Pe mana cui am dat banii nostri la banca?

Sistemul nostru bancar este stabil. N-avem probleme. Ne-a spus-o, nu o data, domnul Mugur Isarescu, una dintre putinele personalitati care lasa impresia ca stie ce spune, intrucat - pana acum - cam toate cate le-a spus s-au dovedit corecte.

Atat de corecte, incat imi vine sa dorm linistit, contand pe sistemul stabil si fara probleme, laudat de guvernatorul BNR, in timp ce restul Europei nu atipeste decat numai cu diazepam, cand aude de raportul BCE (Banca Centrala Europeana), prevestitor de vise urate: "Zona euro se confrunta cu o situatie dificila, care rezida in cea mai mare parte din interconectarea crizei datoriilor suverane si situatia din sectorul bancar".

Clientii, tratati la gramada

Tocmai ma intrebam daca se poate una ca asta, ca noi sa n-avem probleme, in timp ce UE se interconecteaza ba cu datoriile suverane, ba cu situatia din sistemul bancar, cand iata, am dat peste un articol despre mamutii mondiali ai insomniilor, somati sa-si faca reforma sistemului bancar.

Profesorul Amar Bhide, de la Fletcher School of Low and Diplomacy din cadrul Tufts University (SUA) publica pe portalul Project Syndicate o analiza critica a sistemului bancar global, a carui reforma, se impune mai mult ca oricand.

Dar modul cum bancherii lumii privesc reforma, i se pare autorului ca activitatea unei comisii care, pusa sa studieze riscurile unei posibile catastrofe aeriene, nu se uita nici la motoare, nici la sistemul de bord, ci numai la functionarea ireprosabila a parasutelor si a extinctoarelor.

In opinia profesorului Bhide, sistemul bancar nu va ajunge sa ia taurul de coarne, daca nu-si va restructura gigantismul robotizat. El aminteste de bancherii mai vechi, obisnuiti sa cunoasca personal fiecare solicitant de credite si sa rezolve solicitarile de la caz la caz.

Astazi, dimpotriva, bancile folosesc sabloane universale, manuite de la distanta de catre magicienii finantelor, care acorda sau nu creditele numai in masa, pe baza principiului: ori toti, ori niciunul.

Bancile sunt, peste tot, de capul lor

Relatia bancii cu gramada de clienti computerizata favorizeaza emergenta mega-bancilor. Daca erorile, totdeauna posibile, permiteau corectii din mers in cazul bancilor traditionale, in cazul mamutilor bancari, consecintele pot lovi ca un trasnet orice banca.

Guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, a propus unele masuri radicale de restructurare, dar propunerile sale, desi ascultate, s-au soldat numai cu discutii si nici o consecinta.

Totul s-a impiedicat, cand a venit vorba de triplarea garantiilor bancare, excelenta pentru stabilitatea bancilor si increderea clientilor in banci, dar paguboasa pentru buzunarul administratorilor.

In prezent, stiind ca neincrederea poate provoca panica, iar panica un tsunami bancar, guvernele garanteaza, in mod explicit, depozitele si, in mod implicit, datoriile mega-bancilor. Ar avea tot dreptul sa puna anumite conditii bancilor, dar n-o fac, iar bancile sunt lasate de capul lor.

Astfel, bancile nici nu se gandesc sa trateze clientii de la caz la caz, dupa metoda bancilor de odinioara. Ca urmare, nici hotararile nu pot fi luate de la caz la caz, iar controlul sanselor, riscurilor, a inevitabilelor erori sau corectiilor necesare este de domeniul SF.

Bancile se multumesc sa limiteze prudenta la pastrarea unui portofoliu de capital, capabil sa amortizeze socul eventualelor pierderi, daca ar fi cineva capabil sa faca un calcul de care nu e capabil nimeni.

Ignoranta - voita sau nu - asupra adevaratelor riscuri face ca orice discutie cu privire la cea mai buna formula privind rezervele sa fie ca un fel de opera suprarealista: este admirabila, dar nu stii ce reprezinta.

Practica sabloanelor - un dezastru pentru marile banci

In plus, practica sabloanelor si a regulilor mecanice in echilibrarea capitalurilor a incurajat si incurajeaza o imprudenta sistematizata. Crezand ca rezolva ceva, unii au incurajat bancile sa transforme imprumuturile acordate in titluri, diminuand si mai mult sansa de prudenta.

Pe de o pare, daca metodologia greoaie a mega-bancilor va continua, riscurile sistemului bancar actual raman incalculabile. Pe de alta parte, cu toate riscurile uriase, pozitia administratorilor si chiar actionarilor, va ramane inca multa vreme de neclintit.

In momentul cand se va clinti de nevoie, unda de soc a seismului se va resimti treptat in intreaga lume.

Cand si daca se va resimti la noi, nu stim. Ar fi culmea ca, dupa ce am scapat de recesiune, poate scapam si de criza, sa vina peste noi tavalugul bancilor si sa ne inecam ca niste fraieri, chiar la noi acasa, daca presedintele nu va avea curajul sa dea comanda istorica: "Ostasi, va ordon, treceti Dambovita!".

Google oferă acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto

Google a anunțat că va oferi acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto din Google Photos, care anterior erau disponibile doar contra cost. Începând cu luna...

A fost inventat softul care ghicește dacă un angajat e gata să-și dea demisia. Cum ar putea utiliza patronii rezultatele

Patronii îngrijoraţi de fluctuaţia angajaţilor sau care îşi pun întrebări despre perioada de timp în care o persoană recrutată va rămâne la noul ei loc de muncă ar putea conta, în...