traditie democratica din Europa arata limpede cat de necesara este si cat de benefica poate fi implicarea mai sustinuta a doamnelor in viata "cetatii". Nu ar strica, mi-am zis eu, sa invatam din experienta altora.

Nu intamplator, statele cu cele mai ridicate nivele de dezvoltare si cu cele mai reduse nivele ale coruptiei au rezolvat intr-o forma sau alta si problema discriminarii de gen in viata publica, prin aplicarea cotei minimale de gen legiferate sau voluntare in interiorul partidelor politice sau prin echilibrul perfect de gen in mass-media pe perioada campaniilor electorale.

Prin urmare, constienta ca de la sine lucrurile nu se vor schimba sau se vor schimba extrem de greu, am sustinut un proiect prin care partidele politice sa fie obligate prin lege ca la alegerile locale si parlamentare sa se prezinte o lista de candidati pe care femeile sa se regaseasca in proportie de minimum 30% pentru a se alinia la startul competitiei pe colegii uninominale. Acelasi procent il sustin si in cazul mandatelor guvernamentale.

Imediat, initiativa a fost taxata drept "feminista", "discriminatorie" (chiar daca pozitiv), favorabila "favoritelor" unuia sau altuia si defavorabila cetatenilor cu drept de vot, "obligati" chipurile sa aleaga de pe o lista "impusa".

Au existat voci care au pretins ca o asemenea masura de promovare a femeilor nu este necesara fiindca nimeni nu le impiedica pe femei sa promoveze. Unii au pretins, mai sonor sau mai in surdina, ca femeile nu sunt interesate de politica si nici nu sunt facute pentru asa ceva. Altele s-au declarat de acord, dar au votat sistematic impotriva masurilor efective.

Niciuna dintre aceste etichete si afirmatii nu este adevarata. Nu este vorba aici de feminism, ci de reprezentare politica echitabila. De altfel, Romania nu respecta un singur obiectiv din cele zece Obiective de Dezvoltare ale Mileniului: egalitatea de sanse intre femei si barbati.

Nu este vorba de o discriminare pozitiva - termenul se aplica minoritatilor, or femeile reprezinta mai bine de jumatate din populatia tarii -, ci de corectarea unui dezechilibru vadit de reprezentare politica nejustificat. Voi reveni asupra acestui aspect.

Votul este uninominal, iar cetatenii pot alege pe cine doresc dintre candidati, in functie de propriile lor criterii. Nu sunt obligati sa o voteze pe doamna Y doar fiindca e femeie. In schimb, doamna Y are mai multe sanse sa ajunga sa-si poata dovedi calitatile de om politic daca are aceasta sansa. Iar liderii partidelor nu isi pot permite riscul sa promoveze 30% de "favorite" lipsite de competente reale in conditiile in care, repet, votul este unul nominal.

Cat despre generalizari de genul "femeile nu-si doresc" sau "femeile nu sunt capabile", sper ca nu mai e nevoie sa demonstrez ca se bazeaza, ca orice generalizare fortata, majoritar pe prejudecati.

De pilda, refuzul meu a avut o ratiune solida, pe care cred ca orice persoana matura politic o intelege. Pe de o parte, nu am vrut sa creez o problema gratuita noului Guvern in urma campaniei mediatice care a creat si amplificat motivele halucinante, neserioase, de incompatibilitate la adresa mea.

Pe de alta parte, mandatul scurt nu mi-ar fi permis sa conciliez actiunea pe termen lung, viziunea mea pentru acest minister, in care roadele s-ar fi vazut in viitor, cu ceea ce imi cerea politica, adica actiuni pe termen scurt, cu impact imagistic care nu ma caracterizeaza.

Asadar, am ales sa fac parte din aceeasi echipa, in al cincilea an in care coordonez programul de guvernare al PDL.

Nu traim intr-o lume perfecta, oricat de mult ne-am dori. Ameliorarea lucrurilor este insa posibila si, din punctul meu de vedere, implicarea activa, responsabila, sustinuta a femeilor in societate, economie si politica reprezinta o solutie viabila.

Un prim argument ar fi cel economic. Cum sa revenim la cresterea economica de dinaintea crizei daca nu folosim peste jumatate din resursele umane ale acestei natiuni: resursele feminine? Nu avem nicio sansa. Nu in stilul proxenet recomandat nu de mult de primarul Constantei...Sansa noastra sta in munca, in respect, in talent, in creativitate si in toleranta.

