Numele lui Augustin Lazăr, invocat la proces de un securist în dosarul morții disidentului Gheorghe Ursu. Reacția fostului procuror general - UPDATE

Inginerul Gheorghe Ursu ar fi scris în jurnal că și-ar fi dorit să facă rost de o pușcă cu lunetă, că Nicolae Ceaușescu este un „cancer” și că și-ar fi dorit ca dictatorului să „i se taie mâna pe care o agită ridicol” a declarat în ultimul cuvânt colonelul în rezervă Vasile Hodiș, fostul anchetator al disidentului. Avocatul lui Vasile Hodiș a spus la ultimul termen de marți, 9 mai, că fostul procuror general Augustin Lazăr l-ar fi asigurat pe clientul lui că va fi achitat în instanță și că a confirmat rechizitoriul „sub presiune”.

UPDATE: Fostul procuror general Augustin Lazăr a reacționat miercuri, 10 mai, la susținerile din sala de judecată ale inculpatului Vasile Hodiș și ale avocatului acestuia, Nicolae Trăistaru.

„Dezmint orice presiune pretins exercitată asupra Ministerului Public cu referire la soluționarea dosarelor „istorice” ale României în perioada mandatului meu, precum și orice pretinsă discuție privată avută cu vreunul din inculpații trimiși în judecată.

Rechizitoriul din Dosarul comunismului- Cazul Ursu, l-am confirmat, în calitate de Procuror general al PÎCCJ, după ce am constatat că au fost respectate dispozițiile legale privind aflarea adevărului, urmărirea penală era completă, existau probele necesare și legal administrate pentru ca instanța să judece inculpaţii”, este mesajul transmis de fostul procuror Augustin Lazăr.

Înalta Curte a rămas în pronunțare pentru data de 4 iulie, când va soluționa definitiv dosarul în care foștii ofițeri de Securitate Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu sunt judecați pentru infracțiuni contra umanității.

Un complet de apel de la Înalta Curte – format din judecătorii Valerica Voica (președinte), Sorin Alin Nicolescu și Constantin Epure – a luat în discuție ultimul termen din dosarul morții disidentului Gheorghe Ursu, după ce foștii ofițeri de Securitate au fost achitați pe fond de către judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București.

Doar unul dintre cei doi foști securiști a fost prezent la ultimul termen al procesului, anume Vasile Hodiș (foto). Marin Pîrvulescu nu a venit să își exprime ultimul cuvânt în fața judecătorilor.

Colonelul în rezervă Vasile Hodiș a citit dintr-un memoriu, unde a notat care a fost rolul lui în ancheta din 1985 cu privire la Gheorghe Ursu și a ajuns până la relația pe care a avut-o cu fostul procuror general Augustin Lazăr, care i-ar fi spus că a semnat trimiterea lui în judecată pentru infracțiuni contra umanității în urma unor presiuni și i-ar fi spus că odată ajuns în fața judecătorilor aceștia îl vor achita.

Reamintim că ultimele zile de mandat ale procurorului Augustin Lazăr au fost „umbrite” de scandalul privind activitatea lui din tinerețe la Penitenciarul Aiud, ca proaspăt procuror al regimului comunist, calitate în care i-a refuzat de două ori eliberarea disidentului anticomunist Iulius Filip.

Vasile Hodiș: Gheorghe Ursu plănuia un atentat, voia pușcă cu lunetă!

Iată ce a susținut în ultimul cuvânt fostul ofițer de Securitate Vasile Hodiș:

• „Am venit la Direcția de Cercetări Penale (n.r. – Direcția a VI-a a Securității) în august 1984, în urma unui curs de pregătire de 45 de zile pe plan local și a altuia pe care l-am absolvit la Grădiștea. Nu am lucrat într-o unitate de informații, ci într-una tehnică, de filaj și investigații.
• Prima percheziție la care am participat a fost cea de la domiciliul lui Gheorghe Ursu, eu lucram la proceduri. Investigațiile care s-au făcut atunci au fost doar în cadrul actelor premergătoare, nu s-a făcut altceva.
• Gheorghe Ursu a fost audiat de mai multe ori și a avut o percheziție și la locul de muncă, la care eu nu am participat. La percheziția de la domiciliu i s-a găsit niște valută, echivalentul a 30 de dolari, pe care eu am predat-o la Banca Națională. Din 16 audieri, eu am participat doar la 5, strict legate de valuta descoperită.
• Pe lângă valuta de circa 30 de dolari, la percheziții i s-a descoperit și un document: avea o sumă considerabilă pentru vremea aceea într-o bancă elvețiană: 600 de franci elvețieni. Din acest motiv au fost începute cercetările.
• Ceea ce nu s-a menționat la proces este că în însemnările lui Gheorghe Ursu el vorbea despre un atentat. Scria: „Dacă aș putea face rost de o pușcă cu lunetă”. Ideea de atentat e frecventă în jurnalul lui Gheorghe Ursu. Nu noi, inculpaţii, am considerat că preocupările lui Gheorghe Ursu sunt grave, ci legile din vremurile respective. A mai scris: „În cazul nostru, Nicolae Ceaușescu trebuie suprimat. Când I se va recunoaște statutul de cancer? Când i se va tăia mâna care se agită ridicol?”. Pentru acest motiv ancheta a continuat până în 1987.
• Eu trebuia să execut, eram chemat să execut. Nu am dispus și nici nu aș fi putut să dispun măsuri represive asupra lui Gheorghe Ursu.
• În SRI am lucrat la Direcția Juridică până în 1999, când am început să lucrez sub acoperire la Vămi. De fiecare dată ne prezentam la procurorul desemnat sau la procurorul general. Sunt întru totul de acord cu ce a spus avocatul meu, l-am cunoscut pe procurorul general (Augustin Lazăr – n.r.). Exact așa a spus: „A trebuit să confirm (rechizitoriul – n.r.), asta e!”, a spus Vasile Hodiș.

