Ziua Armatei Române: cele mai importante victorii din istoria recentă. De la Cuza la NATO

Astăzi, 25 octombrie, este Ziua Armatei Române. Evenimente speciale se desfășoară în toată țara, cu acest prilej. 25 octombrie reprezintă, de asemenea, o bună ocazie de a aduce un omagiu eroilor naționali și implict, de a aminti de cele mai importante bătălii ale istoriei recente.

Primele formațiuni militare de pe teritoriul țării noastre au apărut cu sute de ani înainte de crearea României de astăzi, înainte de România Mare și înainte de Unirea Principatelor. Astfel, potrivit istoricilor, primele formațiuni militare organizate de pe teritoriul românesc au apărut în secolul XIV, odată cu primele unități de infanterie și cavalerie. Organizarea militară a evoluat, de-a lungul secolelor.

Armata modernă este legată de procesul de formare a statelor naționale române, de adoptarea unor legi și regulamente moderne. Astfel, data de 24 ianuarie 1859 este considerată un moment deosebit de important în istoria țării, respectiv a armatei naționale.

Așa cum bine știm, pe 24 ianuarie se celebrează Ziua Unirii Principatelor Române. Țara Românească și Moldova s-au unit și practic, s-au pus bazele statului român modern, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul unor personalități importante, precum Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Nicolae Bălcescu și Vasile Alecsandri.

„În 1848 s-a formulat un program în acest sens, singurul program de țară pe care l-am dus la bun sfârșit, de formare a statului național, cu ajutorul unei clase politice formată la acea vreme din oameni de stat, nu din politicieni mărunți. S-a reușit Unirea la 1859 și treptat, strângerea în jurul nucleului numit România, a celorlalte provincii: în 1878 Dobrogea, în 1918 Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureș”, amintește președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, pentru Ziare.com.

Alexandru Ioan Cuza a avut un rol determinant în modernizarea armatei. A unificat armatele celor două Principate, a introdus serviciul militar obligatoriu, a achiziționat armament modern, uniforme noi, a reorganizat sistemul de comandă al armatei - noi comandați, noi metode de instruire, a înființat școli militare pentru pregătirea ofițerilor și subofițerilor.

Participarea la Războiul de Independență (1877)

Armata Română a jucat un rol esențial în înfrângerea Imperiului Otoman și în recunoașterea internațională a statului român. La acea vreme, în fruntea statului român se afla Regele Carol I.

„Primul război la care am participat alături de ruși a fost războiul pe care noi îl numim „de Independență”. Rușii în numesc ‘Ruso-Turc’. În acest război, rușii au dat-o în bară și fără Armata Română, nu ar fi reușit să câștige. Cu ajutorul Armatei Române, care avea cam 100.000 de oameni, dintre care 60.000 armata de operațiuni, iar 40.000 erau în spatele frontului - România încă nu era regat, dar era un principat puternic. Acești 100.000 de oameni au trecut Dunărea, au bifat victoriile de la Grivița, o redută în cadrul unei mari fortificații, de la Plevna, de la Smârdan, de la Rahova. Armata română s-a umplut de glorie, atunci”, a povestit istoricul Ioan-Aurel Pop.

În jur de 4.300 de români au murit, 3.300 au fost răniți, iar aproape 20.000 s-au îmbolnăvit, pe front. Printre bolile vremii amintim: tifoza, holera, dizenteria, scorbutul, pneumonia, tetanosul.

Războiul de Independență din 1877 a reprezentat un moment crucial în istoria României. Independența câștigată în urma acestui conflict a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a statului român modern.

Însă, trebuie amintit, România a fost nevoită să cedeze o parte din teritoriul său din sudul Basarabiei, rușilor: județele Cahul, Bolgrad și Ismail. Această pierdere a marcat începutul unei lungi perioade de aspirații teritoriale ale românilor, care s-au concretizat abia după Primul Război Mondial.

Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz (1917). Primul Război Mondial

Primul Război Mondial s-a desfășurat cu Regele Ferdinand în fruntea statului. La 1917, existența statului român a fost pusă sub gravă amenințare. Casa Regală și Guvernul au fost nevoite să se retragă în Moldova, la Iași, noua capitală. Cu sprijinul generalului francez Henri Berthelot, armata a fost reorganizată. Au urmat trei victorii defensive deosebit de importante. Trupele româno-ruse au reușit prima dată să le învingă pe cele germano-austro-ungare la Mărăști (Vrancea), sub comanda lui Alexandru Averescu. Românii și rușii au înregistrat aproape 1.500 de morți și aproximativ 3.500 de dispăruți. De cealaltă parte, 2.200 de morți, 4.700 de răniți și dispăruți, plus 2.700 de prizonieri.