Al doilea argument tine de problemele cu care se confrunta femeile din Romania. Statisticile vorbesc despre o cantitate enorma de munca neplatita efectuata in afara orelor de munca remunerate, despre diferente ilegitime de salarizare in defavoarea lor, despre un grad inadminisbil de ridicat de violenta in familie, despre scaderea numarului de crese si de gradinite cu 85% in ultimii 22 de ani.

Or, cred ca prezenta mai multor femei in viata politica ar spori sansele ca dificultatile legislative si comportamentale pe care le au de infruntat sau prejudecatile pe care le au de depasit sa fie abordate si rezolvate.

Al treilea argument este nevoia de improspatare a clasei politice autohtone. Abia atunci cand mecanismele de selectie si de promovare a oamenilor politici vor incepe sa se apropie de ceea ce ar trebui sa fie, adica de un model bazat pe valoare reala, pe competente, pe munca, pe echilibru - inclusiv de gen -, pe integritate, atunci vom avea motive sa speram intr-o aliniere la standardele ridicate de trai ale "occidentalilor".

Clasa politica nu este insa usor dispusa sa se alinieze la un asemenea model. Introducerea unui sistem de cote de gen in cazul candidaturilor la alegerile locale si parlamentare ar obliga-o sa reactioneze, ceea ce ar fi un lucru foarte bun.

Discriminarea pozitiva poate exista numai in cazul si in contrabalansarea discriminarii negative.

Discriminarea negativa este atat de inradacinata incat simpla transpunere la genul feminin a unei functii de autoritate, cum este cea de presedinte al Camerei Deputatilor, starneste vajnice si falice furtuni de orgolii. Nu sunt tolerate decat, cel mult, diminutive, precum primarita si doctorita.

Ceea ce se numeste discriminare pozitiva este, deci, o simpla repunere a bunului-simt in locul sau firesc: in viata, nu in carti.

Cota minima de reprezentare de gen, adica procent minim de participare la decizia politica, fie ca inseamna cota minima de acordare de portofolii ministeriale, fie o cota minima a locurilor elective, nu decorative in competitiile electorale parlamentare ori la alegerile locale, inseamna ca se taie din machoismul care, acum, guverneaza spatiul politic romanesc.

Am intocmit un proiect de act normativ de nivelul legii, unul adevarat, gandit, studiat, pentru introducerea acestei cote minimale de gen. Sunt in faza de promovare politica dupa incheierea dezbaterii publice. Negocierea politica este faza cea mai grea, faza invizibila a muncii politice. Orice tratare cu superficialitate a acestei faze conduce la respingerea proiectului in public, asa cum s-a intamplat cu precedentele tentative ale altora, cu rol pur imagologic.

Pana la urma este nevoie de un mic impuls, nu de o revolutie asa cum pare in ochii prapastiosi ai frustratilor de gen - acei machoisti de care va spuneam. Acest mic impuls este denumit, pentru a fi jenat, discriminare pozitiva. Eu il numesc bun-simt.

E important ca macar in vremuri de rastriste sa intelegem valoarea egalitatii de sanse, de drepturi si de tratament, a reprezentarii echitabile si echilibrate a intereselor tuturor.

Nu sustin in ruptul capului inversarea ponderilor, ci echilibrarea lor. Daca am avea un Parlament cu 90% femei, m-as intoarce sa lupt pentru acelasi principiu democratic al echilibrului relativ de gen, dar in acest caz ipotetic, in favoarea barbatilor.

Andreea Paul

consilier de stat pe probleme economice al primului ministru

Citeste si:
Cum încearcă Ciucu să rezolve problema termoficării în Sectorul 6: ”Este pentru prima dată când un primar de sector se implică direct”
Cum încearcă Ciucu să rezolve problema termoficării în Sectorul 6: ”Este pentru prima dată când un primar de sector se implică direct”
Primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, a reacționat vineri, 28 ianuarie, la criticile primite de cetățeni din cauza problemelor legate de termoficare. Într-unul dintre mesajele critice, un...
Declarații halucinante ale Dianei Șoșoacă despre oamenii vaccinați: ”Când sunteți lângă ei, dați pe bluetooth” VIDEO
Declarații halucinante ale Dianei Șoșoacă despre oamenii vaccinați: ”Când sunteți lângă ei, dați pe bluetooth” VIDEO
Senatoarea Diana Șoșoacă a făcut vineri, 28 ianuarie, noi declarații aberante împotriva vaccinării anti-Covid. Invitată la un post de televiziune intitulat News România, senatoarea a...