Avocat: Procurorul Augustin Lazăr i-a spus clientului meu că va fi achitat

Anterior, avocatul lui Vasile Hodiș s-a referit pe larg în pledoaria sa la discuția care ar fi avut loc între clientul lui și procurorul general Augustin Lazăr (foto), chiar înainte ca dosarul să fie trimis în judecată, în etapa în care procurorul ierarhic superior confirmă rechizitoriul întocmit de procurorul de caz.

„Vasile Hodiș a avut relații de colaborare cu fostul procuror general Augustin Lazăr, atunci când clientul meu lucra sub acoperire la Vamă. Procurorul general i-a spus: „Sunt presiuni asupra mea să semnez rechizitoriul, dar în instanță veți fi achitați, eu știu că sunteți nevinovați”, a dezvăluit avocatul.

Reamintim că în mandatul lui Augustin Lazăr a fost trimis în judecată Dosarul Revoluției (restituit ulterior pentru nereguli), dar și foștii torționari Alexandru Vișinescu și Ion Ficior (ambii condamnați la câte 20 de ani de pușcărie pentru infracțiuni contra umanității.

Pe finalul mandatului, însuși Augustin Lazăr a fost nevoit să clarifice aspecte privind activitatea lui de procuror pe vremea comunismului, mai exact că i-ar fi refuzat liberarea condiționată a disidentului Iulius Filip.

Disidentul român Iulius Filip fusese condamnat la ani grei de închisoare pentru „pactizare cu forţele contrarevoluţionare din Polonia” şi „propagandă împotriva orînduirii socialiste”.

Reacția fostului procuror general Augustin Lazăr

În 2019, presa a scris că Augustin Lazăr din poziția de procuror și șef al Comisiei din penitenciar i-ar respins disidentului eliberarea condiționată, în 1985 și în 1986, pe motiv că „timpul executat nu prezintă garanția unei depline reeducări”.

Într-un mesaj adresat Ziare.com miecuri, 10 mai, fostul procuror general a făcut următoarele precizări:

„Acestea sunt interpretările interesate din alte atacuri ale actorilor campaniei anti-justiție din anul 2019, care nu reflectă integral adevărul. În realitate, ulterior s-a aflat mecanismul conspirat al Securității de a leza dreptul la liberare condiționată al unor condamnați. În regimul de detenție al închisorii militare securiștii le-au aplicat sancțiuni disciplinare și îi țineau în condiții de izolare carcerală, pentru a face condamnații care nu colaborau inadmisibili la comisia de propuneri pentru liberare condiționată, apoi la instanța de judecată. Nici comisia care propunea, nici instanța care decidea nu puteau vedea condamnații, ci examinau mandatul de executare și rapoartele de pedepsire de la dosar. Fostul condamnat Iuliu Filip, l-a indicat în 2015 pe ofițerul de securitate Gheorghe Lazăr care i-a întocmit 7 rapoarte de sancționare (lipsea garanția deplinei reeducări), devenind conform legii inadmisibil pentru liberare condiționată.

Pentru confuzia intenționat creată, în campania anti-justiție, între numele procurorului Augustin Lazăr și al ofițerului de securitate Gheorghe Lazăr, din penitenciar, este semnificativ interviul președintelui Asociației Foștilor deținuți politici din România sub titlul „Un procuror n-avea acolo nicio putere de decizie. Miza scandalului Lazăr este alta“:

Aţi auzit pe timpul încarcerării dumneavoastră la Aiud despre Augustin Lazăr?

Nu am auzit să se vorbească despre el. Important era Gheorghe Lazăr, CI-istul. CI-ist vine de la contrainformaţii, el fiind reprezentantul Securităţii în penitenciar şi cel responsabil de situaţia deţinuţilor politici. Nu am auzit de Augustin Lazăr. Miza scandalului de acum este atacul la Augustin Lazăr în ceea ce priveşte lupta anticorupţie”, a scris în mesaj Augustin Lazăr.

La soluțiile de condamnare a torționarilor Vișinescu și Ficior a făcut referire și procurorul de ședință de la Parchetul General, atunci când a cerut Înaltei Curți să desființeze soluția de achitare a Curții de Apel cu privire la Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu și, rejudecând, să-i condamne la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni contra umanității.