A urmat victoria de la Mărășești (Vrancea), unde și-a pierdut viața și Ecaterina Teodoroiu. Bătălia de la Mărășești este considerată de unii istorici drept cea mai mare bătălie dată de Armata Română, având în vedere miza și numărul de pierderi de vieți omenești. Pe câmpul de luptă s-a născut deviza „Pe aici nu se trece”. Peste 27.000 de soldați români a pierdut Armata, la Mărășești. Dintre aceștia, peste 5.000 de morți, aproape 10.000 de dispăruți și peste 12.000 de răniți. Armata rusă a consemnat peste 25.000 de pierderi, adică peste 7.000 de morți, peste 10.000 de răniți și peste 8.000 de dispăruți.

În acest context, generalul Henri Berthelot a vorbit elogios despre vitejia forțelor militare române: „Germanii credeau cu hotărâre, că România va fi înfrântă cu desăvârșire și va pierde și Moldova, dar armata română a dat minunatele dovezi de vitejie. Soldații români se luptă de minune. Sunt la înălțimea celor mai viteji apărători. Ei sunt cei mai buni ostași ai lumii”.

Bătălia de la Mărășești este numită de istorici drept „Verdunul Românilor”. Bătălia de la Verdun, din 1916, de pe teritoriul Franței, a fost devastatoare. Operațiunea mai este numită și „Abatorul”, din cauza pierderilor uriașe, aproximativ 700.000 de militari. Totuși, rezistența eroică a francezilor în fața germanilor a avut un impact psihologic major pentru ambele tabere. Astfel, francezii au avut încrederea că războiul se poate încheia cu capitularea Germaniei, ceea s-a și întâmplat, de altfel, doi ani mai târziu.

Trebuie amintit că la acea vreme, au făcut victime pe bandă rulantă diverse boli: gripa spaniolă, tifoza, holera, dizenteria, pneumonia și tetanosul. Condițiile sanitare precare, malnutriția, oboseala, stresul, lipsa tratamentelor eficiente au favorizat dezvoltarea bolilor menționate.

În plus, după Mărăști și Mărășești, victoria de la Oituz (Bacău) a generat și mai multă speranță în rândul trupelor române, în detrimentul Puterilor Centrale.

Campania pentru eliberarea Transilvaniei și ocuparea Budapestei (1919)

După Unirea de la 1918 a tuturor provinciilor cu majoritate românească, comuniștii maghiari s-au folosit de faptul că o parte a populației din Transilvania nu a acceptat unirea.

După căderea Imperiului Austro-Ungar, în Ungaria, marcată profund de criza socială și politică, a fost instaurată o republică sovietică, condusă de Bela Kun, în urma unei revoluții bolșevice, pe modelul lui Lenin, în Rusia. Kun, născut într-un sat din Transilvania, a susținut aspirațiile maghiare de a-și recâștiga teritoriile pierdute.

După ce a preluat puterea Kun, trupele maghiare au atacat Armata Română aflată în Transilvania. Ai noștri s-au confruntat cu armata maghiară, susținută de voluntari maghiari și de unități ale Armatei Roșii. În urma unor lupte intense, Armata Română a reușit să ocupe întreaga Transilvanie, consolidând actul unionist. Mai mult decât atât, Armata Română a continuat ofensiva și a pătruns în Ungaria. Astfel, a ocupat capitala Budapesta în 4 august 1919 și a pus capăt Republicii Sovietice Ungare.

„Un detaliu mai puțin cunoscut este că unul dintre ofițerii români care s-au evidențiat în această campanie din Ungaria era locotenentul-colonel, ulterior general și mareșal, Ion Antonescu.

În capitala ocupată a țării vecine, comportamentul Armatei Române a fost unul exemplar. De fapt, Armata Română nu a luptat împotriva Ungariei, ci a unui regim bolșevic ce cucerise o Ungarie slăbită și care reprezenta o amenințare pentru toate țările din jur. Chiar dacă atunci sau mai târziu mulți maghiari au înregistrat cu neplăcere prezența tricolorului la Budapesta, trebuie spus că intervenția Armatei Române în Ungaria a reprezentat o campanie pentru apărarea democrației în Europa”, a declarat istoricul Adrian Cioroianu, pentru TVR.

Practic, Armata Română a Regelui Ferdinand a fost una dintre primele armate europene care au luptat împotriva comunismului.

În 1920, prin Tratatul de la Trianon, unirea Transilvaniei cu România a fost confirmată.

Misiuni ONU și operațiuni NATO (1990-prezent)

După căderea comunismului, Armata Română a participat la numeroase misiuni internaționale de menținere a păcii, sub mandatul ONU, în țări precum Somalia, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Afganistan și Irak. România a contribuit cu infanterie, ingineri, logisticieni, medici și personal de serviciu. De asemenea, țara noastră a furnizat echipamente militare, inclusiv vehicule blindate, elicoptere și echipamente de comunicații.

România a jucat un rol important în stabilizarea unor zone de conflict și în prevenirea izbucnirii unor noi conflicte. Participarea la misiuni ONU a consolidat imaginea țării noastre ca un partener de încredere și responsabil în cadrul comunității internaționale, militarii români au dobândit experiență în operațiuni complexe, în condiții dificile, ceea ce a contribuit la creșterea nivelului lor de pregătire.

