Masurile de austeritate decise de guvern sunt inevitabile, iar majorarea fiscalitatii ar fi fost mult mai rea, cel putin pentru ca inflatia ar fi inghitit cu mult mai mult din venituri. Si a spus acest lucru apasat si silabisit, insusi guvernatorul BNR, singurul demnitar roman credibil si competent.
Dar ele nu sunt masuri anticriza, ba chiar asa cum sunt concepute pot accentua recesiunea si nici nu pot asigura o redresare de durata si solida a statului roman. Ele sunt masuri ale disperarii, simpliste si din topor, elaborate pe genunchi, dupa ce guvernul a descoperit ca nu-i poate pacali pe reprezentantii FMI, iar situatia este cu adevarat grava.
Asadar, in disperare de cauza si cu spectrul Greciei in fata, cabinetul Boc si Traian Basescu au procedat cam ca niste clone ale doctorului Ciomu, adica au taiat masiv, doar, doar opresc hemoragia. Au scapat, la presiunea UNPR, doar categoriile cele mai defavorizate, ceea ce, dincolo de sentimentalisme, e discutabil, cat timp, venitul minim, de exemplu, este incasat mai mult de smecheri si lenesi, decat de persoane aflate, cu adevarat si fara complicitatea lor, intr-o stare precara.
In schimb, nu vor fi atinse achizitiile publice, in spatele carora se ascunde clientela ce livreaza de la telefoane, la suporturi de hartie ingienica si sosete sau laxative la preturi astronomice. Pentru clientela, pentru ginerele lui Vasile Blaga sau sotia lui Cristian Poteras, pentru Puiu Popoviciu si familia extinsa a lui Radu Berceanu nu s-a inventat austeritatea nici macar acum.
Se prabuseste economia daca taiem achizitiile publice, caci statul e cel mai mare comparator de pe piata, se apara Sebastian Vladescu. Nu se prabuseste nimic daca guvernul si parlamentarii vor merge cu Logan, nu cu Audi, daca hartiile si pixurile nu vor costa mai mult decat suma investitia in economia reala, daca toate contractele cu statul nu vor fi aditionate sistematic cu 50%, limita maxima admisa de lege. Nu s-ar prabusi decat clientela, ceea ce nu putem decat sa ne dorim.
E ca si cum unui bolnav de cancer, ca sa pastram metafora prezidentiala, doctorul i-ar extirpa doar o mica bucatica din tumora si i-ar taia, in compensatie, cate o bucata din celelalte organe. Ai cancer la stomac? Nu conteaza, scoatem o bucata din plamani, una din rinichi, una din san, una din prostata, pana scoatem gramajul tumorii ce trebuia scoasa.
Cu alte cuvinte, pentru ca avem un numar prea mare de functionari clientelari, la nivel local si central, inutili si bugetofagi, dar la care nu ne lasa inima sa renuntam, pentru ca avem o clientela prea flamanda, pentru ca avem familii mari si prieteni multi cu buzunare largi, largi, largi, taiem de la doctorii si asa prost platiti si prea putini, si de la profesorii carora anul trecut le garantam lefuri cu 50% mai mari, si de la functionarii care lucreaza pe la ghisee si sunt, intr-adevar necesari si adesea suprasolicitati, de la mame si de la putinii pensionari cu stagiul complet de cotizare si pensii mici.
Nouriel Roubini (economistul care a prevestit actuala criza) a avertizat ca astfel de masuri, care lovesc in puterea de cumparare, ar putea accentua recesiunea. "In cazul nerealizarii masurilor de reforma se poate intra intr-un cerc vicios si se poate ajunge la default". Cu alte cuvinte, asemenea masuri sunt aplicabile doar pe termen scurt, ca o terapie intensiva de mentinere in viata, pana cand adevaratele masuri de restructurare a statului si de relansare econimca sa fie croite si aplicate.
Guvernul promite ca aceste masuri de austeritate vor dura pana la 31 decembrie. Poate, dar numai in conditii foarte bine definite.
Ce ar trebui sa faca guvernul?
Sa auditeze rapid intreg sectorul bugetar, prin intermediul unui organism independent (asemeni comisiilor care au radiografiat diferite domenii esentiale sub patronajul Cotrocenilor), si pe baza concluziilor acesteia sa treaca la restructurari masive si bine tintite, astfel incat statul suplu sa-si poata administra cu totul altfel resursele si sa-si poata plati corespunzator angajatii necesari.
Sa aduca un strop de onestitate in aceasta guvernare, materializata prin asanarea cheltuielilor publice, prin transparentizarea contractelor cu statul, prin retragerea, din prima linie macar, a marilor si controversatilor grei ai PD-L, prin vanzarea parcului masinilor de lux pe care le folosesc demnitarii. Unele dintre aceste masuri ar putea aduce economii reale, altele ar fi doar probe de solidaritate si de recastigare a increderii, zona in care guvernul inregistreaza un deficit chiar mai mare si mai grav decat cel bugetar.
Sa aplice masuri autentice anticriza, adica de stimulare a economiei si de creare de locuri de munca, creind astfel nu numai premisele relansarii ecomice, ci si posibilitatea absorbirii fortei de munca disponibilizata in urma restructurarii. De unde bani pentru asa ceva? Din ceea ce econimisim de la achizitii si contracte neaditionate, de exemplu.
Deocamdata, intr-o mare salata de vorbe, am auzit doar doua astfel de masuri: suplimentarea fondului pentru IMM-uri astfel incat sa fie asigurat un milliard de euro pentru confinantarea proiectelor celor care au castigat proiecte de finantare europeana in mediul rural si stimularea un soi de program "prima firma" pentru tineri. Ar fi un inceput, destul de timid, daca riscul ca aceste stimulente sa ajunga tot la clientela nu ar fi imens. Caci despre reducerea datoriilor catre firmele private auzim din decembrie 2008, fara succes.
Sa avem incredere ca va face executivul ce trebuie? Nu ne-a dat niciun motiv pana acum, nici macar prin continutul scrisorii de intentie care nu se atinge, de exemplu, de cheltuielile publice. Toata guvernarea Boc de pana acum, aproape un an si jumatate, cu sau fara PSD, a fost doar o imensa balbaiala si o imensa golanie in favoarea intereselor proprii si ale clientelei. Iar faptul ca astfel a pierdut total increderea poporului este acum imensa problema pentru guvernul Boc. Cum sa implementezi masurile de austeritate cand nu ai convins romanii nici de necesitatea lor, nici de buna ta credinta?
La cum arata acum lucrurile este foarte probabil ca de luni Romania sa se blocheze, iar presiunea sociala sa devina insuportabila. Poate atunci va intelge si Traian Basescu faptul ca un chirurg incompetent, cam necinstit si in care pacientul nu mai are niciun striop de incredere nu are absolut nicio sansa sa-l vindece de cancer, dar il poate ucide.