Razboiul rece dintre dolarul american si yuanul chinezesc

Nu este un secret faptul ca subevaluarea propriei monede de catre China a facilitat exporturile acesteia in America, afectand grav productia interna a SUA si respectiv locurile de munca.

Daca, pana in prezent, nelinistea produsa de exporturile ieftine ale Chinei in SUA s-a resimtit mai mult in comentariile politice si economice, acum Senatul american a hotarat sa intervina pentru a proteja propriii producatori de concurenta chineza, pe care o considera neloiala.

Un dumping monetar

Taxand situatia ca un adevarat dumping monetar, Senatul a adoptat marti seara un controversat proiect de lege, in vederea aplicarii de impozite suplimentare asupra importurilor provenite din tari care supraevalueaza moneda americana - informeaza La Tribune, citand agentia Reuters.

Vrei sa reduci costurile afacerii cu pana la 50%? Am negociat pentru tine discounturi speciale la produsele si serviciile de care ai nevoie pentru afacerea ta. Obtine oferta AICI!

Trebuie remarcat faptul ca impactul acestui dumping se resimte si in alte tari, ale caror schimburi comerciale cu China se efectueaza cu decontul in dolari, inclusiv Romania.

Totusi, ele suporta consecintele asupra propriei forte de munca, fie in dorinta de a nu lipsi populatia de produse ieftine, fie din prudenta sau dintr-o incapacite inertiala, greu de invins.

Factorii politici americani observa ca, incepand cu relaxarea din iunie 2010, moneda chineza a inregistrat unele aprecieri periodice, dar ele raman insuficiente. Expertii au calculat o subapreciere de cel putin 25%, dar care poate merge pana la 40%.

Totodata, deficitul comercial fata de China se mentine pe un trend crescator, atingand in anul 2010 nivelul de 273 miliarde de dolari si tinzand sa depaseasca, la sfarsitul acestui an, pragul psihologic de 300 de miliarde.

Insusi presedintele Obama declara saptamana trecuta: "China provoaca distorsionarea sistemului de schimburi comerciale in folosul sau si in dezavantajul altor tari, in mod deosebit al Statelor Unite".

Reactia Chinei

Pe de alta parte, in randul clase politice de la Washington, opiniile difera. Presedintele Camerei Reprezentantilor, John Boehner, previne ca "riscam sa declansam un razboi comercial si, tinand seama de actuala incertitudine economica, acesta ar fi foarte periculos".

Adversarii proiectului de lege apreciaza ca asemenea actiuni unilaterale ar putea provoca, din partea Chinei, represalii, cu consecinte inprevizibile pentru economia americana.

In final, nici Casa Alba nu se mai pronunta ferm cu privire la definitivarea legii, insusi presedintele parand a avea dubii asupra efectelor unui asemenea text - comenteaza aceeasi La Tribune.

Observand oscilatiile din sanul clasei politice americane, mass media chineza a scos marti la bataie artileria grea comparand textul noii legi americane cu o lege similiara din 1930 - legea Smoot-Hawlwt Act - care, in acea vreme, determinase exacerbarea crizei, blocand schimburile inernationale.

Nu este de neglijat remarca partii chineze. Aparuta dupa marele crah bursier din 1929, ea nu numai ca n-a impiedicat cresterea somajului, dar unii experti apreciaza ca a contribuit la umflarea lui.

De la o rata de 9% in 1930, somajul a urcat la 16% in 1931 si la 23% in 1932. Fireste, nu putem atribui aceasta dinamica exclusiv respectivei legi, dar nici n-o putem scoate total din cauza.

Toti suntem intre ciocan si nicovala

Reactia Chinei era de asteptat, dar comparatia dintre situatia scapata de sub control in 1930 si legea aflata astazi in discutie nu poate fi facuta decat numai la modul metaforic.

Intr-adevar, a evoluat mult stiinta si practica economica, s-a schimbat conjunctura politica, iar relatiile internationale sunt astazi mult mai elastice si, in final, mai prudente.

Totusi, expertii din multe tari stau in expectativa, urmarind modul cum vor evolua lucrurile in SUA. In cazul reusitei, ar fi de asteptat sa reactioneze si alte tari, in functie de propriile interese, dar si de propriul curaj.

Fiecare isi are somerii sai si fiecare simte nevoia masurilor protectioniste, iar politicienii ar avea ocazia sa-si demonstreze curajul sau, eventual, dimpotriva - sa-si indrepte imaginea politica - atat de sifonata la cei mai multi.

In cazul cand Congresul american devine insa deodata prudent si renunta la cele hotarate, acesta va fi un semnal clar catre noi ceilalti sa stam cuminti in banca noastra si sa cautam alte mijloace de lupta contra somajului.

Din nenorocire, sub aspect economic, alte mijloace ar insemna reducerea salariilor la nivel chinezesc, dar sub aspect politic aceasta ar fi mai mult decat sinucidere, intr-un an care a si intrat in febra electorala, prin numeroase state.