De asemenea, 2004 a reprezentat un moment istoric crucial pentru România. Această decizie strategică a consolidat securitatea națională, a întărit legăturile cu Occidentul și a poziționat România ca un actor important în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Totodată, prin aderarea la NATO, România s-a angajat să respecte să le consolideze în interiorul țării valorile democratice și alte statului de drept.

România a participat la numeroase misiuni NATO în diferite regiuni ale lumii și astfel, s-a poziționat ca un partener de încredere, ce a contribuit la consolidarea securității euro-atlantice. România a investit semnificativ în modernizarea armatei sale, prin achiziționarea de echipamente militare moderne și alinierea forțele armate la standardele NATO.

În prezent, apartenența la NATO reprezintă un pilon fundamental al securității naționale a României.

Colonelul Ion Petrescu a oferit pentru Ziare.com mai multe informații, în acest sens:

„Între anii 1995 și 2000, generalul Spiroiu a fost ministru-consilier, Consilier Militar la Misiunea României la ONU din New York. Cu lecțiile învățate acolo, deloc puține și numeroase vizând latura calitativă a organizării structurilor militare internaționale, conaționalul Constantin Niculae Spiroiu - cel mai bun ministru pe care l-a avut armata după 1989 - s-a prezentat la cel de-al 59-lea prim-ministru al României (decembrie 2000 - decembrie 2004) Adrian Năstase, care, din păcate, nu și-a făcut timp pentru un dialog constructiv cu înțeleptul general.

Totuși, Armata României a continuat să trimită ofițeri cu aptitudini deosebite, cu grade și instruiri superioare la Națiunile Unite, care au pledat, dar au și reușit să obțină participări ale unor militari români la misiuni ale 'căștilor albastre' în zone de conflict armat, inițial pe continentul african, unde s-a văzut utilitatea cunoașterii limbilor străine de circulație internațională, de pildă franceza și aportul diplomației militare la menținerea unui dialog fructuos, în teren, cu partenerii de misiuni.

În structura militară medicală a Națiunilor Unite, ani buni a deținut un post relevant generalul medic Florin Paul, medic epidemiolog ca formare, cu experienţă internaţională de excepţie dobândită în zone periculoase pentru misiunile de peacekeeping şi umanitare ale ONU.

În ce privește participarea la structurile dinamice mobile ale NATO, ofițerii români au dobândit experiențe complementare pe timpul misiunilor executate pe tărâmurile islamice din Afganistan și Irak, dar și punctual, în arealul ex-iugoslav. De altfel, conform statisticilor oficiale ale Ministerului Apărării Naționale, circa 40.000 de cetățeni români, bărbați și femei, în uniforme militare au fost rulați în misiuni specifice, de stabilizare, în statele afgan, irakian și în unele țări ex-iugoslave.

După cum îmi preciza generalul de brigadă Contantin Spinu, actualul purtător de cuvânt al M.Ap.N. experiența operațională dobândită în zonele amintite mai sus, acum este extinsă la alte eșaloane:

1. Astfel, În Republica Centrafricană (RCA), funcția de comandant al Misiunii de instruire militară a UE, în Republica Centrafricană (EUTM RCA) este asigurată de România, începând cu anul 2023. La primul mandat (de un an) poziția a fost încadrată de general de brigadă Cornel Tonea Bălan, care a fost înlocuit la începutul lunii octombrie de generalul de brigadă Nicolae Oros.

2. Misiunea UE în Bosnia și Herțegovina, EUFOR va fi comandată de la 1 ianuarie de generalul maior Florin Barbu, după ce, în perioada mai 2023-mai 2024, generalul de brigadă Ovidiu Lungu a deținut funcția de șef de stat major în cadrul aceleiași misiuni.

3. În plus, România este cel mai mare contributor la EUFOR.

Detașamentul Armatei României la operația Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina este formată din aproximativ 470 de militari dispuși în trei baze, iar peste 700 de militari aflați în țară sunt alocați rezervei operaționale, în măsură să fie desfășurați în teatrul de operații, în cel mai scurt timp, dacă situația de securitate va impune acest lucru.

Cinste și onoare! Această sintagmă a marcat toate misiunile efectuate de militarii români sub flamura ONU sau aceea a NATO", a declarat Petrescu.

România nu va mai aloca bugetul pentru Apărare convenit cu NATO dacă Georgescu ajunge președinte: "Nu mă interesează”

Candidatul independent Călin Georgescu a anunțat că, în cazul în care va fi ales șef al statului, România nu va mai aloca bugetul minim pentru Apărare, de 2 la sută din PIB, la care s-a...

Autoritățile române au evacuat din Fâșia Gaza opt copii bolnavi. În ce țări vor fi tratați

Opt copii bolnavi au fost evacuaţi din Fâşia Gaza, împreună cu 26 de rude, anunţă, joi, 5 decembrie, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al României. Cinci dintre pacienţi au fost duşi...