Suntem impinsi catre o noua criza! "Nu putem trai toti cu mana in buzunarele altora" Interviu

Legea privind conversia creditelor in franci elvetieni este doar o victorie de etapa a politicului asupra intermediarilor financiari, iar pretul il vom plati cu totii. Politicienii fac "dreptate" pe buzunarul nostru, afirma prof. univ. dr. Cristian Paun.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, prof. Paun e explicat si efectele foarte grave pe care le poate avea valul de masuri populiste din ultima vreme: "sacrificam stabilitatea viitoare pentru termenul scurt: victoria cu orice pret in alegeri. Modelul il avem deja in Grecia si vedem unde au ajuns ei in cativa ani doar. Nu suntem departe de ei".

Prof. Paun critica si Cabinetul Ciolos pentru ca "reformele structurale nu si-au gasit nici in acest guvern loc, desi, cel putin teoretic, avea premisele cele mai mari sa atace astfel de probleme vitale pentru societatea romaneasca".

Legea privind conversia creditelor in CHF este, potrivit initiatorului sau, o restabilire a dreptatii. Dupa alte voci este un atac populist asupra sistemului bancar. Cum vedeti dvs aceasta reglementare?

Treaba cu dreptatea e foarte relativa. Poti restabili dreptatea facand o nedreptate in alta parte, iar interventia politica in contracte private asta face mai degraba. De ce? Simplu.

Riscul valutar este un risc speculativ, orice carte de managementul riscului spune acest lucru. Asta inseamna ca afecteaza atat banca, daca moneda locala se apreciaza, cat si debitorul, daca moneda se depreciaza. Deprecierea sau aprecierea unei monede nu poate fi influentata nici de debitori si nici de creditori in mod direct.

Acest risc inseamna o pierdere potentiala generata de o evolutie nefavorabila a cursului de schimb pentru partile implicate in contract: bancile si-au asumat partea lor de risc, in caz de apreciere, si clientul si-a asumat partea sa de risc, in caz de depreciere.

Legea propusa de dl. Zamfir nu face dreptate. Pune exclusiv in carca bancilor pierderea unor clienti care au estimat gresit initial sau s-au lacomit, evitand creditele in lei care erau mai sigure, dar mai costisitoare si mai reduse ca valoare prin raportare la veniturile in lei ale celor care solicitau credit.

Care pot fi consecintele?

Bancile pierd si au cateva optiuni. Sa transfere pierderea in costuri, caz in care se scumpeste finantarea cu consecinta directa reducerea accesului la finantare.

Sa reduca activitatea lor salvand din costuri, caz in care scade concurenta si sunt dati oameni afara. Calitatea serviciilor financiare scade.

Sau sa suporte din profit pierderea, caz in care actionarii pot decide retragerea bancilor de pe piata. Bancile mai pot fi salvate prin interventie monetara de la banca centrala (emisiune monetara), caz in care vorbim de inflatie, adica reducerea puterii de cumparare a tuturor detinatorilor actuali de lei.

Concluzia este clara si la indemana oricui stie putina economie: cineva va plati pentru aceste erori ale unor debitori, in nici un caz ei si nu neaparat bancile in totalitate. Costurile se vor regasi in final tot in buzunarele noastre. A face "dreptate" pe buzunarul nostru nu cred ca e genul de dreptate pe care ni-l dorim de la politicieni.

Ar trebui sa urmeze o lege si pentru creditele in euro, ca sa nu fie o discriminare?

Sigur ca va urma. E si normal sa urmeze. Aceasta este doar o victorie de etapa in asaltul fara precedent al politicului asupra intermediarilor financiari. De fapt, aici este si miza pana la urma.

Creditele in euro sunt mult mai consistente cu mult mai multe persoane potential beneficiare. Dar o discriminare oricum se face din start: conversia creditelor din valuta in lei la un curs istoric nu vorbeste de un lucru esential, nu intamplator uitat de legiuitor.

Creditele in valuta s-au bazat, de regula, pe LIBOR, o dobanda interbancara stabilita pe piata londoneza. LIBOR a fost si este semnificativ mai mic decat BUBOR, dobanda interbancara la lei. Mi se parea absolut normal si logic din punct de vedere economic ca atunci cand se solicita conversia in lei a unui credit in valuta sa se solicite si conversia pe dobanda la lei.

Altfel intre cei care au luat un credit in lei si au platit BUBOR (mai mare) si cei care au luat un credit in valuta (CHF, Euro) si il convertesc acum in lei si au platit LIBOR (mai mic) se creeaza o discriminare clara. Corect ar fi fost ca la conversie sa se aplice dobanda la lei, semnificativ mai mare.

Pe langa discriminarea clara pe care o introduce legea, avem si o penalizare a comportamentului corect: cel care s-a imprumutat in lei a fost mai preventiv, nu si-a asumat inutil riscul valutar, preferand sa se imprumute in moneda in care obtinea venituri. El acum devine dezavantajat clar fata de cei care au riscat mai mult si, logic, au pierdut mai mult. Consecintele in economie derivate din alterarea acestor comportamente sunt greu de anticipat. Un haos total in piata.

Aceasta lege este doar una dintre reglementarile cu potential populist ale acestei perioade. Exista si legea initiata de Liviu Dragnea care anuleaza 102 taxe nefiscale, inclusiv taxa radio-TV. Este o binevenita usurare a fiscalitatii initiata in mod paradoxal de stanga?

