Editorial: Mircea, olteanul

Fara indoiala, nu nasul care te ajuta sa te sucesti cu nonsalanta de la zi la alta, pentru a nu pierde pretuirea populara, trebuie sa fie una dintre calitatile unui presedinte. Ci nasul politic de mare barbat de stat, iubitor de morala si, daca se poate, de popor. Care, in Romania, inseamna cam acelasi lucru, dar sa spunem ca mai avem o farama de speranta.

De pilda, sa ai destul sange in vine incat la un an dupa ce infigeai dimineata, inainte de rugaciune, un ac in papusa care-l reprezenta pe Calin Popescu Tariceanu, si asteptai vecernia pentru a termina cu cele sfinte pe ziua Domnului si a mai infinge una, sa-ti manifesti pretuirea la televizor fata de persoana in cauza.

Sa uiti ca l-ai facut frate de cruce cu sistemul ticalosit, patron al incompetentei guvernamentale, sursa a tristei dezamagiri de presedinte, si sa-l chemi iute sa-i strangi mana, pretuindu-l pentru intelepciunea cu care a gestionat negocierile cu Ford.

Sa mergi apoi in mijlocul sarbatorii cu imparati, bulibasi, pirande si caldarari, pe care ai sucarit-o cu faza cu "tiganca imputita" de ti-au facut plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, sa dansezi pe scena si sa-ti lasi tovarasa de viata sa-si traga pe dansa o fusta de cortorareasa.

Si in final, sa te rastesti la procurorul general al Romaniei, cu mana in obraz, pe motiv ca, de 20 de ani, dosarele revolutiei inca sunt in lucru.

Asa a trecut o zi de campanie neoficiala, in care Traian Basescu a impuscat trei iepuri. Romanii l-au vazut ca e in stare sa treaca peste ura purtata unuia dintre artizanii suspendarii sale, ca sa luam numai cea mai groasa faza patita cu Tariceanu, ca pune sentimentele crestine mai presus - era sa spun ca intoarce si celalalt obraz.

Au zarit apoi un om care a depasit un moment de ratacire, pentru care si-a cerut scuze (a si invatat tiganeste, parca), si s-a dus ata la geamparale. Si s-a simtit bine. In cele din urma a imbracat zalele, si-a tras viziera, ca sa nu-l vada urmasii victimelor Revolutiei cum ii tremura ochii, si a transmis natiunii: fara curajul naiv al unor flacai care si-au scos inima in fata pustilor, libertatea noastra ar fi ramas un vis frumos (interpretare aproximativa).

Nu are nici o importanta de ce. Sper ca ne-am obisnuit deja ca la razboi, ca la razboi, politica nu e un psalm. Faci tot ce trebuie in numele victoriei, si tot ce trebuie este sa seduci electoratul. Si - numai o mica observatie! - sa fii credibil.

In aceeasi zi, in campania oficiala, Mircea Geoana s-a intalnit cu niste oameni simpli din Dolj, stransi la "Fiii satului". Si, din vorba in vorba, i-a indemnat sa-l voteze, pentru ca este oltean de-al lor. Acelasi nene care parea convins, acum ceva vreme, ca alegerile se vor castiga in Transilvania, prin urmare ardelenii au nevoie de un mesaj cu dedicatie.

Stiti care e frumusetea? Sunt convins ca Mircea Geoana a fost sincer. Asta, insa, n-are nici o importanta, deoarece nu candideaza pentru un loc in corul bisericii.

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...