O anomalie colosală a fost observată pe Pământ, iar uriașul fenomen neobișnuit denumit South Atlantic Anomaly a intrigat oamenii de știință de mai multă vreme. Agenția Spațială americană NASA urmărește, în mod activ, ciudata anomalie din câmpul magnetic al Pământului.
NASA monitorizează anomalia, care reprezintă o regiune gigantică de intensitate magnetică mai mică pe cerul de deasupra planetei, care se întinde între America de Sud și sud-vestul Africii și poate lovi lumea, în special sateliții de telecomunicații. Sateliții și navele spațiale ale agenției spațiale sunt deosebit de vulnerabile la intensitatea slăbită a câmpului magnetic din anomalie și la expunerea rezultată la particulele încărcate de la Soare, potrivit Science Alert.
Anomalia Atlanticului de Sud (SAA) - comparată de NASA cu o „adâncitură” în câmpul magnetic al Pământului sau cu un fel de „groapă în spațiu” - nu afectează în general viața pe Pământ, însă nu același lucru se poate spune despre navele spațiale orbitale (inclusiv Stația Spațială Internațională), care trec direct prin anomalie, în timp ce se învârt în jurul planetei la altitudini joase pe orbita terestră.
În timpul acestor întâlniri, intensitatea redusă a câmpului magnetic din interiorul anomaliei înseamnă că sistemele tehnologice de la bordul sateliților se pot scurtcircuita și funcționa defectuos dacă sunt lovite de protoni de înaltă energie proveniți de la Soare.
Aceste lovituri aleatorii pot produce, de obicei, doar defecțiuni de nivel scăzut, dar prezintă riscul de a provoca pierderi semnificative de date sau chiar deteriorarea permanentă a componentelor cheie - amenințări care obligă operatorii de sateliți să oprească în mod regulat sistemele navelor spațiale, înainte ca acestea să intre în zona anomaliei.
Reducerea acestor pericole în spațiu este unul dintre motivele pentru care NASA urmărește SAA; un altul este că misterul anomaliei reprezintă o mare oportunitate de a investiga un fenomen complex și dificil de înțeles, iar resursele și grupurile de cercetare extinse ale NASA sunt deosebit de bine echipate pentru a studia acest fenomen.
„Câmpul magnetic este, de fapt, o suprapunere de câmpuri din mai multe surse de curenți”, a explicat în 2020 geofizicianul Terry Sabaka de la Centrul Goddard de zboruri spațiale al NASA din Greenbelt, Maryland.
Sursa principală este considerată a fi un ocean învolburat de fier topit din interiorul nucleului exterior al Pământului, la mii de kilometri sub Terra. Mișcarea acestei mase generează curenți electrici care creează câmpul magnetic al Pământului, dar nu neapărat în mod uniform, se pare.
Se crede că un rezervor uriaș de rocă densă, numit ”Provincia africană de mare viteză, de forfecare redusă”, situată la aproximativ 2 900 de kilometri sub continentul african, perturbă generarea câmpului, ceea ce duce la efectul dramatic de slăbire - care este ajutat de înclinarea axei magnetice a planetei.
„SAA observată poate fi, de asemenea, interpretată ca o consecință a slăbirii dominației câmpului dipolar în regiune”, a declarat Weijia Kuang, geofizician și matematician NASA Goddard în 2020. „Mai precis, un câmp localizat cu polaritate inversată crește puternic în regiunea SAA, făcând astfel intensitatea câmpului foarte slabă, mai mică decât cea a regiunilor înconjurătoare”.
Deși există încă multe lucruri pe care oamenii de știință nu le înțeleg pe deplin despre anomalie și implicațiile sale, noi informații aruncă lumină asupra acestui fenomen ciudat.
De exemplu, un studiu condus de heliofizicianul NASA Ashley Greeley în 2016 a arătat că SAA se deplasează încet în derivă, ceea ce a fost confirmat de urmărirea ulterioară de către CubeSats în cercetarea publicată în 2021.
Cu toate acestea, anomalia nu se deplasează doar. Chiar mai remarcabil, fenomenul pare să fie în curs de divizare în două, cercetătorii descoperind în 2020 că SAA pare să se împartă în două celule distincte, fiecare reprezentând un centru separat de intensitate magnetică minimă în cadrul anomaliei majore.