Chestiunea pragului de detinere la SIF-uri, din nou in actualitate

In toamna lui 2014, am fost martorii tentativei Guvernului de a elimina pragul de detineri la SIF-uri.

Parte a unui demers benefic de reformare a legislatiei pietei de capital, demers sustinut de Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei si de grupul "Great Barriers Shift", proiectul legislativ a fost promovat de Guvern sub forma OUG 90/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu intentia declarata de a moderniza legislatia pietei de capital prin armonizare cu o serie de reglementari la nivel european.

Lucru rar intalnit in peisajul romanesc, toti (sau aproape toti) cei implicati, Guvernul, A.S.F., organizatiile investitorilor si chiar (in mod tacit) SIF-urile, erau de acord ca acest prag trebuie fie eliminat, fie cel putin majorat pana la 33% (valoare care nu este aleasa arbitrar, este pragul de detineri care naste obligatia de a lansa o oferta publica de preluare in cazul tuturor societatilor listate pe o piata reglementata).

Astrele pareau a fi aliniate, eliminarea pragului era doar o chestiune de cateva saptamani. Proiectul urma sa ajunga curand pe masa Guvernului si foarte probabil ordonanta urma sa fie in vigoare pana la sfarsitul anului.

Lovitura de teatru a venit la inceputul lui noiembrie cand, pe nepusa masa si fara sa dea vreo explicatie, Guvernul se razgandeste si retrage (numai) articolul privitor la eliminarea pragurilor la SIF. Lucrurile se lamuresc o luna mai tarziu cand explodeaza afacerea SIF Banat Crisana - SIF Muntenia si se dovedeste ca stia Guvernul ce stia cand a eliminat articolul cu pricina.

Seful SIF Banat, sotul Cristinei Rus, arestat pentru delapidare

Asadar, ne place sau nu, in ceea ce priveste pragul de detinere la SIF-uri ne-am intors la inceputurile lui 2014.

In acest context, voi incerca intr-un articol viitor sa identific cauzele acestui semi-esec si apoi sa creionez cateva posibile solutii structural mai stabile si mai putin vulnerabile decat simpla eliminare a pragului.

Dar mai intai voi face o scurta trecere in revista a evolutei acestui prag si a statutului juridic al SIF-urilor, precum si o prezentare a situatiei in care se afla astazi demersurile de eliminare a pragului.

Evolutia juridica a SIF-urilor

Infiintate prin Legea privatizarii nr. 58/1991, cele cinci SIF-uri (de fapt FPP-uri pe vremea aceea) au constituit vehiculele prin care s-a realizat privatizarea in masa din prima jumatate a anilor '90.

Pana la intrarea in vigoare cu mai putin de o luna in urma a Legii nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investitii alternative, SIF-urile au trecut prin trei stadii, din punct de vedere al statutului lor juridic.

Primul stadiu (1991 - 1996) a fost acela de societati comerciale pe actiuni atipice, fara actionari si administrate de consilii numite de Guvern si aprobate de Senat si de Camera Deputatilor.

Solutia a fost adecvata pentru acea perioada pentru ca principala misiune a fondurilor era constituirea patrimoniului lor si distribuirea urmata de schimbarea certificatelor de proprietate. In mod evident, rolul acestor consilii era unul strict administrativ, profitul ca si activitatea economica in general nefiind o prioritate in acea perioada.

In 1996, prin efectul Legii 133/1996, FPP-urile se transforma in SIF-uri, adica "societati comerciale de drept comun" (a se citi privat), cele 9 milioane de detinatori (inca) de certificate de proprietate devenind actionari.

Pana la aparitia Legii 297/2004, se mentine acest statut, care schimba insa fundamental regula jocului.

Pe de o parte, SIF-urile incep sa functioneze ca entitati economice al caror unic scop in teorie este maximizarea profitului actionarilor.

Pe de alta parte, insa, atomizarea actionariatului face imposibila cenzurarea actiunilor consiliilor de administratie, care nu se mai afla nici sub cenzura Parlamentului.

Conducerile SIF-urilor sesiseaza prompt oportunitatea de a deveni practic inamovibile si astfel apare pentru prima data pragul de detinere maximal de 0,1% din capitalul social (desigur motivat de pericolul reprezentat de preluarea controlului de catre actionari de rea-credinta, mai ales dupa liberalizarea tranzactiilor ca efect al listarii la cota BVB in 1999).

Incepand cu 2004, odata cu intrarea in vigoare a legii pietei de capital, SIF-urile sunt incluse in categoria AOPC (cu caracter special, desigur) si sunt obligate (macar atat) sa includa in actele constitutive un set minimal de reguli privitoare la administrare, dar nimic mai mult, elaborarea cerintelor concrete fiind lasata in sarcina C.N.V.M.

Aceasta obligatie - minora in aparenta - a avut totusi consecinte pentru ca a dat ocazia punerii sub semnul intrebarii a pragului de detinere de 0,1%.

Si ca efect, la mai putin de un an de la intrarea in vigoare a legii, si dupa o tentativa a C.N.V.M. de a obliga SIF-urile sa elimine (prin AGA, cum altfel?) pragul de detinere din actele constitutive (tentativa nereusita si anecdotica in acelasi timp: SIF-rile s-au conformat, au convocat AGA, dar AGA, de buna seama, nu a putut hotari nimic din lipsa de cvorum!), Guvernul a luat taurul de coarne si a impus (ilegal in opinia multora, dar foarte eficient si benefic in opinia mea) prin OUG 41/2005 ridicarea pragului la 1%.

