Cu ce scop a pus ochii Liviu Dragnea pe aurul tarii?

Te crucesti auzind ca Liviu Dragnea si Serban Nicolae au depus un proiect de lege care obliga Banca Nationala a Romaniei sa aduca in tara rezervele de aur aflate in prezent, spre pastrare, in strainatate.

De ce si pe ce baza? S-a intocmit cumva de catre specialisti un studiu care a ajuns la aceasta concluzie inediata sau domnii Dragnea si Nicolae s-au hotarat sa dispuna de tezaurul tarii pe barba lor, numai in baza sacrosantului principiu inventat de un coleg de-al lor: pentru ca putem?

Mi-e teama ca, in afara postulatului "pentru ca putem", la alt argument nu s-au gandit cei doi economisti amatori, respectiv inginerul-transportator Dragnea si lacatusul-jurist Nicolae.

In orice caz, opinia publica n-a aflat despre vreun studiu de impact, un audit, o cercetare din care ar rezulta ca asta ne trebuie noua acum pentru siguranta tezaurului national: sa-l aducem urgent in tara si sa-l pazim cu muschii si cu politrucii nostri.

Motiveaza-ti angajatii cu mixul perfect de beneficii extrasalariale! Alege cardul de masa Up Dejun cu cost 0 si ai abonamente medicale Regina Maria de la 3 EUR/angajat. Afla mai multe AICI!

Ne intoarcem cu trei decenii in urma?

Dar rezerva de aur a tarii nu este, asa cum poate isi inchipuie unii, un fel de "bani albi, pentru zile negre", nu reprezinta valorile puse "la ciorap", pentru a fi folosite in caz de calamitate sau de dezastru national. Sigur ca rezerva de aur are si acest rol ca ultima supapa de siguranta a economiei nationale, dar este vai de aceasta economie, daca ajunge la un asemenea moment critic.

Tezaurul reprezinta, inainte de toate, eticheta de credibilitate a tarii. Romania este tratata astazi in plan extern ca un partener credibil, caruia i se pot acorda credite cu dobanzi rezonabile, cu care se pot trata angajamente pe termen mediu sau lung, fara multe emotii privind riscurile acestora, un partener cu care se pot incheia tratate internationale pe baza de incredere.

In istoria recenta, a existat un moment cand increderea se prabusise: la inceputul anilor '80, Romania intra in imposibilitate de plata, iar rezerva de aur, tot de circa 100 milioane de tone, se afla integral in tara. In mod firesc, oricine se putea intreba daca mai exista acel stoc sau s-a evaporat, iar Guvernul ascunde adevarul.

Cu viteza fulgerului, partenerii externi s-au ferit sa mai incheie contracte cu noi. A aparut formula "cu banii jos", adica plata anticipata, rarisima in comertul international. Rezultatul? Tara a suferit un deceniu de foame si frig, regimul a fost rasturnat cu violente, iar liderii impuscati.

Nu pretind ca aceasta ar fi singura cauza a prabusirii regimului, dar observ ca in niciun alt stat din estul comunist regimul nu s-a incheiat cu atata sange si cu impuscarea liderilor.

Poate fara sa se gandeasca la acele momente dramatice, Liviu Dragnea isi propune sa aduca tezaurul exact acolo unde era acum trei decenii: in tara. In tara, adica sub controlul conducerii politice care l-ar putea folosi in orice moment, in caz de nevoie.

Senatorul Serban Nicolae crede ca proprietarul este dator sa plateasca partenerului sau chiria, nu invers

Asta imi suna ca un fel de supapa de siguranta capabila sa-i salveze pielea lui Dragnea personal, daca nu poate fi salvata nici cu OUG 114, nici cu alte ordonante, cu noile legi pe justitie sau cu ce mai nascoceste peste noapte un Tudorel, un Teodorovici sau Valcov.

Majoritatea statelor europene mici sau mijlocii isi tin o buna parte din tezaurul national intr-un loc de maxima siguranta si nu se atinge nimeni de el. Ma indoiesc ca diletantii nostri care dospesc repatrierea aurului au inteles ce invataminte creeaza asemenea situatie.

Ma indoiesc mai ales cand observ logica infantila cu care isi explica ideea senatorul Nicolae: "Romania plateste 300.000 de euro (suma contestata de BNR - n.red.) chirie anual pentru depozitarea acestei valori, in timp ce in tara ar produce venituri", completand in stil pamfletist: "Dvs. va tineti bijuteriile la vecini? Si mai si platiti chirie!".

Dar sfertodoctul ia plasa: nu stie ce inseamna chirie: este suma pe care cel ce detine in custodie un bun o plateste proprietarului. Cine e proprietarul in cazul aurului nostru? Romania. Si cine il tine in custodie? Banca Angliei. Deci, daca ar fi vorba de chirie, ar trebui sa ne plateasca Banca Angliei noua, nu invers.