Procurorul nu a specificat cuantumul pedepsei, dar a precizat că solicită ca pedepsele să fie executate în regim de detenție și, în plus, să fie aplicată măsura degradării militare. Potrivit articolului 439 din Codul penal, infracțiunile contra umanității se pedepsesc cu detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Ce a notat în decizia de achitare judecătoarea Mihaela Niță

Judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București a dispus achitarea foștilor securiști Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu (foto), redactând o motivare care la vremea respectivă a ultragiat atât pe urmașii lui Gheorghe Ursu, cât și pe numeroase alte victime ale regimului comunist.

Nu numai că Gheorghe Ursu nu este considerat un disident de către Mihaela Niță, el îi apare judecătoarei ca un privilegiat al sistemului comunist în raport cu alți români.

„Victima (…) s-a bucurat și de o libertate de mișcare care, în mod cert, nu era accesibilă marii majorități a românilor și caracteristică acelor vremuri, fiind unul dintre puținii români care, între anii 1974 – 1981, a călătorit de nenumărate ori în Occident, astfel cum rezultă inclusiv din propriile declarații (1974 la Paris, 1978 Viena – Veneția - Zürich –Paris – Barcelona – Madrid – Toledo – Granada – Cordoba – Paris, Londra – Burgas – Haga – Amsterdam – Köln, Viena – București). Este de notorietate că în regimul comunist cetățenii români obțineau foarte greu permisiunea de a se deplasa într-o țara occidentală. (…) Cu toate acestea, victimei i s-a acordat, la solicitarea sa, de fiecare dată permisiunea de a călători în Occident și viză pentru a se deplasa în SUA la fiica sa, căreia, de asemenea, i s-a încuviințat să părăsească definitiv țara, fiind o situație de excepție în regimul comunist, cu atât mai mult cu cât victima a efectuat mai multe astfel de călătorii”, notează magistratul. Judecătoarei puțin i-a lipsit să își ducă raționamentul până la capăt și să argumenteze că, de fapt, adevăratul securist este Gheorghe Ursu.

În motivare, judecătoarea arată că prin comiterea infracțiunilor contra umanității „se creează o stare de pericol privitoare la existența și securitatea populației civile”.

„Prin exercitarea de violențe psihice și fizice față de o singură persoană (n.r. – Gheorghe Ursu), încarcerată în Arestul Miliției, persoană care ulterior a decedat, nu se poate aprecia că s-a cauzat o stare de pericol cu privire la existența și securitatea tuturor cetățenilor români”, arată Mihaela Niță.

Cu alte cuvinte, pentru a fi găsiți vinovați, era necesar ca Hodiș și Pîrvulescu să aibă la „activ” și alte victime, nu doar pe Gheorghe Ursu.

„Fapta de tratamente neomenoase față de o persoană căzută sub puterea adversarului nu poate fi concepută și deci săvârșită fără existența în prealabil a unei situații de conflict în sfera căreia persoanele, în mod indeterminat ca număr și îndeletnicire, se află unele față de altele ca adversari. Această situație de conflict (război, rupere de relații între state, incursiune de bande pe teritoriul țării etc.) constituie situația premisă în structura infracțiunii. Un conflict limitat la câteva persoane nu poate fi considerat ca situație premisă”, arată magistratul.

Într-un alt extras din motivare, judecătoarea Niță consideră că au existat acte represive în regimul comunist, însă nu 1985, în perioada în care Gheorghe Ursu a fost ucis în închisoare, ci în perioada 1945-1965.

„După anul 1965, deși se practica controlul informativ al populației active a României, monitorizarea relațiilor cetățenilor României cu străinătatea și încercarea de a reprima formele de opoziție, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 pct. 2 din Statutul CPI, întrucât nu au existat acte multiple îndreptate împotriva populației civile, în accepțiunea art.439 alin.1 Cod penal, respectiv reprimarea formelor de opoziție fața de regimul comunist prin comiterea unor multiple acte în modalitățile normative prevăzute de textul de lege”, scrie judecătoarea.

Hodiș și Pîrvulescu, ultimii securiști trimiși în judecată de Parchet

În august 2016, Parchetul General i-a trimis în judecată pentru crime împotriva umanității pe Marin Pîrvulescu (maior în rezervă), Vasile Hodiş (colonel în rezervă), ambii fiind foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului. Alături de ei au fost deferiți justitiției și George Homoştean (fost ministru de interne), precum și Tudor Postelnicu (șef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceaușescu), numai că ultimii doi au murit înainte ca dezbaterile pe fond să înceapă la Curtea de Apel București.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susţin că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Până în prezent, doar doi torționari au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni contra umanității: comandantul Închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, precum și comandantul Coloniei de Muncă Periprava, Ion Ficior - fiecare primind pedepse de 20 de ani de închisoare. Ambii au murit la scurt timp de la începerea executării pedepselor.

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...