Adevaruri care-i ucid pe romani (Opinii)

Exista in stenogramele Wikileaks cateva informatii despre Romania care, puse cap la cap, ar trebui sa ne faca greata. Cum ar fi vestea ca politicienii, in frunte cu actualul presedinte, stiau si aveau informatii despre criza economica inca de la mijlocul lui 2008, dar au preferat sa o ignore.

In principal pentru ca urmau doi ani de alegeri si de campanii electorale. Dar adevarul care ar trebui sa ne ucida orice speranta nu este ca am aflat acum despre asta, ci ca ne-am prefacut ca nu stim sau ca am sarit in capul celor care au avut curajul sa-l spuna.

De altfel, cat de obtuz sau de naiv ar trebui sa fie cineva ca sa isi imagineze ca presedintele si premierul nu stiau de criza economica in toamna lui 2008, cand in SUA erau deja prabusite cateva banci si fonduri de investitii, iar in Europa statele dezvoltate se zbateau in fata primelor efecte ale recesiunii?

Cat de ipocrit ar fi trebuit sa fie cineva ca sa nu isi dea seama ca o crestere a salariilor profesorilor cu 50%, in toamna lui 2008, cand criza batea si la poarta Romaniei, ar fi putut insemna o prabusire a sistemului bugetar?

Chiar si daca acel cineva l-ar fi auzit atunci, in 2008, pe presedintele Traian Basescu cum declara ca exista bani pentru majorarea salariilor profesorilor cu 50%, insa nu exista vointa politica, ar fi putut sa il asculte pe premierul Tariceanu, care avertiza asupra pericolului in cazul in care veniturile cadrelor didactice ar fi crescut cu 50%.

Oare exista vreo persoana cat de cat inteligenta care si-ar fi putut imagina ca discursul presedintelui reprezinta altceva decat o demagogie si o ipocrizie in plus, mai ales in prag de campanie electorala?

Dar de Emil Boc va mai aduceti aminte ce sustinea tot atunci? Cum zbiera cu Constitutia Romaniei in mana si il ameninta cu pumnul ridicat in aer pe premierul Tariceanu de rea vointa si nerespectarea legilor tarii?

Ce a facut acelasi Emil Boc dupa doar doua luni, cand a ajuns in fruntea Guvernului? A respectat el legea, si-a dat el palme cu cartulia Constitutiei in cap, si-a semnat demisia cand a vazut ca nu poate majora salariile profesorilor? Nu. Dimpotriva, a inceput sa tipe si mai ascutit impotriva aceluiasi Tariceanu pentru ca majorase pensiile.

Pensii si salarii cu care, de data aceasta, Traian Basescu se lauda in Parlament, pe 15 septemberie 2009, ca au inregistrat cea mai mare crestere in timpul mandatului sau. Prezenta atunci presedintele aceste date cu bucurie si o mandrie de care ar fi trebuit sa se simta mai apoi scarbit si umilit.

Peste doar sase luni aceleasi personaje - Basescu si Boc - urlau impotriva mizerabililor de liberali care majorasera salariile si pensiile.

Aceste adevaruri la indemana oricui tot timpul, nu doar acum cand avem si certitudinea lor prin scurgerile Wikileaks, ar fi trebuit sa ne faca sa murim de rusine, sa ne scarbeasca si sa ne revolte. Ce am facut noi in schimb? Am jucat pinguinul in Piata Victoriei dupa taierile bugetare, bucurosi ca totusi guvernantii nu ne-au taiat chiar de tot salariile, stiind ca oricum vom supravietui si dupa aceste semi-dezastre.

Dupa degringolada anului 2008 au urmat haosul si prostia generala din 2009 si 2010. Cum nici nu intrasem in criza, ne-am trezit, potrivit declaratiilor principalilor responsabili - Traian Basescu si Emil Boc - ca si iesim din criza. Si de iesit am iesit incontinuu de atunci pana acum. Chiar si in aceste momente, mai avem cateva zile pana sa iesim definitiv din criza - 1 aprilie 2011.

Dupa doi ani si ceva de declaratii mai contradictorii decat contradictiile din logica - de la vorba lui Traian Basescu "nici eu, nici Guvernul si nici BNR nu ne-am propus sa scoatem tara din criza" pana la Executivul curajos care s-a sacrificat ca sa nu intram in colaps - de la iesirile permanente si intrarile eterne din nou in criza si recesiune, ar fi intr-adevar paradoxal sa mai avem incredere ca cei care ne decid soarta stiu, pot sau vor sa se sacrifice cu adevarat pentru popor.

Singurul adevar care-i calauzeste este dorinta de a-si asigura prezentul si viitorul, sa isi pastreze functiile si conturile, casele si terenurile, iar astea transcend ideologii, doctrine, declaratii si juraminte sau intelegeri. Ele formeaza o clica, o hora unde toti isi dau mana si isi inghit mizeriile si hotiile, cu speranta ca in viitor vor ajunge ei sa castige mai mult decat actualii, vremelnic cocotati pe scaune.

In tot circul lor, noi ar trebui sa fim spectatorii care stau cu gura cascata la toate prostiile si acrobatiile ieftine cu care ei ne umplu fiecare zi a vietii noastre.

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...

Kelemen Hunor, atac la PSD și PNL: "Cu chiu cu vai, au găsit un candidat comun şi acum îl abandonează. O bâlbâială politică de neiertat"

Retragerea candidatului coaliţiei PSD - PNL pentru Primăria Capitalei reprezintă o "bâlbâială politică de neiertat", consideră Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. "Este o situaţie din...