Bărbați castrați, femei violate, oameni aruncați din avion! Cum a vindecat fotbalul rănile unei țări înecate în durere și sânge

Argentina este din nou în finala Campionatului Mondial de fotbal, a șasea din istoria țării sud-americane.

Prima dată s-a întâmplat chiar la ediția inaugurală din 1930, când Argentina a pierdut în finală, 2-4 cu Uruguay.

Apoi au urmat ani de secetă pentru țara lui Messi și Maradona, până în 1978 când a venit al doilea titlu, cu o istorie aparte. Ca şi celelalte ţări din America de Sud, în anii 1970, Argentina a căzut pradă juntelor militare, iar regimul generalului Jorge Manuel Videla a fost de o cruzime rar întâlnită.

În Argentina au apărut atunci centre de tortură, în care opozanţii ideilor neo-fasciste, cei mai mulţi dintre ei tineri studenţi, trăiau clipe de coşmar. Bărbaţii erau castraţi, iar femeile violate, sub ameninţarea câinilor şi a bastoanelor electrice. Când nici tortura nu mai era de ajuns s-a trecut la măsuri şi mai extreme. Oamenii efectiv dispăreau.

În jur de 30.000 de argentinieni s-au pierdut fără urmă, mărturiile ulterioare răsturnării regimului scoţând la iveală adevăruri dramatice. Mulţi dizidenţii fuseseră îmbarcaţi în avioane militare şi aruncaţi de vii în Oceanul Atlantic.

Aceasta era situaţia în Argentina anului 1978, o ţară terorizată de oamenii lui Videla şi din acest motiv doi fotbalişti uriaşi, olandezul Johan Cruyff şi germanul Paul Breitner au refuzat să meargă la Mondiale. “Nu pot să joc fotbal la un kilometru de un loc în care oamenilor le se scot unghiile”, a spus Cruyff.

Locul despre care vorbea olandezul se numea Şcoala Mecanică a Marinei, un fel de “Auschwitz” argentinian, aflat în imediata apropiere a stadionului Monumental, al celor de la River Plate, din Buenos Aires.

În 1978, Videla s-a folosit de Cupa Mondială pentru a-şi cosmetiza imaginea. L-a chemat la deschidere pe fostul secretar de stat american, Henry Kissinger, a suplimentat bugetul de organizare şi a investit puternic în infrastructură, construind stadioane şi aeroporturi noi.

El a pus la dispoziţie oamenilor steaguri naţionale şi a oferit fanilor celebrele confetti, care au făcut ca Argentina 1978 să ofere în tribune unul dintre cele mai spectaculoase turnee finale. Strategia sa a dat roade, argentinienii de rând şi nu numai, chinuiţi de problemele zilnice găsind în fotbal cel mai bun mod de a refula.

“Lumea fugea după autocarul nostru, sperând să ne îmbrăţişeze. Am simţit o căldură extraordinară din partea poporului, chiar dacă ştiam şi noi cum stau lucrurile în ţară”, a declarat căpitanul de atunci al “pumelor”, Daniel Passarella.

Argentina a câștigat atunci finala cu Olanda, scor 3-1, în prelungiri, după ce batavii au avut bară în minutul 90, și a avut în Mario Kempes golgheterul turneului. A fost echipa lui Fillol, Passarella, Ardiles sau Bertoni, antrenată de Luis Cesar Menotti, cel care a fost nevoit să renunțe la un jucător din lot înaintea turneului final, iar cel tăiat de pe listă a Diego Armando Maradona.

Ulterior, Maradona și-a condus că măiestrie echipa spre titlul din 1986, dar a ieșit și vice-campion în 1990, pierdută în fața Germaniei. Argentina a jucat finala și în 2014, pe care a pierdut-o tot în fața nemților.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...