Dar, nefiind vorba de chirie, proprietarul plateste cheltuielile de administrare. Este normal: un depozit cu peste 100 de tone de aur necesita cheltuieli ca sa-l administrezi: paza, energie, spatiul ocupat, supraveghere prin tehnica virtuala, control periodic si multe altele. Nu chirie, domnule Nicolae, ati incurcat borcanele.

Iar comparatia cu bijuteriile familiei este curat ca de mos Teaca. Nicio minte normala nu poate gandi ca merita sa risti tezaurul tarii, ca sa economisesti 300.000 de euro pe an - contravaloarea unei vile elegante, din cele pe care le detin ghiftuitii nostri ajunsi la putere (Suma este discutabila, intrucat BNR sustine ca este numai cat o garsoniera, nu cat un viloi).

Stiati ca aurul Poloniei a fost salvat candva de Romania?

Exista in istorie cazuri triste care arata concret ce inseamna sa risti, tinand aurul in tara ta. In anul 1939, cand Polonia a fost invadata de Hitler dinspre Vest si Stalin dinspre Est, intregul tezaur se gasea la Varsovia. Ar fi fost ca si pierdut, daca guvernul roman (ne invecinam atunci cu Polonia) n-ar fi riscat un conflict cu Germania, acceptand evacuarea aurului polonez la Londra, prin Romania.

Probabil domnii Dragnea si Nicolae nu cunosc nici istorie, asa cum nu cunosc nici stiinta economica, daca s-au gandit sa aduca in tara aurul aflat la loc sigur in Banca Angliei, fara o explicaitie convingatoare.

Lipsa de explicatii plauzibile genereaza tot felul de banuieli. Ma infioara comentariul facut recent de un fost sef al SRI, domnul Costin Georgescu, la un post TV:

"La 2-3 zile dupa declaratiile lui Vladimir Putin anti-Romania, iese Dragnea si spune: ducem aurul in Romania, sa fie mai aproape de Moscova. De ce nu-l trimite direct? Este foarte suspect ca aurul care asigura integritatea Romaniei in momente grele se vrea mutat".

N-as cita o asemenea declaratie, care pare excentrica, daca n-ar apartine unui fost director al SRI, care fara indoiala nu vorbeste fara sa stie ceva si cu siguranta nu face publice toate informatiile, cate le are. Retin insa cu multa ingrijoare partea a doua a declaratiei, acolo unde se refera la faptul ca acest aur poate contribui la asigurarea integritatii tarii, in extremis.

Nu indraznesc sa cred ca cei doi initiatori ai legii inteleg pe deplin riscurile pe care si le asuma cu propunerera lor, dar imi sunt clare motivele pentru care guvernele noastre de la sfarsitul anilor '90 au hotarat punerea tezaurului la adapost. Aceste motive sunt legate de instabilitatea politica din tara.

Daca politicienii pun mana pe bani, e jale

Imi permit sa apreciez ca instabilitate avem si astazi. La doi ani dupa alegeri, "majoritatea zdrobitoare" nu se mai cunoaste decat in Parlament. In teren, toate sondajele sustin contrariul, iar peste nici trei luni vom vedea concret cat de zdrobitoare mai este majoritatea.

In acele conditii, guvernatorul Bancii Nationale, spre cinstea lui tot cel de astazi, stabilea ca tezaurul trebuie pus la adapost de politicieni. Nu de dusmani, nu de agenturi, nu de sorosisti. De propriii nostri politicieni.

Si bine a facut, intrucat nu s-au atins de el. Iar acum, politicienii vor sa-l scoata de la adapost si sa-l aduca exact acolo unde este mai nesigur si de unde a fost scos pentru siguranta. Domnilor, sunteti constienti ce faceti?

Nu exclud varianta fostului sef SRI, dar raman la ideea mea, ca PSD are alte motive pentru care curteaza aurul de la Londra: evidenta foame de bani. Trasnaia cu impozitul pe gospodarie a cazut, alta cu impozitul global s-a prabusit, la alta cu impozitul pe venit s-a renuntat, cea cu impozitul progresiv a murit inainte de a se naste, "taxa pe lacomie", cea de 2% aplicata companiilor energetice, restructurarea pilonului II de pensii si alte nazbatii de acelasi fel tocmai stau sa se prabuseasca.

Iar coalitia de guvernare, in loc sa caute cum poate crea surse la buget prin inteligenta domnului Teodorovici, prin inventivitatea ministrilor din cel mai stufos cabinet al Europei si prin intelepciunea fara seaman a doamnei Dancila, incearca sa puna la bataie pusculita lasata din tata-n fiu de la bunicii si strabunicii nostri.