Decontul presedintelui tata

Emotia lui Traian Basescu, duminica seara, dupa ce a aflat ca fiica sa avea, potrivit exit-poll-ului, procentele necesare pentru a fi europarlamentar, a fost, cu siguranta, sincera. Era emotia profunda a unui tata, stingher in pragul unei usi, nestiind daca sa intre sau nu, fara lacrimi, dar si fara cuvinte, asistand la primul succes major al copilului sau.

Pentru Traian Basescu, Elena nu este nici EBa, nici pipita, nici macar europarlamentar, este fiica lui, imensa slabiciune a unui barbat altfel extrem de dur, iar tatii de fete inteleg, cu siguranta, cat de profund si devastator este acest sentiment.

Atat doar ca, spre deosebire de toti tatii de fete din aceasta tara si de imensa majoritate a tarilor de fete din intreaga lume, Traian Basescu este si presedinte de tara, iar, spre imensul lui ghinion, dragostea de tata a intrat in confruntare directa cu interesele politicianului de mare anvergura. Si a invins.

Nu cred ca Traian Basescu a dorit si a incurajat candidatura fiicei sale, ba sunt convins ca a incercat sa o opreasca, insa nu a reusit sa se impuna. Nu a vrut, nu a putut (nici macar nu mai conteaza) sa inhibe aspiratiile fiicei sale care ii amenintau grav cele mai importante proiecte politice.

Impotriva lui a actionat si slugarnicia partidului, pe care, ce ironie a sortii, tot el a cultivat-o. Lideri importanti ai PD-L au crezut ca-si sporesc cotele in fata presedintelui daca ii incurajeaza Elenei aspiratiile, pana cand aceasta chiar a ajuns sa creada ca merita sa faca politica la cel mai inalt nivel.

Iar dupa ce fata a intrat in cursa, tatal topit nu avea cum sa o lase de izbeliste, asa ca i-a facilitat victoria, in defavoarea presedintelui. Tatal e fericit si emotionat. Presedintele ar trebuie sa fie trist si ingrijorat pentru ca efectele satisfacerii ambitiilor Elenei sunt serioase, atat la nivelul partidului, cat si al propriei imagini.

Pete pe imagine

In plan intern, Traian Basescu si-a aplicat o stampila de nepotism de care nu va scapa usor si care va fi cu siguranta intens exploatata in toamna. Felul organizat in care partidul a actionat, la ordin, pentru colectarea si asigurarea voturilor pentru EBA reprezinta un derapaj etic greu de trecut cu vederea, in primul rand la Bruxelles.

Pe de alta parte, Traian Basescu poate avea chiar de castigat din devoalarea zonei sale cu adevarat sensibile. Oamenii simt diferenta dintre emotia jucata si cea autentica, iar dragostea paterna nu poate fi aruncata in derizoriu. Problema este ca pana la Bruxelles aceasta emotie se estompeaza si raman faptele, redate sec, fara menajamente in presa straina.

In plus, orice gafa pe care o va face d-soara Basescu la Bruxelles, si, macar din cauza lipsei de experienta, e de asteptat sa fie cateva, va fi deontata pe seama numelui pe care-l poarta, ceea ce ar putea deveni destul de neplacut pentru imaginea externa a presedintelui. In felul acesta, EBA nu numai ca nu imbogateste brandul Basescu, ci, dimpotriva, il uzeaza.

Supararea PD-L

O alta problema a lui Traian Basescu si a conducerii centrale a PD-L, este enervarea, daca nu chiar revolta surda, pe care impunerea Elenei a stranit-o in teritoriu. Chiar daca nu o spun in public, multi dintre liderii locali, obligati sa colecteze voturi pretioase pentru EBA, sunt profund nemultumiti.

EBA a devenit pentu ei cireasa de pe tortul tare amar al primei jumatati a eurolistei PD-L, dominata de oameni parasutati acolo de la Cotroceni fara merite de partid, in acceptiunea membrilor care si-au batut coatele si pingelele prin filiale. Pentru ei, Elena Basescu, Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu sunt niste intrusi bagati pe gat in locul militantilor merituosi.

Astfel de tensiuni nu sunt exact benefice intr-un an electoral atat de important. Vasile Blaga si Emil Boc par sa fi inteles acest lucru si incearca sa calmeze spiritele. Ca dovada, au lasat-o moale cu sanctiunile pentu filialele ale caror scoruri electorale sunt sub asteptari.

Adevarul e ca democrat-liberalii chiar au motive reale de nemultumire. Indiferent cum incearca sa intoarca liderii PD-L cifrele, oficial, ei au pierdut alegerile. Elena Basescu a candidat si a intrat in PE ca independent si, in pofida reinscrierii in partid si afilierii la populari, nici in Parlamentul European ea nu figureaza ca membru PD-L.

Daca Elena nu candida, PD-L avea cu vreo trei procente in fata PSD+PC si discutia pleca de la alte premise. Acum PSD este foarte vocal, incepand cu chestiunea comisarului european pe care-l revendica. Inversarea ierarhiei din coalitie va spori tensiunile si frictiunile si va face coabitarea mai dificila pe masura cresterii pretentiilor social democratilor.

Nu cred ca Traian Basescu isi dorea vreunul dintre aceste lucruri. Mi-e insa greu sa spun daca putea fi mai intai politician, presedinte si abia apoi tata, pentru ca nu vreau sa ridic primul piatra. Cert e ca ar fi fost mai norocos cu un copil mai intelept si rezonabil.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...