Este clar pentru mine ca in momentul de fata asistam la o disperare a partidelor politice pentru a se mentine la putere. Oamenii nu mai ies la vot, votantii care merg la vot au un profil complicat si sunt tot mai greu de manipulat.

Partide de dreapta voteaza legi care altereaza contracte private retroactiv (darea in plata, curs istoric) si partide de stanga voteaza relaxare fiscala. Ideologiile sunt pur si simplu aruncate la gunoi. Nu mai conteaza principiile, ci victoria intr-o competitie desantata de promisiuni fara acoperire.

Reducerea de taxe e benefica, consolidarea lor de asemenea. Dar daca taxele vitale nu sunt reduse, reducerea sau consolidarea e praf in ochi sau pilula otravita. E pacat ca se intampla acest lucru si ca e foarte posibil ca aceasta strategie sa dea roade.

Suporta bugetul impactul de 0,7% din PIB, potrivit expunerii de motive, pe care l-ar presupune aceasta lege si care sunt riscurile?

Suporta, dar foarte probabil cu pretul unui deficit mai mare, care in final va duce la o datorie publica mai mare. Romania creste, asa cum a crescut si in ultimii ani, exclusiv pe datorie, in mare parte datorie publica. Datoria publica in crestere inseamna taxe viitoare mai mari sau inflatie viitoare mai mare.

Adica sacrificam stabilitatea viitoare pentru termenul scurt: victoria cu orice pret in alegeri. Modelul il avem deja in Grecia si vedem unde au ajuns ei in cativa ani doar. Nu suntem departe de ei si trebuie sa intelegem ca ei sunt victima clara a unor politicieni iresponsabili care si-au "cumparat" linistea electorala si mentinerea la putere prin astfel de pilule otravite.

Pe langa acestea, avem pensii speciale noi, proiecte privind indemnizatii pentru mame eroine si in mai toate programele electorale promisiuni de mari alocari bugetare si cresteri de salarii. Sunt obiective fezabile? Cu ce pret?

Politicianul are impresia ca bugetul de stat este un sac fara fund. Aceste cadouri otravite nu fac decat sa puna presiune pe stabilitatea macroeconomica si sa ne duca in final catre o fiscalitate si mai sufocanta.

De undeva trebuie luati acesti bani, si de cele mai multe ori resursele se redistribuie din economia care conteaza - cea privata. Acolo activitatea se va reduce/restrange cu pretul finantarii unor astfel de scheme sociale. In final vom avea un faliment general. E falimentul clasic al interventionismului: nu putem trai toti cu mana in buzunarele altora.

Unii spun ca avem o crestere economica foarte buna si ca e timpul ca ea sa se simta si in buzunarele oamenilor, nu numai e hartie. Pe ce s-a bazat aceasta crestere si cat de solida e ea?

Cresterea economica e buna atunci cand ea nu provine din cheltuieli guvernamentale in crestere, in mare parte nu orientate catre investitii vitale, cum ar fi proiectele de infrastructura, alimentate de o datorie publica in crestere.

Consumul intern contribuie si el din plin la aceasta crestere, dar observam ca se bazeaza tot mai mult pe importuri si incepe, incetul cu incetul, sa se bazeze din nou pe credite (pana acum am consumat din rezerva acumulata in anii de criza). E foarte usor sa deturnam aceasta crestere catre una nesanatoasa care va supra-incalzi economia si o va impinge intr-o noua criza.

A facut macar Guvernul Ciolos, nepolitic, ceea ce trebuia anul acesta pentru a crea premisele unei dezvoltari solide?

Foarte putin. Pentru ca a continuat in aceeasi filozofie: cheltuieli guvernamentale mai mari, datorie publica mai mare, evitarea unor proiecte de investitii vitale (infrastructura mai ales). Guvernul, in afara de cateva masuri de diminuare a birocratiei, nu a facut pasi importanti pe linia reformelor structurale: reformarea sistemului public de pensii, reformarea sistemului public de sanatate, de educatie, de aparare sau a sistemului public de securitate nationala (servicii secrete).

Proiectele majore in aceasta zona lipsesc cu desavarsire. Imi vine in minte acel proiect ambitios de unificare a contributiilor salariale aruncat cu usurinta la cos de un guvern care mi s-a parut temator si nesigur. Ce sa mai vorbim de pensii private, libertatea de alegere a sistemului de sanatate pentru care doresti sa cotizezi (public vs. privat) sau de vouchere de educatie care sa urmeze studentul.

Reformele structurale nu si-au gasit nici in acest guvern loc, desi, cel putin teoretic, avea premisele cele mai mari sa "atace" astfel de probleme vitale pentru societatea romaneasca.

Razer a lansat noul model de mouse Viper V3 Pro, conceput alături de gameri profesioniști

Razer a lansat noul model de mouse Viper V3 Pro, conceput în colaborare cu unii dintre cei mai buni jucători de esports, inclusiv Zachary „zekken” Patrone, campion și MVP al turneului...

China abandonează Rusia: Se salvează de frica SUA, după ce a primit o lovitură majoră

Cele două națiuni, China și Rusia și-au întărit alianța, iar Xi Jinping și Vladimir Putin au făcut schimb de vizite în capitalele lor în ultimul an pentru a-și reitera angajamentul...