Traian Basescu si-a pus clopul si s-a intors la popor, cu o popularitate in oarecare masura renascuta ca urmare a coabitarii cu Victor Ponta.
Cu procurorii pe anticoruptie calcand, s-a dus in baile de multime, fericit ca e liniste si deci prosperitatea nu poate fi decat la un pas, ca doar nava, am aflat, e la cheu.
E bine ca presedintele incearca sa reia legatura intrerupta cu electoratul, dupa cum este de dorit ca un presedinte, indiferent care e numele lui, sa fie cat mai popular si mai apropiat de oameni. Dupa cum interesant mi se pare si apetitul pentru independenta al presedintelui, apetit formulat in termeni destul de riscanti totusi: "Par a ma convinge tot mai mult ca cea mai buna in politica e independenta. Si eu am devenit independent de cateva luni".
Sa intelegem de aici ca pana prin martie presedintele admite ca nu a fost cu adevarat independent? Eu nu sunt o adepta a ipocriziei si cred ca prevederea constitutionala care pretinde ruperea relatiilor dintre presedinte, oricum s-ar numi el, si partidul din care provine, oricare ar fi el, este o ineptie.
Ca sa ajungi candidat la presedintie trebuie sa fii unul dintre pilonii partidului si in aceste conditii separarea nu poate fi decat ipocrita. Dar este o ipocrizie constitutionala.
Dar eu personal nu cred in aria independentei presedintelui. De fapt, Traian Basescu a inceput primul campania prezidentiala asa cum se pricepe cel mai bine. Este adevarat ca nu mai poate candida si nu se pune problema vreunei modificari constitutionale in acest sens. Este adevarat ca Traian Basescu a facut cu mana la perdeluta catre PDL. Dar asta nu insemana ca a iesit din joc. Dimpotriva, a relansat jocul.
Este clar ca Miscarea Populara va naste un partid. Se pare ca, de fapt, el este nascut si inca de multisor. Se pare ca este vorba despre o conserva numita, cum nu se poate mai potrivit, adica Partidul Popular. Buna potrivelala, nu-i asa?
Dupa toate probabilitatile, partidul va fi livrat la cheie Elenei Udrea, atunci cand domnia sa va socoti ca este momentul potrivit, adica atunci cand va pierde orice speranta ca mai poate prelua PDL.
Dar Elena Udrea nu are cum sa fie un prezidentiabil cu sanse reale. De altfel, domnia sa a tot repetat ca vizeaza functia de premier, nu pe aceea de presedinte. Si nici macar din aceasta postura nu cred ca d-na Udrea poate fi o locomotiva pentru o formatiune noua.
Este rolul pe care si-l asuma Traian Basescu pana cand va gasi o autentica locomotiva pentru viitoarea sa formatiune. Grea misiune, daca nu chiar imposibila, cat omul ar trebui sa fie si popular, si credibil, si docil.
Traian Basescu spera probabil ca, atunci cand il va gasi, ii va pune mana pe cap sa-i dea binecuvantarea si apoi il va plimba de mana prin tara, sperand intr-un transfer de simpatie. Milionul de voturi care considera Taian Basescu ca ii apartin ar urma sa treaca asupra pupilului prezidential si prezidentiabil ca printr-un transfer bancar.
Eu am mari indoieli ca e posibil. Foarte mari. Pe de-o parte, pentru ca indiferent de clopuri si bai de multime, Traian Basescu traieste politic din resturile gloriei de odinioara. Apoi, transplantul de popularitate si crediblitate arareori prinde. Prezidentiabilul, cum se va numi el, trebuie sa-si poarte singur clopul.