Fratele presedintelui Traian Basescu este, in aceste zile, una dintre cele mai iritate persoane publice din Romania.
Iritat ca Mugur Ciuvica i-a descoperit afacerile cu terenuri din Constanta, iritat ca presa a preluat dezvaluirile lui Ciuvica, iritat ca i se cer explicatii, si, in final, iritat ca "o ziarista blonda" il intreaba daca nu cumva este cazul sa-si prezinte scuze jurnalistului pe care il numise "gaozar" si lui Mugur Ciuvica, presedintele Grupului pentru Investigatii Politice, caruia ii promisese in direct "o casa sau un loc de veci".
Ziarista blonda, despre care vorbeste Mircea Basescu este subsemnata. Face presa de aproape 10 ani, adica cu cinci ani mai multi decat de cand face domnul Mircea Basescu afaceri prospere. A fost jurnalista si in perioada in care Traian Basescu nu era presedintele Romaniei, in timp ce domnul Mircea Basescu a devenit afacerist faimos numai dupa ce fratele domniei sale a ajuns in fruntea statului.
Pentru ca ziarista blonda a invatat elementele de baza ale unei conduite politice civilizate, tot ea crede ca miercuri seara, fratele presedintelui a gresit ratand ocazia de a repara doua excese de limbaj care isi au locul la periferia comunicarii.
A-ti prezenta scuze nu este insa o obligatie, atunci cand esti o persoana privata, ci doar efectul unor trasaturi de caracter. Refuzul lui Mircea Basescu de a face acest gest poate fi doar consemnat, nu si judecat.
Poate, domnia sa crede ca a fost indreptatit sa spuna despre un jurnalist ca este gaozar si despre un membru al societatii civile ca are de ales intre o casa si un loc de veci. Cel care are, intr-adevar, o obligatie de a prezenta scuze publice, este Traian Basescu. Nu pentru cuvintele fratelui sau, ci pentru ca el este autorul original al celebrelor epitete "gaozar", "tiganca imputita", "tonomat".
Razboi fara castigatori
Pe Traian Basescu l-ar fi obligat la acest gest, functia. Daca statutul de presedinte al Romaniei nu i-a fost frana in calea invectivelor, atunci ar fi trebuit sa-i fie macar un stimulent pentru a-si repara eroarea.
Nu a facut-o, dupa cum stim cu totii, ba mai mult, cu doar cateva zile inainte, in toiul scandalului Popoviciu-DNA, a spus ca s-ar fi asteptat de la un jurnalist sau de la Corneliu Vadim Tudor sa minta, nu de la un ofiter.
In razboiul dintre Traian Basescu si presa, nu poate castiga, pana la urma, nimeni. Este un cerc vicios, in care fiecare parte se agata la nesfarsit de erorile celuilalte. Diferenta este ca presedintele tace - eschivandu-se de la orice explicatii in cazul Popoviciu -, sau jigneste pe bani publici, in timp ce presa poate gresi, dar pe bani privati.
Exista in presa romana, este adevarat, erori multe si importante, dar acestea sunt platite in doua feluri: la tribunal sau cu credibilitatea. Aceste probleme sunt insa o chestiune de breasla, asupra careia nici un politician si nici un frate de politician nu au dreptul sa intervina.
Daca se simt lezati, au oricand posibilitatea sa actioneze in justitie - Traian Basescu a facut-o si a pierdut cu succes in fata jurnalistului Cristian Oprea de la Cotidianul.
Greselile sau gafele ziaristilor nu-l exonereaza insa pe Traian Basescu de la a oferi explicatii argumentate si documentate in cazuri atat de grave precum sunt legaturile familiei sale cu Puiu Popoviciu sau afacerile cu terenuri ale familiei fratelui sau.
Cu atat mai putin nu-i dau dreptul presedintelui sa-i numeasca pe ziaristi "caraghiosi", atunci cand, provocati de el, il invita la o emisiune de televiziune sa vorbeasca despre aceste teme care nu pot fi acoperite nici macar de zgomotul girofarului din duba care il transporta pe Gigi Becali catre tribunal.