Prea putin la prima vedere, dar asta numai pentru cine nu stie ce opozitie salbatica au facut conducerile SIF-urilor, care isi vedeau pentru prima data pozitia amenintata. Iar lucrurile nu s-au oprit, stafeta a fost preluata de Parlament care prin Legea 11/2011 ridica pragul inca odata, la 5% de data aceasta.

S-a modificat prin lege pragul pentru SIF-uri. E prea tarziu?

In fine, odata cu intrarea in vigoare a Legii 74/2015, SIF-urile capata un statut nou si anume acela de fond de investitii alternativ (FIA) autoadminstrat (cu exceptia SIF Muntenia).

Numai ca, desi statutul lor juridic a evoluat semnificativ, desi pragul de detineri a fost ridicat de la 0,1% la 5%, din punctul de vedere al administrarii, vorbim de aceeasi Marie cu alta palarie.

Aproape nimic nu s-a schimbat din 1996 pana astazi si in realitate administrarea este nodul gordian, nu existenta sau nivelul pragului de detinere.

Pacatul originar

Ceea ce este cu adevarat interesant este ca nimeni, fie el legiuitor, autoritate de reglementare sau organizatii ale investitorilor, nu a abordat frontal chestiunea administrarii SIF-urilor.

Desi asta e problema de fapt! Iar originea ei este insusi actul de nastere a SIF-urilor, Legea 133/1996, care pur si simplu a lasat administrarea SIF in aer, ca si cum ar fi fost niste societati comerciale obisnuite infiintate de un grup de prieteni ca sa faca un comert oarecare.

Nimeni nu si-a pus problema cam cum ar arata o AGA intr-o societate cu un milion de actionari, si deci a spune ca e treaba actionarilor sa decida in privinta adminsitrarii este totuna cu o invitatie la abuz din partea consilului de administratie care dintr-o data se vede in functie pe viata. Ceea ce s-a si intamplat cu asupra de masura in primii ani de existenta a SIF-urilor.

In schimb, tinta tuturor eforturilor a fost in mod constant pragul de detinere, ca si cum ridicarea sau elminarea lui ar fi rezolvat automat si problema administrarii. Nimic mai fals!

Este adevarat ca, spre deosebire de modificarea conditiilor de administrare si impunerea unor standarde de guvernanta corporatista adecvate, relaxarea pragului este mult mai facil de legiferat. Este mult mai simplu sa aprobi o cifra decat sa construiesti un cadru juridic specific SIF-urilor.

Cum la fel de adevarat este ca ridicarea pragului a impulsionat tranzactionarea, atat ca volum, dar mai ales ca valoare, iar pe o piata de capital saraca si de dimensiuni reduse, lucrul acesta a fost important.

Dar nu a rezolvat si de fapt nici nu avea cum sa rezolve problema administrarii.

Pacat, pentru ca astazi, cand eliminarea pragului este perfect justificata si ar putea insemna o relansare a pietei de capital, ea se loveste de efectele lipsei de reglementare privitoare la managementul SIF-urilor. Caci ce altceva este ceea ce s-a intamplat in cazul SIF Banat - SIF Muntenia, decat consecinta directa a acestei lacune legislative?

Perchezitii in Bucuresti si 2 judete - grup suspectat de delapidarea SIF Muntenia si SIF Banat

Iar intrebarea care darama este urmatoarea: daca in conditiile existentei pragului s-a intamplat ce s-a intamplat, cat de rau ar fi stat lucrurile in absenta lui?

In ultima instanta, aceasta lipsa de reglementare a stat de fapt si la baza renuntarii de catre Guvern la intentia de a elimina pragul.

Solutia minune

In concluzie, ca si in cazul RASDAQ, trebuie facut ceva: In ciuda semi-esecului de asta iarna, cred ca ne aflam totusi intr-o conjunctura favorabila eliminarii pragului.

Pe de o parte, masura este sustinuta fara rezerve si fara exceptie de toti cei implicati direct in piata de capital. Aceeasi pozitie de sustinere o are si A.S.F. (asa cum a avut-o in mod constant de mai bine de zece ani cu o admirabila consecventa).

Pe de alta parte, SIF-urile au o atitudine mult mai nuantata, renuntand la opozitia vehementa manifestata la toate modificarile de prag (chiar si in 2011!)

Numai ca spre deosebire de situatia RASDAQ care cerea o solutie radicala, in cazul pragului de detinere la SIF-uri convingerea mea este ca solutia stabila nu poate fi decat una rezultata dintr-un compromis.

Pragul trebuie sa dispara, dar disparitia lui nu este suficienta, este nevoie si de reguli care sa previna abuzul si care sa determine in mod natural cresterea calitatii actului de administrare.

Recunosc ca nu ma pot abtine sa ma gandesc la Fondul Proprietatea, dar din pacate o solutie similara nu cred ca e posibila.

Gabriel TECHERA

exalex.co

Platforma ANOFM pentru activitățile casnice este în funcțiune. Plata prin tichete aduce asigurări sociale și de sănătate prestatorilor

Ministerul Muncii a anunțat deschiderea platformei ANOFM prin care beneficiarii de servicii ocazionale în gospodărie pot plăti prestatorii de servicii prin tichetele pentru activități...

SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol de șase ani consecutivi. În 2023 au doborât recordurile privind producția

În timp ce în Uniunea Europeană statele membre reduc producția de petrol și gaze naturale pentru a îndeplini țintele de mediu, Statele Unite ale Americii au fost în 2023 cel mai mare...