Niciunul dintre presedintii Romaniei post-revolutionare nu a beneficiat de atata atentie din partea opiniei publice ca Traian Basescu. Nu e de mirare ca toate "tunurile" media sunt pe presedinte. El este un obiect de fascinatie zilnica si a devenit un fel de fetis pentru unii ziaristi.
Despre Ion Iliescu sau Emil Constantinescu, personaje politice mult mai fade, nu s-ar putea vorbi in mai mult de cateva pagini. Prin gesturile sale, Traian Basescu pare a-si dori notorietatea cu orice pret, creand mereu noi controverse.
Al nostru presedinte are in gena lui starnirea apriga a contradictiilor. Pare un punct in care s-a intalnit un vulcan cu o tornada, vorba unui cantec strain.
Avalansa de articole aparent anti-basesciene nu este intamplatoare. Nu le-as numi chiar "anti". Ele sunt nascute din indignare. Indignarea celui uluit. Sa luam un exemplu edificator: sa zicem ca primiti vizita unor rude, intr-o buna zi.
Copilul lor este dragut, pare bine educat, aranjat si la locul lui. Poate ca nu-i lipseste nici putina inteligenta. Dar, dintr-o data, in timp ce conversati cu rudele pe care nu le-ati mai vazut de ceva timp, el se urca la balconul casei dumneavoastra si face pipi chiar in capul interlocutorilor.
Sau, ca sa iau un exemplu dat de domnul Andrei Plesu mai demult, copilul face pipi chiar in sufrageria dumneavoastra. Nu va puteti stapani mania, umirea si sunteti stupefiati. Asa ca trebuie sa il mustruluiti.
Nu ne imaginam ca cineva si-ar tine gura la vederea unei astfel de situatii cand un copil efectiv "se pisa" peste dumnevoastra fara nicio urma de respect.
Dupa ce il certati pentru faptele lui, parintii lui nu pricep rostul, se supara si pleaca cu tot cu odrasla, batandu-va obrazul ca v-ati permis sa il mustruluiti. Cam asta mi se pare situatia in Romania anului 2010, din punct de vedere politico-social.
Nu as spune ca limbajul violent cu care este gratulat Traian Basescu este nedrept si prea vulgar. Interlocutorii dumnealui nu fac decat sa se adapteze celui pe care il au in fata.
Traian Basescu era cel care facea mereu glume cam fara perdea cu ziaristele invitandu-le sa se intinda pe masa le domnia sa in birou, pentru a putea transa problema mai bine. Nu cred ca isi imagina ca altii ii vor vorbi folosind exclusiv neologisme si cuvinte elevate.
Avand in fata un asemenea interlocutor, politistii isi zic si ei ca nu ar fi rau sa ii raspunda pe masura. La auzirea unor astfel de vorbe care-i sunt adresate, tot Traian Basescu este cel care se otaraste, se supara si isi strange jucariile.
Oricat de grave ar fi fost problemele, nu il vedem pe Ion Iliescu, fost presedinte, provocand injurii din categoria "stadion", de genul "javra ordinara". Ziaristii isi adapteaza si ei verbul la starea de fapt. Nu poti descrie o situatie de tot rahatul, iertare imi cer pudibonzilor pentru acest termen, folosind cuvinte inmiresmate.
As zice sa nu ne mai indignam cand Cristian Tudor Popescu foloseste un verb ca "a se pisa"sau cand Mircea Dinescu demasca toate "cacanariile" pe care le comite clasa politica impotriva romanilor. In fond, Traian Basescu, cu Emil Boc de-a dreapta lui, ne priveste pe toti de sus, de la balcon.
