Traian Basescu a fost obisnuit pana acum sa dicteze agenda publica si politica. Nu a fost luat prin surprindere aproape niciodata. Nici de societatea civila (aproape inexistenta), nici de vreun partid (tot mai slabe) si cu atat mai putin de vreun politician (tot mai diluati si lipsiti de substanta).
Doar criza ce l-a bulversat peste masura, scotandu-i presedintelui la iveala inconsecventa si incoerenta de fond.
Masurile de austeritate si modul haotic in care criza a fost gestionata de presedinte l-au prabusit in sondaje. Traian Basescu a platit in fond castigarea celui de-al doilea mandat prin taierile bugetare din iulie 2010. Pentru ca daca criza ar fi fost recunoscuta din timp, inca din 2009, iar masurile ar fi fost luate tot de atunci, cu siguranta ca presedinte ar fi fost altcineva.
Astazi, Traian Basescu se afla intr-o situatie fara iesire in care s-a trezit aruncat fara voia sa.
Strada a marait doar la presedinte si premier. Inca nu a latrat, inca nu si-a aratat coltii. Tacerea prelungita a presedintelui reprezinta tocmai starea de neintelegere si surprindere totala in care s-a aflat acesta.
Iesind cu greu din mutenia de doua saptamani, printr-un discurs in care a incercat sa se substituie nemultumirii strazii, Traian Basescu a inteles, chiar daca tarziu, magnitudinea nemultumirii romanilor.
In ultima iesire publica, dupa intoarcerea de la Bruxelles, mesajul lui Traian Basescu s-a radicalizat in tentativa de a cuceri piata. Nu se mai poate continua asa, s-a umplut paharul, trebuie sa schimbam cu totul modul in care am facut pana acum politica. Dincolo de mentalitatea taraneasca si primitiva - "ce vreti sa lasati copiilor: o casa sau un credit?" - accentul pus de presedinte pe dihotomia - viata pe datorie versus responsabilitatea intregii clase politice - are darul de a recastiga tema si agenda zilei. De a arunca un val pe fata Opozitiei ca alternativa. De a exclude orice alta optiune.
Semnalul pe care presedintele il anunta e simplu - nu exista alta cale de a iesi din criza, de a ne dezvolta si a trai mai bine (vreodata, in viitor) decat responsabilitatea si austeritatea pe care si actualul Guvern a impus-o de doi ani incoace. Asa se vrea impunerea unei singure optiuni pentru romani - altfel nu se (mai) poate.
Ca si cum marile datorii ale prezentului nu tocmai Traian Basescu si Emil Boc le-ar fi contractat, ci presa. Sau mogulii. Datorii pentru salarii si pensii, nici macar pentru investitii si dezvoltare.
Mesajul presedintelui a fost unul singur: indiferent ce veti alege, tot la fel veti fi guvernati, pentru ca altfel nu se poate, pentru ca altfel nu se va mai putea in Europa. Si nici in lumea de maine care se construieste sub ochii nostri. Asadar, uitati de USL, uitati de alternativa Opozitiei, sunteti condamnati sa traiti pe partea dreapta, sa va culcati si sa va treziti si dupa alegeri pe aceeasi parte, cu mine de-a dreapta si PDL de-a stanga.
Intamplator, in acelasi timp, la Bruxelles liderii USL le explicau colegilor europeni de ce in Romania oamenii au iesit in strada - sa isi apere cele mai dragi valori castigate dupa 1989. Un lucru pe care Puterea pare sa nu-l inteleaga deloc. Cand nava se scufunda, e intr-adevar cod rosu.