Vor fi fost si altadata simpatii si rivalitati politice interne, dar cand era vorba de Romania, toate acestea dispareau. Azi e epoca ranchiunelor, a "palmelor" si a "ghionturilor retorice".
Ca politica romaneasca a sarit calul, iar catorva intelectuali le-a fost jena sa-si reprezinte tara la Salonul parizian al Cartii alaturi de colegii lor deoarece sunt de alte orientari politice este un fapt de care istoria culturii noastre va face caz mereu.
Exemplul inaintasilor
Ca iubitor de limba romaneasca si literatura, am invatat ca scriitorii, artistii, invatatii alaturi de personalitati de prestigiu din armata, industrie, aviatie, sport au pus umarul pentru propasirea patriei lor de fiecare data cand a fost nevoie sau cand li s-a cerut.
In acest sens, istoria ii va cinsti mereu pe Vasile Alecsandri, pe Titu Maiorescu, pe Elena Vacarescu, ambasadoare la Liga Natiunilor, pe Martha Bibescu, prietena cu Winston Churchill, Neville Chamberlain, Sir Samuel Hoare, Anthony Eden, pe Ana de Noailles... Cu o astfel de elita, peste fruntarii si acasa, Romania isi faurise un destin pe care ni-e foarte greu sa-l continuam azi.
A se mai observa ca, din pricina segregarii politice la varful elitei intelectuale, putine sunt vocile notorii dispuse la o evaluare cinstita a starii actuale de fapt a culturii romanesti, dar sirul de evenimente legate de Salonul Cartii din Paris nu poate ramane fara analize pertinente si urmari.
Exportam conflicte interne
Cu atat mai mult cu cat interventia binevoitoare a dlui Philippe Gustin, ambasadorul Frantei la Bucuresti, mi-ar fi fost rusine sa ramana fara ecou. Deoarece Franta, tara gazda, i-a invitat pe Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu impreuna cu Ana Blandiana si altii la festivitatile prilejuite de salonul anual, dar primii trei nu au dat curs gestului nobil al Frantei.
Motivele? Vechea schisma intre partida dlui Basescu si restul lumii: a fost schimbata echipa dlui Patapievici de la conducerea ICR, precum si trecerea institutiei din subordinea Presedintiei in aceea a Senatului.
Spre regretul dlui Gustin: "In fiecare an exista incercari de a folosi Salonul de Carte pentru scopuri politice". Poate "e normal ca intr-o democratie sa fie exprimate toate opiniile. Dar asta trebuie sa se faca respectandu-i pe ceilalti... sa nu stricam ceea ce trebuie sa fie un eveniment minunat pentru Romania, pentru relatiile dintre Romania si Franta si pentru imaginea Romaniei in Franta".
Cuvintele acestea dor mai mult decat faptele in sine si constituie o lectie aspra despre rolul si limitele elitelor noastre postdecembriste: patriotismul ca paliativ si dependenta de "mecenatul" oamenilor politici.
Nu merita reprezentata Romania?
Lui Mircea Cartarescu nu i-a cerut nimeni sa reprezinte Guvernul dintr-o "Romanie care se degradeaza pe zi ce trece... (iar) cultura traieste si ea momente dramatice".
Nu stiu cum se degradeaza Romania dupa ce PDL a pierdut puterea si dl Patapievici conducerea ICR, dar tocmai din cauza acestei impresii ar fi fost necesara prezenta lor, caci la Paris Salonul reprezenta Romania, nu o factiune politica. Oare are cineva vreun dubiu cum ar fi procedat Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Elena Vacarescu...?
Din pricina segregarii politice s-au simtit anapoda si alti participanti. Nu doar dintre invitatii Frantei, ci si ai Ministerului Culturii si ai ICR. Insasi Ana Blandiana, invitata de onoare a salonului de catre Ministerul Francez al Culturii, spune ca nu reprezenta la Salonul de Carte "nici Guvernul Romaniei, nici ICR, ci propriile carti si literatura romana". Normal. Prezenta nu presupune angajament politic.
Dl Philippe Gustin e roman
Insa supararea scriitorului Petru Cimpoiesu venea din alta parte: cica la Salon n-aveau ce cauta decat scriitorii si poetii, iar domnia sa nu poate sta alaturi de politologul Bogdan Teodorescu. Ori cultura nu inseamna doar literatura si filozofie, ci si arte, stiinte, inclusiv politice, educatie, arhitectura...
Ceea ce lasa un gust amar este adevarul ca Excelenta Sa Philippe Gustin, ambasadorul Frantei, e mai interesat de "oportunitatea de a schimba imaginea" Romaniei decat noi insine si decat scriitorii in cauza, care confunda imaginea tarii cu partizanatul politic.
Pentru ca asa cum sunt organizate respectivele manifestari la care stralucesc literatii englezi, germani, italieni, spanioli... ar fi putut si ar fi trebuit sa straluceasca si literatii romani.