Spania, in genunchi: Teribila drama a "sclavilor" bancilor

"Traiesti intr-o casa inchiriata, iti arunci banii in vant" - este una dintre frazele favorite ale brokerilor imobiliari. In 2007, in Spania, acestia au repetat-o destul de des. Tranzactiile intre parti se incheiau direct pe santierul de lucru.

In 2007, Spania a cunoscut un adevarat boom imobiliar. "La acea vreme brokerii veneau direct pe santier. Erau sub o presiune uriasa, fiind obligati sa incheie 5-6 precontracte de vanzare pe zi", isi aduce aminte Eduardo Cachado, care la acea vreme lucra ca zidar pe mai multe santiere din tara, noteaza Deutsche Welle, intr-un reportaj amplu.

Cachado mai spune: "Brokerii ne asigurau ca nu are rost sa locuim in chirie. Astfel, ziceau ei, banii se duceau pe apa sambetei. Mai bine era sa ne cumparam un apartament si sa platim rata lunara cu banii pe care oricum i-am fi dat pe chirie. Atunci, multi oameni semnau precontracte direct pe santier, unii dornici sa scape mai repede de brokerii extrem de insistenti."

800 de euro devine 1.350

Zidarul a fost si el cuprins de mirajul de a fi proprietar, luand un credit pentru o noua locuinta. Omul a cumparat un apartament cu o suprafata locuibila de 65 metri patrati intr-unul din cartierele muncitoresti ale Madridului. Locuinta l-a costat 263.000 euro. La inceput banca i-a promis ca, lunar, va plati cate 800 de euro, dar, la putin timp dupa contractarea creditului, rata a crescut brusc la 1.350 euro din cauza cresterii dobanzilor la credite.

"Dobanzile vor scadea cat de curand, e foarte posibil sa platiti din nou 800 de euro pe luna", i-a spus un angajat al bancii de la care luase creditul. Asa ceva nu s-a intamplat, din pacate pentru zidarul Cachado.

Eduardo Cachado era convins ca semnase un contract de imprumut cu dobanda fixa. "Da, asa e", spuneau bancherii si adaugau: "Dar ea e fixa doar in primele sase luni."

Astfel, imobilul care ar fi trebuit sa-i asigure zidarului si familiei sale siguranta sociala s-a transformat intr-o grea povara financiara, din care nu presa exista cale de iesire. Costurile cu imprumutul au continuat sa creasca, ajungand ca rata lunara sa fie de 1.760 euro la sfarsitul lui 2008. Exact atunci omul a ramas si fara loc de munca.

Initial a vrut sa vanda imobilul unei banci de economii si in acest fel sa scape de ipoteca. Aceasta a refuzat da preia imobilul, din cauza ca, dupa spargerea balonului imobiliar din 2008, apartamentul nu mai avea nicio valoare.

In contractul sau de cumparare scria ca "datornicul garanteaza plata creditului cu toate resursele actuale si viitoare, precum si cu prezentele si viitoarele active". Astfel, Cachado, care muncea doar ca zilier, a fost nevoit sa continue sa plateasca cand si cat putea. Odata platea 300 euro, altadata 500. In ciuda acestui fapt, valoarea creditului la banca a devenit mult mai mare fata de valoarea initiala. Cauza: dobanzile pe o perioada mai mare, dupa renegocierea perioadei de rambursare.

Intre timp, Cachado s-a alaturat asociatiei "Victimele creditelor ipotecare", ai carei membri incearca, fara prea mare succes, sa scape din capcana bancilor. La intrunirile acestei asociatii vin sute de oameni cu credite neplatite la banci. Ei insista sa fie exonerati de orice raspundere, daca predau casele ipotecate bancilor creditoare.

Cei care au ramas fara loc de munca si, implicit, fara un venit stabil au alta problema. Au fost izgoniti din casele si apartamentele ipotecate. Din cauza neplatii ratelor, numai in 2012 30.000 de case au fost executate silit. Multi dintre acesti oameni nu au unde sa mearga si nici nu isi permit sa plateasca chirie.

Dar bancile spaniole?

Aceasta este realitatea din teren, dar ce se intampla cu bancile? De unde au avut ele bani de credite? Punand ipotecile ca garantie, bancile spaniole au contractat credite de pe piata externa. Dar, de unde mai exact a venit capitalul? Cine incearca sa gaseasca un raspuns la aceasta intrebare se loveste de un zid de piatra. In discutiile cu mai multi analisti se vehiculeaza numele colosului german, Deutsche Bank.

O analiza interesanta propune si sumele pe care bancile spaniole le datoreaza confratilor germani. Conform acestor date, bancile germane si-au asumat un mare risc, insa stiau ca isi vor lua banii inapoi. Potrivit expertilor, in Germania populatia are economii uriase in banci, care nu pot fi investite in mod profitabil in tara. Astfel, multe banci germane s-au aruncat pe pietele euforice spaniole, dar si in alte locuri de pe glob.

Daca ne referim la pachetele financiare acordate de UE Spaniei, acestea nu au nimerit tocmai unde trebuie. Banii au ramas in Spania doar pentru scurt timp, in drumul lor catre alte state europene unde se gaseau creditorii. Un exemplu in acest sens este banca spaniola Bankia.

Aceasta a primit de la UE un ajutor de 20 miliarde euro, insa banii au plecat catre alte destinatii: 34 la suta in Germania, 19 la suta in Franta, iar restul spre SUA si Marea Britanie. Alte sume venite de la UE au ajuns la bancile spaniole aflate in dicficultate, dar nu au mai ajuns nici in spitale, scoli, universtitati si in economie, care se vede lipsita de stimuli de crestere.

Vești bune pentru utilizatorii iOS! Apple vrea să introducă două opțiuni noi de culoare pentru seria iPhone 16

Apple se pregătește să aducă pe piață modelele iPhone 16 Pro și iPhone 16 Pro Max în două noi opțiuni de culoare: Desert Titanium și Titanium Grey, potrivit ultimelor informații...

Avocat celebru, speriat de introducerea banilor care expiră, pe model chinezesc: „Am zis că nu se poate, dar se va întâmpla din 2030"

Sergiu Vasilescu, unul dintre cei mai cunoscuți avocați din România, specializați în fiscalitate, respectiv în crypto, avertizează cu privire la pericolul iminent cu care se vor confrunta...